ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1157/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1157/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 67 din 9 mai 2012

a Tribunalului Teleorman, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. -

175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat

inculpatul I.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 C.

pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

S-au interzis

inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b)

C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

S-au interzis

inculpaților aceleași drepturi în condițiile art. 65 C. pen., pe o perioadă de

4 (patru) ani stabilită potrivit art. 53 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate

inculpaților și s-a fixat termen de încercare de 5 (cinci) ani pentru fiecare,

potrivit disp. art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale s-a dispus

și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

S-a luat act că

Spitalul Județean de Urgență Alexandria nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

S-a admis acțiunea

civilă formulată de partea vătămată M.V. și au fost obligați inculpații la

plata sumei de 5.000 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a reținut că prin

Rechizitoriul nr. 176/P/2008 din 22 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Teleorman, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.A., cetățenie

română, fără studii, muncitor necalificat, necăsătorit, fără copii, stagiul

militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infr. prev. și

ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen.

Punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.A., cetățenie

română, studii 3 clase, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, stagiul

militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infr. prev. și

ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în actul

de inculpare că în seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22:00 - 22:30,

inculpații au mers la discoteca SC "S.F.A." din satul Lăceni, unde

s-au întâlnit cu N.A., cu care erau prieteni de mai mult timp și au consumat

împreună băuturi alcoolice (circa 4 - 5 sticle cu bere fiecare) până în jurul

orelor 3:30.

Din declarațiile

inculpatului I.A. a rezultat că în noaptea respectivă a fost înarmat cu un

briceag având mânerul din plastic de culoare neagră, lungimea lamei de circa 6

- 7 cm și lățimea de circa 1 cm, pe care nu l-a folosit în timp ce se afla în

local și nu l-a manevrat în vreun mod, obiect cu care s-a înarmat însă doar

pentru a se apăra în eventualitatea în care asupra sa se exercitau acte de

violență.

În aceeași seară, la

localul respectiv s-a deplasat și partea vătămată care s-a așezat la masă cu

martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E., E.A., cu care a consumat băuturi

alcoolice, iar ulterior s-a așezat și la masa unde se aflau martorii L.A.

împreună cu soția (martor L.E.), fratele acestuia L.M. cu concubina (martor

C.M.).

Audiați în cauză,

martorii au declarat că, în noaptea respectivă, în timp ce se aflau în

discotecă, între inculpați și persoanele cu care s-a întâlnit M.V., până în

jurul orelor 3:00 - 3:30, nu au existat neînțelegeri, iar partea vătămată nu a

fost înarmată cu vreun obiect.

În jurul orelor 3:30,

martorul C.M.A. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca pentru a

vorbi la telefon, fiind urmat la scurt timp și de persoanele care erau în local

întrucât urma să se închidă localul.

Aflându-se sub

influența băuturilor alcoolice și considerând că martorul C.M.A. era prieten cu

martorul L.A., fără motiv, inculpatul I.A. i-a reproșat acest aspect și i-a

apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a avut asupra sa,

afirmând "vă tai, vă tăiem pe toți".

Deoarece în acest

interval de timp M.V. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca,

după ce a ieșit în exteriorul localului a văzut din apropiere faptul că

inculpatul I.A. avea lama de la briceag orientată (lipită) de zona cervicală a

martorului C.M.A., i-a solicitat să înceteze comportamentul respectiv și fără

să fie înarmat cu vreun obiect, să adreseze cuvinte și expresii indecente ori

să manifeste o atitudine provocatoare, s-a deplasat singur spre locul unde se

aflau cei doi pentru aplanarea neînțelegerilor.

Fiind în apropiere și

observând că M.V. se deplasa spre locul respectiv, martorul N.A. a intenționat

să intervină în apărarea prietenului său (inculpatul I.A.), moment în care

asupra sa au fost exercitate acte de violență cu pumnii și picioarele de

martorul L.A.

Pentru faptul că N.A.

a necesitat 14 - 16 zile îngrijiri medicale, prin Rechizitoriul nr. 1278 din 30

iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, L.A. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180

alin. (2) C. pen. și prin Sentința penală nr. 146 din 30 aprilie 2009 a

Judecătoriei Alexandria (Dosar nr. 2463/740/2008) a fost condamnat la 500 RON,

amendă penală.

În această situație,

observând că asupra prietenului său N.A., care se afla în partea opusă, se

exercitau acte de violență, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. și

a mers în direcția de unde se apropia singur M.V.

Întrucât inculpatul

I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, în

momentul când partea vătămată a intenționat să-l dezarmeze i-a cauzat leziuni

la antebrațul drept (plagă tăiată fața ventrală 1/3 superioară antebraț drept

cu secțiune mușchi rotund pronator), fapt pentru care M.V. a reacționat și i-a

aplicat o lovitură cu pumnul stâng în figură.

Urmare loviturii

aplicate cu pumnul și faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice,

inculpatul I.A. s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public.

