ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3452/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3452/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din data de 27

noiembrie 2012 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în Dosarul nr. 4545/87/2012

a fost respinsă cererea de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi

penale, conform art. 332 C. proc. pen., formulată de inculpații P.D.F. și P.V.S.,

prin apărător ales, ca nefondată.

În baza art. 6

1

din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. - art. 76 lit. d) C.

pen. a fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

În baza art. 26 rap.

la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art.

74 alin. (1) lit. a), c) - art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul

P.D.F., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 257 C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul

P.V.S., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate fiecărui

inculpat, s-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat,

conform art. 82 C. pen. și s-a atras atenția acestora asupra consecințelor ce

decurg din aplicarea art. 83 C. pen.

I s-au interzis

inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit.

b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. și s-a făcut aplicarea în fiecare caz,

în parte, a dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a dispus deducerea

din pedeapsa aplicată inculpatului S.I. a duratei reținerii dispusă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman prin Ordonanța nr. 304 din 02

octombrie 2012, de la 02 octombrie 2012 ora 11,00 până la 03 octombrie 2012,

ora 11,00, conform art. 88 C. pen.

În baza art. 257 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul

P.V.S. suma de 900 lei și de la inculpatul P.D.F. suma de 100 lei.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 304/ P din 10 octombrie

2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată

în stare de libertate a inculpaților S.I. pentru comiterea infracțiunii de

cumpărare de trafic de influență, prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41-42 C. pen., P.D.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 26 raportat

la art. 257 C. pen., P.V.S. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență,

prev. de art. 257 C. pen.

S-a reținut, în

esență, că la finele lunii august 2012 inculpatul S.I. a oferit și dat suma de

1.000 lei prin intermediul martorului C.M.R., inculpatului P.V.S., pentru ca

acesta, prin influența pe care o avea față de polițistul examinator din cadrul

S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, să-i asigure promovarea examenului auto, proba

practică. În același fel a procedat inculpatul S.I. și în cazul martorului B.I.,

căruia, în prima parte a anului 2012 i-a promis suma de 800 lei, pentru ca

acesta, prin relațiile sale, să-l ajute să promoveze examenul auto - proba

practică.

În cazul inculpatului

P.D.F.n s-a reținut că, acesta a primit suma de 1.000 lei de la martorul C.M.R.,

primită la rându-i de la inculpatul S.I., pentru a fi oferită instructorului

auto P.V.S., iar acesta din urmă, uzând de influența pe care pretindea că o are

față de polițiștii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, să

asigure inculpatului Suhăianu promovarea examenului auto, proba practică.

Cât privește pe inculpatul

P.V.S., în actul de sesizare s-a reținut că a pretins și primit suma de 1.000

lei, promițând că prin relațiile pe care le are la polițiștii examinatori din

cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, va asigura promovarea examenului auto, proba

practică, pentru inculpatul S.I.

Actul de sesizare a

instanței s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: referat datat 31 mai

2012 privind analiza convorbirilor telefonice înregistrate în baza autorizației

din 18 mai 2012 a Judecătoriei Turnu Măgurele, fila 2, dosar, proces verbal din

01 iunie 2012, fila 3 dosar urmărire penală, încheierea 5 din 18 mai 2012 a

Judecătoriei Turnu Măgurele, autorizația emisă de judecătorie, ordonanță de

delegare agent de poliție pentru întocmirea proceselor verbale de redare

convorbiri telefonice, rezoluții de începere a urmăririi penale față de

inculpați, referate privind autorizarea, interceptarea, localizarea și

înregistrarea discuțiilor telefonice, încheierile nr. 107 din 5 iunie 2012 și nr.

146 din 16 august 2012 ale Tribunalului Teleorman, 27, autorizațiile din 5

iunie 2012 și din 16 august 2012, ordonanța din 14 august privind

delegarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A. B.A. Teleorman,

referat privind autorizarea, interceptarea, localizarea și înregistrarea discuțiilor

