ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1157/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 67 din 9 mai 2012 a Tribunalului Teleorman, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani. S-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. S-au interzis inculpaților aceleași drepturi în condițiile art. 65 C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani stabilită potrivit art. 53 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților și s-a fixat termen de încercare de 5 (cinci) ani pentru fiecare, potrivit disp. art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților. S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Alexandria nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.V. și au fost obligați inculpații la plata sumei de 5.000 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 176/P/2008 din 22 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.A., cetățenie română, fără studii, muncitor necalificat, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.A., cetățenie română, studii 3 clase, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infr.

prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen. S-a reținut în actul de inculpare că în seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22:00 - 22:30, inculpații au mers la discoteca SC "S.F.A." din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., cu care erau prieteni de mai mult timp și au consumat împreună băuturi alcoolice (circa 4 - 5 sticle cu bere fiecare) până în jurul orelor 3:30. Din declarațiile inculpatului I.A. a rezultat că în noaptea respectivă a fost înarmat cu un briceag având mânerul din plastic de culoare neagră, lungimea lamei de circa 6 - 7 cm și lățimea de circa 1 cm, pe care nu l-a folosit în timp ce se afla în local și nu l-a manevrat în vreun mod, obiect cu care s-a înarmat însă doar pentru a se apăra în eventualitatea în care asupra sa se exercitau acte de violență.

În aceeași seară, la localul respectiv s-a deplasat și partea vătămată care s-a așezat la masă cu martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E., E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior s-a așezat și la masa unde se aflau martorii L.A. împreună cu soția (martor L.E.), fratele acestuia L.M. cu concubina (martor C.M.). Audiați în cauză, martorii au declarat că, în noaptea respectivă, în timp ce se aflau în discotecă, între inculpați și persoanele cu care s-a întâlnit M.V., până în jurul orelor 3:00 - 3:30, nu au existat neînțelegeri, iar partea vătămată nu a fost înarmată cu vreun obiect. În jurul orelor 3:30, martorul C.M.A. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca pentru a vorbi la telefon, fiind urmat la scurt timp și de persoanele care erau în local întrucât urma să se închidă localul.

Aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și considerând că martorul C.M.A. era prieten cu martorul L.A., fără motiv, inculpatul I.A. i-a reproșat acest aspect și i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toți". Deoarece în acest interval de timp M.V. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca, după ce a ieșit în exteriorul localului a văzut din apropiere faptul că inculpatul I.A. avea lama de la briceag orientată (lipită) de zona cervicală a martorului C.M.A., i-a solicitat să înceteze comportamentul respectiv și fără să fie înarmat cu vreun obiect, să adreseze cuvinte și expresii indecente ori să manifeste o atitudine provocatoare, s-a deplasat singur spre locul unde se aflau cei doi pentru aplanarea neînțelegerilor.

Fiind în apropiere și observând că M.V. se deplasa spre locul respectiv, martorul N.A. a intenționat să intervină în apărarea prietenului său (inculpatul I.A.), moment în care asupra sa au fost exercitate acte de violență cu pumnii și picioarele de martorul L.A. Pentru faptul că N.A. a necesitat 14 - 16 zile îngrijiri medicale, prin Rechizitoriul nr. 1278 din 30 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, L.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. și prin Sentința penală nr. 146 din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Alexandria (Dosar nr. 2463/740/2008) a fost condamnat la 500 RON, amendă penală. În această situație, observând că asupra prietenului său N.A., care se afla în partea opusă, se exercitau acte de violență, inculpatul I.A.

l-a abandonat pe martorul C.M.A. și a mers în direcția de unde se apropia singur M.V. Întrucât inculpatul I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, în momentul când partea vătămată a intenționat să-l dezarmeze i-a cauzat leziuni la antebrațul drept (plagă tăiată fața ventrală 1/3 superioară antebraț drept cu secțiune mușchi rotund pronator), fapt pentru care M.V. a reacționat și i-a aplicat o lovitură cu pumnul stâng în figură. Urmare loviturii aplicate cu pumnul și faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul I.A. s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public. Aflându-se în apropiere, inculpatul C.A.

a văzut cele întâmplate și profitând de faptul că partea vătămată, după ce l-a lovit cu pumnul pe fratele său vitreg, era orientată cu spatele, a intervenit imediat în apărarea acestuia și i-a aplicat o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i astfel o plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng. Datorită faptului că, asupra sa au fost exercitate în acest mod acte de violență și tocmai fiindcă s-a aflat în imediata sa apropiere, de asemenea, M.V. l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut. În timp ce se afla în apropierea inculpaților care erau căzuți, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni tot cu un corp dur tăietor-înțepător (plagă înjunghiată fața externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei).