Aflându-se în

apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate și profitând de faptul că

partea vătămată, după ce l-a lovit cu pumnul pe fratele său vitreg, era

orientată cu spatele, a intervenit imediat în apărarea acestuia și i-a aplicat

o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în zona hemitoracelui

stâng, cauzându-i astfel o plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng

penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng.

Datorită faptului că,

asupra sa au fost exercitate în acest mod acte de violență și tocmai fiindcă

s-a aflat în imediata sa apropiere, de asemenea, M.V. l-a lovit pe inculpatul

C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut.

În timp ce se afla în

apropierea inculpaților care erau căzuți, părții vătămate i-au fost cauzate

leziuni tot cu un corp dur tăietor-înțepător (plagă înjunghiată fața externă

genunchi stâng cu deschiderea capsulei).

Deoarece persoanele

(martorii) se aflau în partea opusă zonei unde a fost agresat, la circa 10 - 15

metri, tocmai fiindcă era singur, neînarmat și nu au intervenit în niciun mod

imediat în apărarea sa, partea vătămată nu a continuat să exercite alte acte de

violență asupra învinuiților pe care i-a abandonat pe drumul public și a mers

spre acestea.

După comiterea

agresiunii inculpații s-au deplasat în alergare în sensul de mers spre

locuință, iar apoi au rămas la circa 60 metri față de local în curtea școlii

generale din satul Lăceni de unde N.A. a fost transportat cu ambulanța la

Spitalul Județean de Urgență Alexandria.

La scurt timp,

observând că partea vătămată avea leziuni și hemoragie, relatând persoanelor

din apropiere "(...) m-au tăiat (...)", iar starea sănătății acesteia

se agrava, întrucât din sens opus se apropia cu autoturismul proprietate

personală martorul E.A., martorii L.A., B.A.G. și C.V.S. i-au solicitat să

oprească și l-au transportat astfel o porțiune de drum spre Spitalul Județean

de Urgență Alexandria, iar după ce a fost preluat pe traseu de echipajul de

ambulanță, au mers în continuare la unitatea medicală respectivă.

Urmare agresiunii la

care a fost supus de inculpați, în aceeași noapte asupra părții vătămate s-a

intervenit chirurgical, iar în perioada 4 mai - 13 mai 2008 a fost internat și

numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat

rezultatul letal.

A concluzionat

procurorul că faptele inculpaților întrunesc în drept elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit.

i) C. pen.

Analizând întregul

material probator de la dosar, și anume: declarația părții vătămate, bilet de

ieșire din spital, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L.

Teleorman, rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului

simulat, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile

inculpaților, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 3 mai

2008, în jurul orelor 22 - 22:30, inculpații au mers la discoteca din satul

Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., un vechi prieten, și au consumat împreună

mai multe sticle de bere.

În aceeași seară, în

local a venit și partea vătămată, care s-a așezat la masa la care se aflau

martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E. și E.A., cu care a consumat băuturi

alcoolice, apoi s-a așezat la masa la care se aflau martorii L.A., L.E., L.M.

și C.M.

În jurul orelor 3:30,

C.M.A. a ieșit din discotecă pentru a vorbi la telefon, iar inculpatul I.A.,

fără a avea un motiv întemeiat și doar referindu-se la faptul că martorul este

prieten cu L.A., i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care

l-a avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toți".

În acest moment, a

ieșit din local și M.V. care a observat cele relatate mai sus și i-a solicitat

inculpatului să înceteze, deplasându-se în același timp către locul în care se

aflau cei doi pentru a aplana conflictul.

Observând că partea

vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenționat să

intervină în apărarea inculpatului N.A. cu care era prieten, și în acel moment,

martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Văzând că prietenul

său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. și s-a

deplasat în direcția din care venea partea vătămată.

Inculpatul I.A. avea

briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, partea vătămată

a intenționat să-l dezarmeze și i-au fost cauzate leziuni în antebrațul drept.

În acel moment,

partea vătămată a reacționat și i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul

în figură, acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public.

Aflându-se în

apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate, a intervenit și i-a aplicat

părții vătămate o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în

zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spațiul VIII

intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng.

Partea vătămată l-a

lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut.

În timp ce se afla în

apropierea inculpaților care erau căzuți, părții vătămate i-au fost cauzate

leziuni, tot cu un corp tăietor-înțepător, plagă înjunghiată fața externă

genunchi stâng cu deschiderea capsulei.

Partea vătămată avea

hemoragie, iar pentru că starea de sănătate a început să se înrăutățească,

martorii L.A., B.A.G. și C.V.S. l-au rugat pe martorul E.A. să o transporte

către Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind preluat pe traseu de

echipajul de pe ambulanță.

Datorită agresiunilor

exercitate de către inculpați, a fost necesară intervenția chirurgicală care a

împiedicat rezultatul letal.