telefonice din data de 29 august 2012, încheierea nr. 153 din 29 august 2012 a

Tribunalului Teleorman, autorizațiile din 29 august 2012, ordonanță din 4

septembrie 2012, procese verbale încheiat de D.G.A., Biroul Județean

Anticorupție Teleorman datate 10 septembrie 2012, 1 octombrie 2012, ordonanțe

din 7 septembrie 2012 și 2 octombrie 2012 emise de procuror privind autorizarea

cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirii telefonice,

încheierile din 10 septembrie 2012 și din 4 octombrie 2012 ale

Tribunalului Teleorman, referat întocmit de procuror la data de 10 septembrie

2012, autorizațiile din 10 septembrie 2012, referat privind autorizarea

solicitării datelor generate sau prelucrate în condițiile Legii nr. 82/2012,

din 11 septembrie 2012, încheierea nr. 163 din 11 septembrie 2012 a

Tribunalului Teleorman, autorizația din 11 septembrie 2012, D.V.D. ce

constituie suport imprimare listing apeluri telefonice, D.V.D. Verbatim suport

de imprimare înregistrări ambientale din 2 octombrie 2012, ordonanța din 8

octombrie 2012 privind încetarea imediată a interceptărilor și înregistrărilor

convorbirilor telefonice, adresa din 2012 ce privește acte din Dosar nr. 38/P/2012

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, proces verbal din 30 mai 2012

de redare convorbire din data de 23 mai 2012, suport magnetic: C.D. conținând

convorbiri telefonice, fila 92, D.V.D. 27 iulie 2012, 26 septembrie 2012

și 09 octombrie 2012 ce conțin convorbiri telefonice interceptate în baza

autorizațiilor emise de tribunal, note de redare convorbiri, proces verbal din

2 octombrie 2012, fișă școlarizare din 14 martie 2012, cerere de prezentare la

examen pentru obținere permis auto, declarație martor I.C., declarații

inculpați, declarații învinuiți B.I. și C.M.R., ordonanță de reținere pentru

inculpat S.I., fila 175, procese verbale de prezentare material de urmărire

penale, delegații avocați.

La termenul de

judecată din 27 noiembrie 2012, și înainte de începerea cercetării

judecătorești, inculpații sus-menționați au solicitat personal să fie judecați

în temeiul procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 202/2010, arătând pe

rând, în declarațiile date, că recunosc vinovăția în comiterea faptelor pentru

care sunt trimiși în judecată și nu au probe de solicitat în apărare, în afara

înscrisurilor în circumstanțiere.

Cererile formulate de

inculpați au fost admise de instanță la același termen de judecată având în

vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., potrivit

cărora „ până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara

personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu

excepția înscrisurilor în circumstanțiere”, privite în corelare cu prevederile alin.

(4) ale aceluiași articol, instanța de fond constatând că faptele inculpaților

sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestora, care să

permită stabilirea unei pedepse în cazul fiecăruia dintre ei.

S-au depus în circumstanțiere

următoarele înscrisuri: caracterizări cu privire la persoana inculpaților,

certificate de naștere din care rezultă că inculpații P. și P. au minori în

întreținere.

Analizând materialul

probator aflat la dosar, astfel cum a fost evidențiat mai sus și însușit de

inculpați, tribunalul a constatat și reținut următoarele:

Inculpatul S.I.,

agent de securitate în cadrul SC I.P. SRL, a urmat în primăvara anului 2012

cursurile de pregătire a conducătorilor de autovehicule SC P. SRL Alexandria,

în vederea obținerii permisului de conducere.

La examenul auto din

data de 19 aprilie 2012 inculpatul a fost respins iar la data de 22 mai 2012

acesta a promovat proba teoretică, fiind însă respins la examenul auto practic

(traseu), susținut în aceeași zi.

Din convorbirea

telefonică purtată de inculpat în aceeași zi (23 mai 2012) cu martorul B.I. a

rezultat că acesta din urmă a propus inculpatului, ca la următorul examen auto,

să-i asigure promovarea examenului auto proba practică, prin intervențiile pe

care urma să le facă în acest sens.

Siguranța cu care

martorul B.I. i-a relatat despre„ omul lui din Alexandria” l-a determinat pe

inculpatul S.I. să accepte propunerea, evident în schimbul plății unei sume de

800 lei, solicitată în mod expres de B.I.

Convorbirea telefonică

purtată între cei doi la data de 23 mai 2012 a fost interceptată și

înregistrată cu autorizarea Judecătoriei Turnu Măgurele, prin încheierea din 18

mai 2012.

Promovarea probei

teoretice a examenului auto a fost obținută de inculpatul S.I. abia la data de

16 august 2012, după ce fusese declarat respins la alte patru încercări.