Deoarece persoanele (martorii) se aflau în partea opusă zonei unde a fost agresat, la circa 10 - 15 metri, tocmai fiindcă era singur, neînarmat și nu au intervenit în niciun mod imediat în apărarea sa, partea vătămată nu a continuat să exercite alte acte de violență asupra învinuiților pe care i-a abandonat pe drumul public și a mers spre acestea. După comiterea agresiunii inculpații s-au deplasat în alergare în sensul de mers spre locuință, iar apoi au rămas la circa 60 metri față de local în curtea școlii generale din satul Lăceni de unde N.A. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Alexandria. La scurt timp, observând că partea vătămată avea leziuni și hemoragie, relatând persoanelor din apropiere "(...) m-au tăiat (...)", iar starea sănătății acesteia se agrava, întrucât din sens opus se apropia cu autoturismul proprietate personală martorul E.A., martorii L.A., B.A.G.

și C.V.S. i-au solicitat să oprească și l-au transportat astfel o porțiune de drum spre Spitalul Județean de Urgență Alexandria, iar după ce a fost preluat pe traseu de echipajul de ambulanță, au mers în continuare la unitatea medicală respectivă. Urmare agresiunii la care a fost supus de inculpați, în aceeași noapte asupra părții vătămate s-a intervenit chirurgical, iar în perioada 4 mai - 13 mai 2008 a fost internat și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal. A concluzionat procurorul că faptele inculpaților întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen. Analizând întregul material probator de la dosar, și anume: declarația părții vătămate, bilet de ieșire din spital, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L.

Teleorman, rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22 - 22:30, inculpații au mers la discoteca din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., un vechi prieten, și au consumat împreună mai multe sticle de bere. În aceeași seară, în local a venit și partea vătămată, care s-a așezat la masa la care se aflau martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E. și E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, apoi s-a așezat la masa la care se aflau martorii L.A., L.E., L.M. și C.M. În jurul orelor 3:30, C.M.A.

a ieșit din discotecă pentru a vorbi la telefon, iar inculpatul I.A., fără a avea un motiv întemeiat și doar referindu-se la faptul că martorul este prieten cu L.A., i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toți". În acest moment, a ieșit din local și M.V. care a observat cele relatate mai sus și i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în același timp către locul în care se aflau cei doi pentru a aplana conflictul. Observând că partea vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenționat să intervină în apărarea inculpatului N.A. cu care era prieten, și în acel moment, martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Văzând că prietenul său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. și s-a deplasat în direcția din care venea partea vătămată. Inculpatul I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, partea vătămată a intenționat să-l dezarmeze și i-au fost cauzate leziuni în antebrațul drept. În acel moment, partea vătămată a reacționat și i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public. Aflându-se în apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate, a intervenit și i-a aplicat părții vătămate o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng.

Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut. În timp ce se afla în apropierea inculpaților care erau căzuți, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni, tot cu un corp tăietor-înțepător, plagă înjunghiată fața externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei. Partea vătămată avea hemoragie, iar pentru că starea de sănătate a început să se înrăutățească, martorii L.A., B.A.G. și C.V.S. l-au rugat pe martorul E.A. să o transporte către Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind preluat pe traseu de echipajul de pe ambulanță. Datorită agresiunilor exercitate de către inculpați, a fost necesară intervenția chirurgicală care a împiedicat rezultatul letal.

Faptele inculpaților, așa cum au fost descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, care este unul destul de ridicat, împrejurările în care au fost comise acestea pe fondul consumului de alcool, al unor altercații între inculpați și persoanele ce-i însoțeau, pe de o parte, și partea vătămată și prietenii acesteia pe de altă parte, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care deși nu au recunoscut săvârșirea faptelor, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, apreciind că scopul educativ-preventiv al legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul prevăzut de textul de lege, ca efect al aplicări circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen.

Totodată, instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., așa încât a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor și a fixat termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat, potrivit disp. art. 82 C. pen. și va atrage atenția acestora asupra prev. art. 83 C. pen. Făcând aplic. disp. art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.și lit. b) C. pen., având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cu care, interzicerea drepturilor nu se va face automat, prin efectul legii, ci în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

și art. 53 alin. (2) din Constituția României. Totodată, instanța a interzis inculpaților aceleași drepturi în condițiile art. 65 C. pen., pe o durată de 4 ani stabilită conform art. 53 C. pen. Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților. Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța a avut în vedere disp. art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. și a luat act că Spitalul Județean de Urgență Alexandria nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În temeiul acelorași texte de lege, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.V.