Faptele inculpaților,

așa cum au fost descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere atât gradul de pericol

social concret al faptelor, care este unul destul de ridicat, împrejurările în

care au fost comise acestea pe fondul consumului de alcool, al unor altercații

între inculpați și persoanele ce-i însoțeau, pe de o parte, și partea vătămată

și prietenii acesteia pe de altă parte, dar și circumstanțele personale ale

inculpaților, care deși nu au recunoscut săvârșirea faptelor, nu sunt cunoscuți

cu antecedente penale, apreciind că scopul educativ-preventiv al legii penale

va putea fi atins prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul prevăzut de

textul de lege, ca efect al aplicări circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

- 76 C. pen.

Totodată, instanța de

fond a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., așa

încât a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor și a fixat

termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, potrivit disp. art. 82 C.

pen. și va atrage atenția acestora asupra prev. art. 83 C. pen.

Făcând aplic. disp.

art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.și lit. b) C. pen., având în vedere și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

potrivit cu care, interzicerea drepturilor nu se va face automat, prin efectul

legii, ci în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. și

art. 53 alin. (2) din Constituția României.

Totodată, instanța a

interzis inculpaților aceleași drepturi în condițiile art. 65 C. pen., pe o

durată de 4 ani stabilită conform art. 53 C. pen.

Potrivit disp. art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale

s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate

inculpaților.

Sub aspectul

soluționării laturii civile, instanța a avut în vedere disp. art. 14 și 346 C.

proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. și a luat act că Spitalul Județean de

Urgență Alexandria nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul acelorași

texte de lege, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată

M.V. și a obligat inculpații la plata sumei de 5.000 RON către aceasta cu titlu

de despăgubiri civile, din care 2.000 reprezintă contravaloarea cheltuielilor

de spitalizare, iar suma de 3.000 RON, contravaloarea medicamentelor,

transportul la spital și hrană specială.

II. Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și

partea civilă M.V.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Teleorman a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,

în ceea ce privește atât omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra

cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpații

I.A. și C.A., din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175

lit. i) C. pen., în infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., cât

și sub aspectul netemeiniciei pedepselor și a modalității de executare, pe care

le consideră nejudicios aplicate, fiind stabilit un cuantum prea redus.

Partea civilă M.V. a

considerat hotărârea nelegală, pentru aceea că instanța, în mod greșit a

stabilit ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților,

suspendarea condiționată, modalitate nepermisă de legea penală.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și partea civilă M.V., cât și din

oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

Curtea de Apel București a apreciat că apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Teleorman a fost întemeiat pentru următoarele considerente:

În sarcina

inculpaților s-a reținut că în seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22 - 22:30,

aceștia au mers la discoteca din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., un

vechi prieten, și au consumat împreună mai multe sticle de bere.

În aceeași seară, în

local a venit și partea vătămată care s-a așezat la masa la care se aflau

martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E. și E.A., cu care a consumat băuturi

alcoolice, apoi s-a așezat la masa la care se aflau martorii L.A., L.E., L.M.

și C.M.

În jurul orelor 3:30,

C.M.A. a ieșit din discotecă pentru a vorbi la telefon, iar inculpatul I.A.,

fără a avea un motiv întemeiat și doar referindu-se la faptul că martorul este

prieten cu L.A., i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a

avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toți".

În acest moment, a

ieșit din local și M.V., care a observat cele relatate mai sus și i-a solicitat

inculpatului să înceteze, deplasându-se în același timp către locul în care se

aflau cei doi pentru a aplana conflictul.

Observând că partea

vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenționat să

intervină în apărarea inculpatului N.A., cu care era prieten, și în acel

moment, martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Văzând că prietenul

său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. și s-a

deplasat în direcția din care venea partea vătămată.

Inculpatul I.A. avea

briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, partea vătămată

a intenționat să-l dezarmeze și i-au fost cauzate leziuni în antebrațul drept.

În acel moment partea

vătămată a reacționat și i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în

figură, acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public.

Aflându-se în

apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate, a intervenit și i-a aplicat

părții vătămate o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în

zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spațiul VIII

intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng.

Partea vătămată l-a

lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut.

În timp ce se afla în

apropierea inculpaților care erau căzuți, părții vătămate i-au fost cauzate

leziuni, tot cu un corp tăietor-înțepător, plagă înjunghiată fața externă

genunchi stâng cu deschiderea capsulei.

Partea vătămată a

avut hemoragie, iar pentru că starea de sănătate a început să se înrăutățească,

martorii L.A., B.A.G. și C.V. l-au rugat pe martorul E.A. să o transporte către

Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind preluat pe traseu de echipajul

de pe ambulanță.

Datorită agresiunilor

exercitate de către inculpați, a fost necesară intervenția chirurgicală care a

împiedicat rezultatul letal.

În fața instanței de

fond, inculpatul I.A. a recunoscut că a scos briceagul și a "înțepat"

pe partea vătămată, însă pentru a se apăra, neavând intenția de a face acesteia

rău.