Susținerea probei practice a fost stabilită la data de 07 septembrie 2012. În

acest interval de timp, inculpatul S.I. i-a cerut „sprijinul” șefului său,

martorul C.M.R., întrebându-l dacă „ are pe cineva care să-l ajute la traseu”,

abandonând astfel relația B.I.

La discuția dintre

inculpat și martorul C. a participat și un alt salariat al unității, inculpatul

P.D.F., care s-a oferit să-l ajute pe inculpat, scop în care i-a cerut „ un

răgaz să se intereseze”.

Din probatoriul

administrat a rezultat că inculpatul P.D. l-a contactat pe prietenul său,

inculpatul P.V.S., de profesie instructor auto, care, în schimbul sumei de 1.000

lei l-a asigura că va „ interveni” la polițistul examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V.

Teleorman, pentru ca inculpatul S.I. să promoveze examenul auto proba practică.

Pentru a fi

convingător, inculpatul P.V. i-a cerut și o copie după actul de identitate al

inculpatului Suhăianu pentru a o înmâna polițistului examinator.

Legătura

infracțională dintre inculpatul S.I. și inculpatul P.D.F. a fost asigurată de

martorul C.M.R., care asigura astfel transmiterea informațiilor. S-a reținut ca

relevantă în acest sens, discuția purtată între inculpatul Suhăianu și martorul

C.M.R., șeful său, la data de 27 august 2012, ora 10,43 și evidențiată în nota

de redare aflată la fila 102, dosar urmărire. Din conținutul acestei convorbiri

rezultă faptul că martorul C. se interesează la inculpat dacă a dat banii către

intermediar, inculpatul P.F., pentru a-și asigura în acest fel promovarea

examenului proba practică. Inculpatul S.I. a replicat în aceea împrejurare că ”(…)

Păi n-am vorbit, m-a sunat atunci și mi-a zis (…) A zis că să vă dau

dumneavoastră banii și copia” în timp ce martorul C. i-a spus:” Păi ce să-mi

dai mie ? Nu ți-am zis că nu mai vin încolo? Vino tu la Zimnicea și dă-i (…) grăbește-te

bă că iar tragi ca prima oară”.

La aceeași dată și

după discuția purtată cu martorul C., inculpatul S.I. a luat legătura telefonic

cu inculpatul P.D.F., acesta întrebând dacă a făcut rost „ de alea”,

referindu-se implicit la bani și copia actului de identitate iar la răspunsul

afirmativ al inculpatului Suhăianu au convenit să se întâlnească (convorbirea

din 27 august 2012, ora 11,31).

S-a mai reținut că la

data de 28 august 2011, între inculpatul S.I. și martorul C. a avut loc o altă

discuție prin care cel din urmă l-a avertizat pe S.I. „să-și țină gura” și să

nu „ spună nici la prietenii lui”, întrucât pe urmă „aude ăia și iar îi

anchetează pe afurisiții ăia”. Îndemnul la discreție totală făcut de martorul C.

lui S.I. a fost invocat în raport de faptul că „omul cu relațiile”, inculpatul

P.V.S. a mai fost cercetat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman tot

pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de influență dar din lipsă de probe

certe și concludente s-a dat o soluție de neurmărire penală.

La începutul lunii

septembrie inculpatul S.I. a înmânat suma de 1.000 lei, ce urma să ajungă la

polițistul examinator în vederea promovării examenului auto proba practică,

către inculpatul P.D., acesta din urmă oprind suma de 100 lei, pentru

serviciile de intermediere efectuate, iar restul de 900 lei a înmânat-o

inculpatului P.V.S.

La data de 04

septembrie 2012 inculpatul P.D. l-a apelat telefonic pe inculpatul P.V. pentru

a-i aminti despre „ajutorul” promis lui S.I., care urma să susțină examenul

auto la proba practică la data de 07 septembrie 2012, fiind asigurat că totul „.

e ok” și că”. nu e problemă mă, stai potolit”.

În aceste condiții,

inculpatul P.D.F. i-a comunicat inculpatului S.I. discuția avută cu

instructorul auto, asigurându-l încă o dată că” E totul rezolvat. Te duci fără

grijă, e treaba bună, stai liniștit”.