Inculpatul C.A. a

arătat în cuprinsul declarației că se afla la discotecă împreună cu

coinculpatul I. și cu alte persoane și grupul lor a fost atacat de grupul în

care se afla și partea vătămată, însă nu a lovit pe partea vătămată în niciun

moment.

Din ansamblul

probatoriului administrat însă, referindu-ne mai ales la declarațiile

martorilor C.V.S., C.M.A. și B.A.G., Curtea a apreciat ca fiind dovedită

împrejurarea că, pe fondul unui conflict între două grupări, inculpații,

împreună cu partea vătămată s-au îndepărtat de locul altercației inițiale,

ulterior sesizând că partea vătămată s-a întors "plină de sânge".

Din concluziile

preliminare ale cercetării la fața locului, desfășurată de polițiști, a reieșit

că între partea vătămată M.V. și inculpații I.A. și C.A. a existat o

altercație, asupra inculpaților găsindu-se și obiecte înțepătoare cu care au

înjunghiat partea vătămată pe corp.

Potrivit Raportului

de constatare medico -legală nr. X/2008, partea vătămată M.V. a prezentat

leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător, care pot

data din 3 mai 2008 și au pus în primejdie viața victimei.

Astfel, din

coroborarea declarațiilor martorilor cu cele ale părții vătămate, dar și ale

inculpaților, inculpații au lovit partea vătămată M.V. cu corp dur și

tăietor-înțepător.

De asemenea, Curtea

de Apel București a constatat că acest conflict s-a desfășurat separat de

"încăierarea" dintre cele două grupuri inițiale din fața barului,

putându-se stabili, prin administrarea probatorului, care au fost acțiunile

fiecăruia dintre inculpați, dar și ale părții vătămate, considerând că a fost

neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților, din tentativă la omor calificat, prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., în încăierare,

prev. de art. 322 C. pen.

De altfel, așa cum

s-a arătat în doctrina judiciară, pentru existența elementului material al

infracțiunii de încăierare este necesară îndeplinită condiția ca încăierarea să

fie o împletire a actelor de violență, astfel încât să nu poată fi stabilit

aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în încăierare.

Deși instanța de

fond, într-adevăr, nu s-a pronunțat cu privire la cerea de schimbare a

încadrării juridice, Curtea nu a reținut aceasta ca o nelegalitate și motiv de

desființare a sentinței penale, întrucât, prin condamnarea inculpaților I.A. și

C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., dar și din motivarea

hotărârii, rezultă că tribunalul, după analizarea probelor, a constatat ca

îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În ceea ce privește

motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, privind

netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților I.A. și C.A., instanța de control

judiciar l-a considerat ca fiind întemeiat.

Astfel, cuantumul

pedepselor aplicate inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor calificat, de câte 3 ani, este insuficient având în vedere scopul

pedepsei, arătat de art. 52 C. pen., fiind acela de formare a unei atitudini

corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială.

S-a apreciat că

reținerea circumstanțelor atenuante trebuie considerată în contextul

criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de

modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de

persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea și chiar în condițiile aplicării prevederilor art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen., trebuie ținut cont de modalitatea de săvârșire a faptei - de

două persoane împreună, în loc public, folosind un obiect tăietor-înțepător,

într-o zonă vitală.

S-au considerat

relevante în cauză și circumstanțele personale ale inculpaților, pe lângă cele

prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv gradul de instruire al

inculpaților - cu un nivel scăzut de școlarizare, atitudinea acestora după

săvârșirea faptei, atitudinea de minimalizare a faptelor lor.

Astfel, chiar dacă,

prin aplicarea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. -

pentru aceea că inculpații nu au fost cunoscuți cu antecedente penale, s-a

făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., se impunea

coborârea pedepsei sub minimul special, care este de 7 ani și 6 luni, dar nu

într-un cuantum atât de coborât, urmând a stabili pentru fiecare din inculpații

I.A. și C.A. pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b)

C. pen.

Pe de altă parte,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a considerat că, prin comportamentul

lor, prin prezentarea ulterioară în fața procurorului și a instanțelor, că

pronunțarea condamnării constituie pentru aceștia un avertisment și chiar fără

executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, fiind astfel

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

alin. (1) C. pen.,

privind suspendarea condiționată a executării unei pedepse și, în consecință,

apelul părții civile M.V. este nefondat, prin care se pretindea asupra

nelegalității suspendării executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de

tentativă de omor întrucât, prin dispozițiile art. 81 C. pen. și ale art. 86

1

C. pen., nu a fost instituită o limitare a posibilității aplicării acestora la

anumit tip de infracțiuni.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 286/A din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a

respins apelul formulat de partea civilă M.V. împotriva Sentinței penale nr. 67

din data de 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Teleorman.