Conform declarației

date de inculpatul P.V. coroborată cu celelalte mijloace de probă aflate la

dosar, acesta nu a mai acționat în direcția polițistului examinator, ci a

folosit suma respectivă în interesul său personal.

Astfel, în situația

în care „ clientul” promova examenul, lui îi rămâneau cei 900 lei ( ceea ce s-a

și realizat, conform declarației date), iar dacă „ acea persoană nu promova

examenul îi restituiam bani.”(declarație inculpat P.V.S.).

La data de 7

septembrie 2012 inculpatul S.I. a susținut examenul auto, proba practică pe

care l-a promovat, polițist examinator fiind martorul I.C. Audiat fiind în

cursul urmăririi penale, martorul I.C. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul

P.V.S., care este instructor auto, însă nu a pretins și nu a primit vreo sumă

de bani de la acesta ori de la alte persoane pentru promovarea examenului auto.

Nu îl cunoaște pe inculpatul S.I. (declarație martor din 03 octombrie 2012).

Imediat după ce a aflat că a promovat examenul inculpatul S.I. i-a adus la

cunoștință acest fapt martorului C.M.R. care, i-a făcut legătura cu ceilalți

inculpați și care i-a arătat astfel cum „se înfăptuiește un lucru bine gândit”,

martorul spunând cu aceea ocazie că: Așa se face treaba. Nu cum ai făcut tu.”

În cursul urmăririi

penale dar și în instanță, inculpații au avut o atitudine sinceră, recunoscând

comiterea faptelor, astfel cum au fost prezentate mai sus, solicitând judecata

în temeiul probatoriului administrat de organul de urmărire penală, pe care și

l-ai însușit și nu l-au contestat.

Față de situația de

fapt expusă și luând act de declarațiile inculpaților, astfel cum au fost date

la termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, tribunalul a constatat că

faptele săvârșite de aceștia constituie infracțiuni, după cum urmează:

Fapta inculpatului S.I.

care în cursul lunii mai 2012 a promis și s-a oferit să de-a o sumă de 800 lei

unei persoane (martorul B.I.), care a lăsat să creadă că are influență asupra

unui funcționar - polițist examinator în cadrul examenului de promovare auto,

din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru a-l determina să facă un act ce

intră în atribuțiile sale de serviciu, respectiv să asigure promovarea

examenului auto, proba practică, de către inculpatul S.I., întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000

(infracțiunea de cumpărare de trafic de influență).

Cum în cursul lunii

august și septembrie 2012 inculpatul S.I. a săvârșit aceeași faptă, în relație

infracțională de data aceasta cu inculpații P. și P. și materializată prin

darea unei sume de bani, respectiv de 1.000 lei, în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale și care reprezintă conținutul aceleiași infracțiuni,

prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului S.I. s-a

reținut la încadrarea juridică forma continuată a infracțiunii susmenționate,

și anume art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.

Fapta inculpatului P.D.F.

care, în cursul lunii august 2012, în urma intervenției făcute asupra sa de

martorul C.R., s-a oferit să-l ajute pe inculpatul S.I. în promovarea

examenului auto, proba practică, primind de la acesta din urmă suma de 1.000

lei (din care și-a însușit 100 lei) ce urma a fi dată inculpatului P.V.S.,

instructor auto, persoană „agreată” de examinatorul din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V.

Teleorman, pentru asigurarea promovării examenului auto, în urma intervenției

la examinator, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 26 rap. la art.

257 C. pen.

Fapta inculpatului P.V.S.

care, în cursul lunii august și septembrie 2012 a pretins și acceptat

promisiunea de a primi bani, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra

unui funcționar din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru a-l determina să

facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, respectiv să asigure

promovarea examenului auto, proba practică, de către inculpatul S.I.,

constituie infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.

Instanța de fond a

reținut că infracțiunile comise de inculpați se înscriu în categoria

infracțiunilor de corupție, iar acest fenomen constituie o amenințare pentru

democrație, preeminența dreptului și drepturilor omului, subminează principiile

de bună administrare, echitate și justiție socială, denaturează concurența și

pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale

societății.