S-a desființat în

parte Sentința penală nr. 67 din 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul

Teleorman, și rejudecând în fond:

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3

ani închisoare, la 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani

închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului

de încercare, inculpatul I.A. a fost obligat să se supună măsurilor prev. de

art. 86

3

C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice orice schimbare a locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului I.A. asupra prevederilor

art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

S-a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani

închisoare, la 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani

închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului

de încercare, inculpatul C.A. a fost obligat să se supună măsurilor prev. de

art. 86

3

C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de

acesta;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice orice schimbare a locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., instanța de apel a atras atenția inculpatului C.A. asupra

prevederilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta-parte civilă M.V. la plata către

stat a sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare.

III. Împotriva

acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, partea civilă M.V. și inculpații I.A. și C.A.

În recursul declarat

de procuror, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și s-a solicitat admiterea

recursului, casarea în parte a sentinței și în parte a deciziei recurate și, în

rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante și executarea pedepselor în

regim de detenție.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs s-a precizat că, având în vedere modul în care ambii

inculpați au acționat asupra părții vătămate, obiectele folosite, împrejurarea

că inculpatul I.A. a declarat că a venit înarmat de acasă pentru eventualitatea

în care ar fi fost atacat de altcineva, zonele anatomice vizate, leziunile

cauzate și intensitatea loviturilor, este evident că aceștia au urmărit cu

intenție directă să suprime viața victimei și de asemenea, trebuie avut în

vedere că partea vătămată nu a atacat pe vreunul dintre inculpați, ci doar a

încercat să aplaneze un conflict, precum și faptul că inculpații au avut o

atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal - împrejurări în raport de

care a apreciat că pedepsele aplicate sunt nejustificat de blânde.

În recursurile

formulate de inculpații I.A. și C.A. s-a solicitat casarea hotărârilor atacate

prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10, 14,

17 și 17

2

C. proc. pen.

În dezvoltarea

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., s-a

arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea de "încăierare" prev. de art. 322

alin. (1), (2), (4) C. pen., iar instanța de apel a apreciat în mod greșit că

instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra acestei cereri prin soluția

dată.

În acest context, cu

referire la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

tentativă de omor în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen.

Cu referire la cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., s-a

arătat că greșita aplicare a legii vizează încadrarea faptei și lipsa oricărei

analize a formei de vinovăție. Astfel, instanțele de fond și de apel nu au

analizat declarațiile inculpaților din care rezultă că aceștia se aflau într-o

stare de puternică temere, ei au fost cei fugăriți de un grup de 15 - 20 de

persoane din care făcea parte partea vătămată, grupul inculpaților fiind format

din 3 persoane. De asemenea, nu s-a analizat faptul că inculpații-recurenți nu

s-au prezentat la spital din teamă, fiind împiedicați de persoane din anturajul

părții vătămate și nu s-a avut în vedere faptul că organele de poliție au fost

sesizate de către inculpați.

S-a mai precizat că

martorii din anturajul părții vătămate nu au fost constanți în declarații, la

parchet imediat după eveniment au dat declarații uniforme întrucât s-au înțeles

asupra acestor aspecte; iar trei ani mai târziu, în fața instanței de fond, au

dat declarații contradictorii atât între ei, cât și prin raportare la

declarațiile anterioare.

De asemenea, nu s-a

stabilit în hotărâre de ce au fost înlăturate apărările inculpaților prin

nereținerea unor declarații de martori, iar decizia recurată nu este

corespunzător motivată sub aspectul laturii subiective a intenției directe,

ceea ce atrage incidența în cauză a cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

În dezvoltarea

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a

arătat că recurenții-inculpați s-au aflat într-o stare de legitimă apărare,

respectiv o stare de temere provocată de un atac direct, injust și imediat

asupra lor, iar inculpatul I.A. a acționat cu un obiect înțepător cu scopul de

a se apăra, nerezultând intenția de a ucide.

În consecință, s-a

solicitat achitarea inculpaților-recurenți, apreciind că este incident cazul de

împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. în sensul că fapta nu există.

În recursul declarat

și motivat în scris de partea civilă M.V. s-a solicitat majorarea pedepselor

aplicate celor doi inculpați nominalizați și dispunerea executării acestora în

regim de penitenciar.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică

sus-expuse și de cazurile de casare indicate mai sus, Înalta Curte, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursurile de

față declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea

civilă M.V. se privesc ca fondate și urmează a fi admise în baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., iar recursurile declarate de inculpații

I.A. și C.A. se privesc ca nefondate și vor fi respinse în consecință în

temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. Sub aspectul

motivului comun de critică din recursurile declarate de procuror și partea

civilă M.V. prin care văzând incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se tinde la casarea în parte a ambelor hotărâri pentru

greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați I.A. și C.A.,

cât și a modalității de executare a acestora, Înalta Curte are în vedere

pertinența acestuia.

Astfel, Înalta Curte

în demersul analitic de evaluare a motivului comun de critică promovat de

procuror și de partea civilă sus-menționată, are în vedere că în conformitate

cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

În consecință, ca

să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării

scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii

și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care

îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de

a se îndrepta sub influența pedepsei.

În raport de cele

expuse se are în vedere că fapta imputată în sarcina recurenților-inculpați

nominalizați prin împrejurările în care a fost săvârșită prezintă un grad de

pericol social deosebit de ridicat, reținându-se că în noaptea de 3/4 mai 2008,

inculpații deja menționați au mers la discoteca S.F.A. din satul Lăceni -

comuna Orbească, județul Teleorman, unde s-au întâlnit cu numitul N.A., cu care

erau prieteni de mai mult timp, și au consumat împreună băuturi alcoolice

(circa 4 - 5 sticle cu bere fiecare), până în jurul orelor 3:30.

În aceeași seară, la

localul respectiv s-a deplasat și partea vătămată M.V., care s-a așezat la masă

cu martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E., E.A., cu care a consumat băuturi

alcoolice, iar ulterior s-a așezat la masa unde se aflau martorii L.A. împreună

cu soția sa și fratele acestuia L.M. împreună cu concubina.

În jurul orelor 3:30,

martorul C.M.A. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca pentru a

vorbi la telefon, fiind urmat la scurt timp și de persoanele care erau în

local, întrucât urma să se închidă.

Aflându-se sub

influența băuturilor alcoolice și considerând că martorul C.M.A. era prieten cu

martorul L.A., inculpatul-recurent I.A., fără motiv, i-a reproșat acest lucru

și i-a apropiat lama briceagului pe care îl avea asupra sa de zona cervicală,

spunându-i "vă tai, vă tăiem pe toți".

În acel moment a

ieșit din local și partea vătămată M.V., care a observat ceea ce se întâmpla și

i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în același timp către

locul în care se aflau cei doi, pentru a aplana conflictul.

Observând că partea

vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenționat să

intervină în apărarea inculpatului ultim indicat, cu care era prieten și în

acel moment martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Văzând că prietenul

său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. și s-a

deplasat în direcția din care venea partea vătămată M.V.

Inculpatul-recurent

I.A. a ridicat mâna dreaptă în care avea briceagul asupra părții vătămate, iar

aceasta a intenționat să-l dezarmeze, astfel i-au fost cauzate leziuni în

antebrațul drept și în acel moment partea vătămată M.V. a reacționat și i-a

aplicat inculpatului sus-menționat o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a

dezechilibrat și a căzut pe drumul public.

Aflându-se în

apropiere, inculpatul-recurent C.A. a văzut cele întâmplate și a intervenit,

aplicându-i părții vătămate o lovitură cu intensitate, cu un corp

tăietor-înțepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată

spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax

stâng.

În acest context,

sus-numita parte vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta

s-a dezechilibrat și a căzut.

În timp ce se afla în

apropierea inculpaților deja nominalizați care erau căzuți, părții vătămate i-a

fost cauzată o plagă înjunghiată fața externă genunchi stâng cu deschiderea

capsulei, tot cu un corp tăietor-înțepător, iar după comiterea agresiunii,

ambii inculpați au fugit de la locul faptei, la circa 60 de metri.

Este esențial că

rezultatul letal - moartea părții vătămate - nu s-a produs datorită

intervenției prompte și de specialitate a medicilor, partea vătămată M.V. fiind

internată în aceeași seară la Spitalul de Urgență Alexandria, unde a fost

supusă unei intervenții chirurgicale.

În acest sens,

conform Raportului de constatare medico-legală nr. X/2008, eliberat de S.M.L.

Teleorman la 26 mai 2008, rezultă că "din actul medical examinat coroborat

cu examenul actual, numitul M.V. prezintă leziuni de violență produse prin

lovire cu corp dur tăietor-înțepător. Pot data din 3 mai 2008. Necesită circa

25 - 30 de zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața

victimei".

În consecință, având

în vedere modul cum au acționat asupra părții vătămate (concomitent), obiectele

folosite (corp tăietor-înțepător), zonele anatomice vizate, leziunile cauzate -

plagă tăiată față ventrală 1/3 superioară antebraț drept, plagă înjunghiată

spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng,

plagă înjunghiată față externă genunchi stâng), rezultă fără dubiu că, prin

activitatea lor simultană, conjugată, inculpații-recurenți au urmărit, cu

intenție directă, să suprime viața victimei, rezultat care nu s-a produs însă

din motive independente de voința lor.

Astfel, la

individualizarea pedepselor aplicate acelorași recurenți-inculpați, instanțele

de fond și de apel nu au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor,

împrejurările în care acestea au fost comise.

De altfel, faptul că

inculpații-recurenți nu au antecedente penale nu poate justifica reținerea de

circumstanțe atenuante, iar aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere nu satisface exigențele dispozițiilor art. 72 și 52

C. pen. în ceea ce privește pedeapsa închisorii privită ca mijloc de prevenție,

coerciție și educație a inculpaților nominalizați.