S-a respins cererea

formulată de inculpații P.D.F. și P.V.S., de restituirea a cauzei la procuror

în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pe motiv că nu există un proces

verbal la dosar de sesizare din oficiu în cazul faptei comise de inculpatul P.V.S.,

ca neîntemeiată, întrucât situația invocată de aceștia nu se regăsește în nici

unul din cazurile prevăzute de articolul de lege invocat.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel inculpatul P.D. și P.V. pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând două motive și anume:

soluționare a excepțiilor invocate, respectiv a neregularității actului de

sesizare a instanței, constând în aceea că s-a început urmărirea penală fără să

existe la dosar nici un proces - verbal de sesizare privind faptele pentru care

au fost cercetați, conform art. 221 C. proc. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C.

proc. pen.;

au fost greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Pentru primul motiv

de apel, inculpații au solicitat, în urma rejudecării „să fie admisă excepția

invocată și în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 228 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 221 alin. (1) C. proc. pen., cauza să fie restituită la

procuror pentru refacerea urmăririi penale”:

Referitor la cel

de-al doilea motiv de apel, inculpații au solicitat, în principal, achitarea în

baza art. 181 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor de câte 1 an

închisoare, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea celor doi inculpați, cu menținerea aplicării art. 81 - 82 C.

pen.

Prin Decizia penală nr.

90/ A din 22 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați împotriva

sentinței penale nr. 174 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Teleorman în Dosarul nr. 4545/87/2012.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în ceea ce privește primul

motiv de apel sesizarea instanței de fond s-a făcut prin rechizitoriu, cu

îndeplinirea condițiilor legale de fond și de procedură. Cazurile de restituire

pentru refacerea urmăririi penale sunt enumerate limitativ de art. 332 alin.

(2) C. proc. pen., iar în această enumerare nu se regăsește motivul la care fac

referire inculpații, respectiv la prelucrarea interceptărilor telefonice

dintr-un alt dosar penal.

Din actele dosarului

rezultă că organul de urmărire penală a procedat corect, utilizând

interceptările în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 91 alin.

(5) C. proc. pen.

În același sens, s-a

reținut că inculpații au solicitat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

însușindu-și, în totalitate, probatoriul administrat în cauză, adică inclusiv

interceptările telefonice, pe care acum încearcă să le conteste.

Curtea a mai reținut

că actele comise de cei doi inculpați au fost judicios încadrate juridic în

infracțiunile de: trafic de influență pentru inculpatul P.V.S. (prev. de art. 257

C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.) și complicitate la trafic de

influență pentru inculpatul P.D.F. (prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen.,

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.).

Individualizarea

pedepselor aplicate fiecărui inculpat, de câte 1 an închisoare, cu aplicarea art.

81-82 C. pen., s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.,

ținându-se seama de gradul de pericol social cunoscut al acestor infracțiuni,

de împrejurările reale ale comiterii faptelor, de valoarea sumei de bani în

baza căreia trebuia să fie traficată influența pentru obținerea permisului de

conducere (proba practică) pentru inculpatul S.I. și de circumstanțele

personale ale celor doi inculpați, respectiv conduita bună înainte de comiterea

infracțiunilor și comportarea sinceră în cursul procesului penal. S-a apreciat

că, deși suma de bani oferită este relativ mică, faptele pentru care au fost

trimiși în judecată inculpații sunt grave, înscriindu-se în fenomenul

corupției, prin acestea fiind alterate relațiile sociale privitoare la

activități de interes public. În consecință, sunt inaplicabile disp. art. 181 C.

pen., care reglementează faptele care nu prezintă pericolul social al unei

infracțiuni.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V.S. care a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea

unei hotărâri de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit.

b)

1

C. proc. pen. cu aplicarea art. 90 C. pen.

A mai solicitat inculpatul

ca, în subsidiar să se dispună reindividualizarea judiciară a pedepsei și

aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să permită aplicarea art. 81 C.

pen.

A arătat că ambele

instanțe în mod greșit au dispus respingerea solicitării privind nulitatea

actelor de la urmărirea penală, apreciind că, chiar dacă restituirea cauzei la

procuror nu se circumscrie disp. art. 332 C. proc. pen. probele pe care se

întemeiază rechizitoriul respectiv lipsa rezoluției începerii urmăririi penale,

nerespectarea disp. art. 911 și art. 913 alin. (1) și 3) C. proc. pen., sunt

anulabile impunându-se refacerea lor.

Recursul este

nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpatul P.V.S. și a

dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică urmând a o

menține ca atare.

Efectuând propriul

examen în limitele investirii sale, instanța de recurs constată că în cauză au

fost administrate toate probele necesare aflării adevărului în baza cărora s-au

reținut corect starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și vinovăția

recurentului-inculpat.

Astfel, probatoriul

administrat relevă faptul că în cursul lunii august 2012, inculpatul P.D.F. s-a

oferit să-l ajute pe inculpatul S.I. în promovarea examenului auto (proba

practică) și a primit de la acesta din urmă, suma de 1 000 lei din care i-a dat

900 lei inculpatului P.V.S. (instructor auto), pentru a interveni la

examinatorul din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Teleorman.

La judecarea cauzei

în fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au declarat

personal că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a

instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, în condițiile impuse de art. 320

1

C.

pen.

Verificându-se

condițiile incidenței disp. art. 3201 C. proc. pen. s-au reținut următoarele:

Inculpatul S.I.,

agent de securitate în cadrul SC I.P. SRL, a urmat în primăvara anului 2012

cursurile de pregătire a conducătorilor de autovehicule SC P. SRL Alexandria,

în vederea obținerii permisului de conducere.

La examenul auto din

data de 19 aprilie 2012 inculpatul a fost respins iar la data de 22 mai 2012

acesta a promovat proba teoretică, fiind însă respins la examenul auto practic

(traseu), susținut în aceeași zi.

Din convorbirea

telefonică purtată de inculpat în aceeași zi (23 mai 2012) cu martorul B.I. a

rezultat că acesta din urmă a propus inculpatului, ca la următorul examen auto,

să-i asigure promovarea examenului auto proba practică, prin intervențiile pe

care urma să le facă în acest sens.

Siguranța cu care

martorul B.I. i-a relatat despre „omul lui din Alexandria” l-a determinat pe

inculpatul S.I. să accepte propunerea, evident în schimbul plății unei sume de

800 lei, solicitată în mod expres de B.I.

Convorbirea

telefonică purtată între cei doi la data de 23 mai 2012 a fost interceptată și

înregistrată cu autorizarea Judecătoriei Turnu Măgurele, prin încheierea nr. 5

din 18 mai 2012.

Promovarea probei

teoretice a examenului auto a fost obținută de inculpatul S.I. abia la data de

16 august 2012, după ce fusese declarat respins la alte patru încercări.

Susținerea probei practice a fost stabilită la data de 07 septembrie 2012. În

acest interval de timp, inculpatul S.I. i-a cerut „sprijinul” șefului său,

martorul C.M.R., întrebându-l dacă „ are pe cineva care să-l ajute la traseu”,

abandonând astfel relația B.I.

La discuția dintre

inculpat și martorul C. a participat și un alt salariat al unității, inculpatul

P.D.F., care s-a oferit să-l ajute pe inculpat, scop în care i-a cerut „un

răgaz să se intereseze”.

Din probatoriul

administrat a rezultat că inculpatul P.D. l-a contactat pe prietenul său,

inculpatul P.V.S., de profesie instructor auto, care, în schimbul sumei de 1.000

lei l-a asigura că va „interveni” la polițistul examinator din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V.

Teleorman, pentru ca inculpatul Suhăianu Ionel să promoveze examenul auto proba

practică.

Pentru a fi

convingător, inculpatul P.V. i-a cerut și o copie după actul de identitate al

inculpatului S.I. pentru a o înmâna polițistului examinator.

Legătura

infracțională dintre inculpatul S.I. și inculpatul P.D.F. a fost asigurată de

martorul C.M.R., care efectua astfel transmiterea informațiilor.

S-a reținut ca

relevantă, în acest sens, discuția purtată între inculpatul S.I. și martorul C.M.R.,

șeful său, la data de 27 august 2012, ora 10,43 și evidențiată în nota de

redare aflată la fila 102, dosar urmărire. Din conținutul acestei convorbiri

rezultă faptul că martorul C.M.R. se interesează la inculpat dacă a dat banii

către intermediar, inculpatul P.F., pentru a-și asigura în acest fel promovarea

examenului proba practică. Inculpatul S.I. a replicat în aceea împrejurare că ”(…)

Păi n-am vorbit, m-a sunat atunci și mi-a zis (…) A zis că să vă dau

dumneavoastră banii și copia” în timp ce martorul Cocoș i-a spus:” Păi ce să-mi

dai mie ? Nu ți-am zis că nu mai vin încolo? Vino tu la Zimnicea și dă-i (…) grăbește-te

bă că iar tragi ca prima oară”.