În acest context,

pedepsele de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării

acestora, raportat la circumstanțele reale și personale ale

inculpaților-recurenți menționați, nu se încadrează în plaja sancționatorie

tipică infracțiunilor contra vieții, valoarea socială supremă, protejată de

legiuitor în norma penală incriminată.

Totodată, se mai are

în vedere că partea civilă indicată nu a atacat pe vreunul dintre

recurenții-inculpați, ci doar a încercat să aplaneze un conflict ivit între

aceștia și martorul C.M.A.; iar în ceea ce privește numărul zilelor de

îngrijiri medicale, cuantumul acestora a fost limitat doar de intervenția

martorilor, care au transportat, de urgență, partea civilă spre spital, fiind

preluat pe drum de o ambulanță și preîntâmpinând decesul acesteia, în contextul

șocului hemoragic, datorat leziunii de pneumotorax.

Totodată, instanțele

de fond și prim control judiciar nu au avut în vedere, în mod determinant, și

faptul că inculpații sus-indicați au avut o atitudine nesinceră pe parcursul

procesului penal.

Astfel, în raport de

cele expuse, urmează a se casa în totalitate decizia recurată și în parte

hotărârea pronunțată de instanța de fond, iar cu ocazia rejudecării se vor

înlătura pentru ambii inculpați dispozițiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen.,

art. 83 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. cu toate consecințele.

Urmează a se majora

pedepsele aplicate inculpaților I.A. și C.A. pentru săvârșirea fiecăruia a

tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la

câte 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare și va dispune executarea

acestora în condiții de detenție.

Urmează ca în baza

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, să

se interzică fiecăruia dintre cei doi inculpați nominalizați drepturile prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

Între aceste limite

se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin

prezentei decizii.

B.1. Nu este fondată

critica recurenților-inculpați I.A. și C.A. prin care se pretinde că nu s-a

stabilit în hotărâre de ce au fost înlăturate apărările acestora prin

nereținerea unor declarații de martori, iar decizia nu este corespunzător

motivată sub aspectul laturii subiective a intenției directe, atrăgând

incidența în cauză a cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen. și tinzând la casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de

apel.

Aceasta întrucât,

examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că în cuprinsul filelor 8 - 9

din hotărârea instanței de apel s-a motivat ca suficientă amplitudine și s-a

analizat probatoriul administrat în cauză, respectiv atât declarațiile celor

doi recurenți-inculpați, cât și cele ale martorilor C.V.S., C.M.A.; și pe de

altă parte, au fost evidențiate distinct elementele care configurează

îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., așadar atât

sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective.

B.2. Nu este fondată

nici critica secundă a recurenților-inculpați nominalizați, întemeiată pe cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., relativ la

aspectul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea de "încăierare" prev. de art. 322

alin. (1), (2), (4) C. pen.

Aceasta deoarece în

mod judicios instanța de prim control judiciar a stabilit că deși aspectul

criticat este real nu poate fi reținut cu titlu de nelegalitate și în

consecință ca motiv de desființare a sentinței penale, întrucât, prin

condamnarea inculpaților-recurenți I.A. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175

lit. i) C. pen., dar și din motivarea hotărârii, rezultă că instanța de fond,

după analizarea probelor, a constatat ca îndeplinite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni.

B.3. Totodată, este

lipsit de pertinență și următorul motiv de critică devoluat prin recursurile

declarate de cei doi inculpați nominalizați, prin care în baza motivului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., se tinde la

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor

în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen. deoarece în baza

unui examen complet al mijloacelor de probă, administrat în cauză, respectiv:

declarația părții vătămate, bilet de ieșire din spital, raport de constatare

medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, rapoarte de constatare

tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, declarațiile martorilor,

toate coroborate cu declarațiile ambilor inculpați, ambele instanțe de fond și

de apel au reținut corect situația de fapt imputată acestora și deja analizată în

considerentele de față.

Suplimentar, în acest

punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că în fața instanței de fond,

inculpatul I.A. a recunoscut că a scos briceagul și a "înțepat" pe

partea vătămată, însă pentru a se apăra, neavând intenția de a face acesteia

rău; iar inculpatul C.A. a arătat în cuprinsul declarației că se afla la

discotecă împreună cu coinculpatul I. și cu alte persoane și grupul lor a fost

atacat de grupul în care se afla și partea vătămată, însă nu a lovit pe partea

vătămată în niciun moment.

Or, din ansamblul

probatoriului administrat în cauză și în principal declarațiile martorilor

C.V.S., C.M.A. și B.A.G., se reține ca fiind dovedită împrejurarea că, pe

fondul unui conflict între două grupări, inculpații-recurenți nominalizați, împreună

cu partea vătămată s-au îndepărtat de locul altercației inițiale, ulterior

sesizând că partea vătămată s-a întors "plină de sânge".