La aceeași dată și

după discuția purtată cu martorul C., inculpatul S.I. a luat legătura telefonic

cu inculpatul P.D.F., acesta întrebând dacă a făcut rost „de alea”,

referindu-se implicit la bani și copia actului de identitate iar la răspunsul

afirmativ al inculpatului S.I. au convenit să se întâlnească (convorbirea din

27 august 2012, ora 11,31).

S-a mai reținut că la

data de 28 august 2011, între inculpatul S.I. și martorul C. a avut loc o altă

discuție prin care cel din urmă l-a avertizat pe S.I. „să-și țină gura” și să

nu „spună nici la prietenii lui”, întrucât pe urmă „aude ăia și iar îi

anchetează pe afurisiții ăia”. Îndemnul la discreție totală făcut de martorul C.

lui S.I. a fost invocat în raport de faptul că „omul cu relațiile”, inculpatul

P.V.S. a mai fost cercetat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman tot

pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de influență dar din lipsă de probe

certe și concludente s-a dat o soluție de neurmărire penală.

La începutul lunii

septembrie inculpatul S.I. a înmânat suma de 1.000 lei, ce urma să ajungă la

polițistul examinator în vederea promovării examenului auto proba practică,

către inculpatul P.D., acesta din urmă oprind suma de 100 lei, pentru

serviciile de intermediere efectuate, iar restul de 900 lei a înmânat-o inculpatului

P.V.S.

La data de 04

septembrie 2012 inculpatul P.D. l-a apelat telefonic pe inculpatul P.V. pentru

a-i aminti despre „ajutorul” promis lui S.I., care urma să susțină examenul

auto la proba practică la data de 07 septembrie 2012, fiind asigurat că totul „.

e ok” și că”. nu e problemă mă, stai potolit”.

În aceste condiții

inculpatul P.D.F. i-a comunicat inculpatului S.I. discuția avută cu

instructorul auto, asigurându-l încă o dată că” E totul rezolvat. Te duci fără

grijă, e treaba bună, stai liniștit”.

Conform declarației

date de inculpatul P.V. coroborată cu celelalte mijloace de probă aflate la

dosar, acesta nu a mai acționat în direcția polițistului examinator, ci a

folosit suma respectivă în interesul său personal.

Astfel, în situația

în care „ clientul” promova examenul, lui îi rămâneau cei 900 lei (ceea ce s-a

și realizat, conform declarației date), iar dacă „ acea persoană nu promova

examenul îi restituiam bani.”(declarație inculpat P.V.S.).

La data de 7

septembrie 2012 inculpatul S.I. a susținut examenul auto, proba practică pe

care l-a promovat, polițist examinator fiind martorul I.C. Audiat fiind în

cursul urmăririi penale, martorul I.C. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul

P.V.S., care este instructor auto, însă nu a pretins și nu a primit vreo sumă

de bani de la acesta ori de la alte persoane pentru promovarea examenului auto.

Nu îl cunoaște pe inculpatul S.I. (declarație martor din 03 octombrie 2012).

Imediat după ce a aflat că a promovat examenul inculpatul S.I. i-a adus la

cunoștință acest fapt martorului C.M.R., care, așa cum s-a arătat mai sus, i-a

făcut legătura cu ceilalți inculpați și care i-a arătat astfel cum „se

înfăptuiește un lucru bine gândit”, martorul spunând cu aceea ocazie că: Așa se

face treaba. Nu cum ai făcut tu.”

Față de situația de

fapt expusă și luând act de declarațiile inculpaților, astfel cum au fost date

la termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, s-a constatat că faptele

săvârșite de inculpatul P.V.S. constituie infracțiune.

Cererile formulate de

inculpați au fost admise de instanță la același termen de judecată având în

vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., potrivit

cărora „ până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara

personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu

excepția înscrisurilor în circumstanțiere”, privite în corelare cu prevederile alin.

(4) ale aceluiași articol. Instanța de fond constatând că faptele inculpaților

sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestora, care să

permită stabilirea unei pedepse în cazul fiecăruia dintre ei, a dat eficiență

beneficiului disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește

cererea recurentului inculpat de achitare a sa în baza disp.art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. raportat la art. 181 C.

pen. și art. 91 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este neîntemeiată

reținând următoarele:

Pentru a constitui

infracțiune fapta unei persoane trebuie să prezinte pericol social adică să fie

de natură a aduce atingere uneia dintre valorile sociale apărate de legea

penală și pentru a cărei sancționare este necesară aplicarea unei pedepse.