Concomitent, din

concluziile preliminare ale cercetării la fața locului rezultă că între partea

vătămată M.V. și inculpații-recurenți I.A. și C.A. a existat o altercație,

asupra inculpaților găsindu-se și obiecte înțepătoare cu care au înjunghiat

partea vătămată pe corp.

Pe de altă parte,

potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. X/2008, partea vătămată

M.V. "a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur

tăietor-înțepător, care pot data din 3 mai 2008 și au pus în primejdie viața

victimei".

Astfel, din

coroborarea declarațiilor martorilor sus-indicați cu cele ale părții vătămate,

dar și ale inculpaților, rezultă că aceștia au lovit partea vătămată M.V. cu

corp dur și tăietor-înțepător.

De asemenea, Înalta

Curte constată că acest conflict s-a desfășurat separat de

"încăierarea" dintre cele două grupuri inițiale din fața barului,

putându-se stabili, prin administrarea probatorului, care au fost acțiunile

fiecăruia dintre recurenții-inculpați, dar și ale părții vătămate, considerând

că este neîntemeiată cererea lor de schimbare a încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcină, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., în cea de

încăierare, prev. de art. 322 C. pen., în condițiile în care, așa cum se arată

în doctrina judiciară, pentru existența elementului material al infracțiunii de

încăierare, este necesară condiția ca aceasta să fie o împletire a actelor de

violență, astfel încât să nu poată fi stabilit aportul fiecăreia dintre

persoanele prinse în încăierare.

B.4. În fine, este

nepertinent și motivul de critică întemeiat pe cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea ambilor

inculpați deja nominalizați pe considerentul că aceștia s-au aflat într-o stare

de legitimă apărare, respectiv o stare de temere provocată de un atac direct,

injust și imediat asupra lor, cu pretinderea că inculpatul I.A. a acționat cu

un obiect înțepător cu scopul de a se apăra, nerezultând intenția de a ucide.

Din acest punct de

vedere, Înalta Curte reține că din examenul coroborat al mijloacelor de probă

administrate în cauză nu se poate reține că recurenții-inculpați au comis fapta

numai după ce le-au fost cauzate leziuni fiindcă asupra lor s-a exercitat un

atac direct, material, imediat și injust întrucât din materialul probator

administrat (inclusiv rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra

comportamentului simulat) rezultă însă faptul că, deși au avut posibilitatea

imediat după ce au fost exercitate eventuale acte de violență superficiale

asupra lor, să sesizeze în vreun mod organele de poliție cu ocazia efectuării

actelor premergătoare și că partea vătămată M.V. le-a cauzat leziuni ori să

prezinte acte medicale sau medico-legale în acest sens, totuși nu au făcut-o și

nu au recunoscut că au fost înarmați cu un corp dur tăietor-înțepător.

Ori, numai

"afirmațiile'" martorilor solicitați de aceiași recurenți-inculpați

în apărarea lor nu sunt de natură să susțină pretinderea că aceștia au acționat

în împrejurările descrise de ei.

De altfel, tocmai

lipsa unor înscrisuri (plângeri, acte medicale sau medico-legale) arată cu

certitudine faptul că doar aspectele declarate de partea vătămată M.V. încă din

primul moment al cercetărilor au avut corespondent în realitate, iar

declarațiile nesincere ale inculpaților-recurenți denaturează adevărul pentru

înlăturarea răspunderii penale, în timp ce mijloacele de probă administrate în

apărarea recurenților-inculpați nu au un suport pe baza căruia să se poată lua

în considerare că prin acțiunea lor conjugată, simultană, i-au cauzat leziuni

părții vătămate fiindcă asupra lor se exercita un atac direct, material,

imediat și injust și cu atât mai mult că nu au urmărit sau intenționat să-i

producă leziuni grave, de natură să-i pună viața în primejdie.

Concomitent, având în

vedere modul în care aceiași recurenți-inculpați au acționat asupra părții

vătămate, obiectele folosite (corp dur tăietor-înțepător), zonele anatomice

vizate (care au fost descrise în actele medicale și medico-legale), leziunile

cauzate plagă tăiată față ventrală 1/3 superioară antebraț drept, plagă

înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și

hemopneumotorax stâng, plagă înjunghiată față externă genunchi stâng), se

conchide că, prin activitatea lor simultană, conjugată, aceștia au urmărit cu

intenție directă să suprime viața sus-numitei părți vătămate M.V. și i-au

cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri

medicale și au pus în primejdie viața victimei; rezultat care nu s-a produs

însă din motive independente de voința lor.

În consecință, în mod

legal ambele instanțe de fond și prim control judiciar au statuat că fapta

săvârșită de recurenții-inculpați I.A. și C.A. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Această încadrare

juridică se impune ținând seama că recurenții-inculpați au acționat împreună,

în mod repetat, fiind înarmați cu corp dur tăietor-înțepător, apt să producă

leziuni grave de natură să pună în primejdie viața victimei (a se vedea în

acest sens și Repertoriul Jurisprudență în Ma