Pericolul social

concret este pericolul pe care îl prezintă fapta săvârșită și este evaluat în

concret de organele judiciare penale, ținând seama de vătămarea sau

periclitarea efectivă a valorii sociale respective, de urmarea produsă sau care

s-ar fi putut produce în condițiile concrete ale săvârșirii faptei, de

împrejurările acesteia.

Este cunoscut că

pericolul social concret diferă, în cadrul aceluiași tip de infracțiune, de la

o faptă concretă la alta.

Evaluarea acestuia

este importantă, pe de o parte pentru că lipsa în concret a gradului de pericol

social specific infracțiunii duce, potrivit legii, la inexistența infracțiunii

(art. 181 C. pen.), iar pe de altă parte pentru că în procesul de

individualizare a pedepsei, gradul de pericol social al faptei este unul din

criteriile prevăzute de lege pentru realizarea acestei individualizări.

În speță, ținând

seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei,de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului, relevate în

considerentele deciziei atacate, ținând seama și de aspectele generale privind

faptele care constituie încălcări ale normelor care reglementează relațiile

sociale apărate de legea penală, nu se poate aprecia că fapta comisă de

inculpatul P.V.S. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în

cauză, infracțiunea prev. de art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului P.V.S.

care, în cursul lunii august și septembrie 2012 a pretins și acceptat

promisiunea de a primi bani, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra

unui funcționar din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Teleorman, pentru a-l determina să

facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, respectiv să asigure

promovarea examenului auto, proba practică, de către inculpatul S.I.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 C. pen.

Instanța a reținut în

mod corect că infracțiunea comisă de inculpat se înscrie în categoria

infracțiunilor de corupție, iar acest fenomen constituie o amenințare pentru

democrație, preeminența dreptului și drepturilor omului, subminează principiile

de bună administrare, echitate și justiție socială, denaturează concurența și

pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale

societății.

În ceea ce privește

motivul de recurs formulat de recurentul inculpat vizând nulitatea actelor de

urmărire penală pentru aspectele relevate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că sesizarea instanței de fond s-a făcut prin rechizitoriu, cu îndeplinirea

condițiilor legale de fond și de procedură.

Cazurile de

restituire pentru refacerea urmăririi penale sunt enumerate limitativ de art. 332

alin. (2) C. proc. pen., iar în această enumerare nu se regăsește motivul la

care face referire inculpatul, respectiv la prelucrarea interceptărilor

telefonice dintr-un alt dosar penal.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, organul de urmărire penală a procedat corect, utilizând

interceptările în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 91 alin.

(5) C. proc. pen. De altfel, este de menționat, în acest context că inculpații

au solicitat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., respectiv și-au

însușit, în totalitate, probatoriul administrat în cauză, adică inclusiv

interceptările telefonice, pe care prin criticile formulate încearcă să le

conteste.

Actele comise de

inculpatul P.V.S. au fost judicios încadrate juridic în infracțiunea de trafic

de influență pentru inculpatul prev. de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

Individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81-82 C.

pen., s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ținându-se

seama de gradul de pericol social cunoscut al acestor infracțiuni, de

împrejurările reale ale comiterii faptelor, de valoarea sumei de bani în baza

căreia trebuia să fie traficată influența pentru obținerea permisului de

conducere (proba practică) pentru inculpatul S.I. și de circumstanțele

personale ale inculpatului, respectiv conduita bună înainte de comiterea

infracțiunilor și comportarea sinceră în cursul procesului penal.

În condițiile arătate,

Înalta Curte apreciază că, deși suma de bani oferită este relativ mică, fapta

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este gravă, înscriindu-se în

fenomenul corupției, prin acestea fiind alterate relațiile sociale privitoare

la activități de interes public.

Pedeapsa, astfel cum

a fost individualizată, este proporțională cu gravitatea infracțiunii comise,

este eficientă în ceea ce privește reeducarea inculpatului și, în același timp,

descurajant în plan general și individual.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva Deciziei

penale nr. 90/ A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea

recursului formulat de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva Deciziei penale nr. 90/

A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2013.