și a obligat inculpații la plata sumei de 5.000 RON către aceasta cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.000 reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, iar suma de 3.000 RON, contravaloarea medicamentelor, transportul la spital și hrană specială. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și partea civilă M.V. Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește atât omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpații I.A. și C.A., din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., cât și sub aspectul netemeiniciei pedepselor și a modalității de executare, pe care le consideră nejudicios aplicate, fiind stabilit un cuantum prea redus. Partea civilă M.V. a considerat hotărârea nelegală, pentru aceea că instanța, în mod greșit a stabilit ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților, suspendarea condiționată, modalitate nepermisă de legea penală. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și partea civilă M.V., cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel București a apreciat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost întemeiat pentru următoarele considerente: În sarcina inculpaților s-a reținut că în seara de 3 mai 2008, în jurul orelor 22 - 22:30, aceștia au mers la discoteca din satul Lăceni, unde s-au întâlnit cu N.A., un vechi prieten, și au consumat împreună mai multe sticle de bere. În aceeași seară, în local a venit și partea vătămată care s-a așezat la masa la care se aflau martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E. și E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, apoi s-a așezat la masa la care se aflau martorii L.A., L.E., L.M. și C.M. În jurul orelor 3:30, C.M.A.

a ieșit din discotecă pentru a vorbi la telefon, iar inculpatul I.A., fără a avea un motiv întemeiat și doar referindu-se la faptul că martorul este prieten cu L.A., i-a apropiat de zona cervicală lama de la briceagul pe care l-a avut asupra sa, afirmând "vă tai, vă tăiem pe toți". În acest moment, a ieșit din local și M.V., care a observat cele relatate mai sus și i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în același timp către locul în care se aflau cei doi pentru a aplana conflictul. Observând că partea vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenționat să intervină în apărarea inculpatului N.A., cu care era prieten, și în acel moment, martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Văzând că prietenul său este agresat, inculpatul I.A. l-a abandonat pe martorul C.M.A. și s-a deplasat în direcția din care venea partea vătămată. Inculpatul I.A. avea briceagul în mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, partea vătămată a intenționat să-l dezarmeze și i-au fost cauzate leziuni în antebrațul drept. În acel moment partea vătămată a reacționat și i-a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public. Aflându-se în apropiere, inculpatul C.A. a văzut cele întâmplate, a intervenit și i-a aplicat părții vătămate o lovitură, cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng.

Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut. În timp ce se afla în apropierea inculpaților care erau căzuți, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni, tot cu un corp tăietor-înțepător, plagă înjunghiată fața externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei. Partea vătămată a avut hemoragie, iar pentru că starea de sănătate a început să se înrăutățească, martorii L.A., B.A.G. și C.V. l-au rugat pe martorul E.A. să o transporte către Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind preluat pe traseu de echipajul de pe ambulanță. Datorită agresiunilor exercitate de către inculpați, a fost necesară intervenția chirurgicală care a împiedicat rezultatul letal.

În fața instanței de fond, inculpatul I.A. a recunoscut că a scos briceagul și a "înțepat" pe partea vătămată, însă pentru a se apăra, neavând intenția de a face acesteia rău. Inculpatul C.A. a arătat în cuprinsul declarației că se afla la discotecă împreună cu coinculpatul I. și cu alte persoane și grupul lor a fost atacat de grupul în care se afla și partea vătămată, însă nu a lovit pe partea vătămată în niciun moment. Din ansamblul probatoriului administrat însă, referindu-ne mai ales la declarațiile martorilor C.V.S., C.M.A. și B.A.G., Curtea a apreciat ca fiind dovedită împrejurarea că, pe fondul unui conflict între două grupări, inculpații, împreună cu partea vătămată s-au îndepărtat de locul altercației inițiale, ulterior sesizând că partea vătămată s-a întors "plină de sânge". Din concluziile preliminare ale cercetării la fața locului, desfășurată de polițiști, a reieșit că între partea vătămată M.V.

și inculpații I.A. și C.A. a existat o altercație, asupra inculpaților găsindu-se și obiecte înțepătoare cu care au înjunghiat partea vătămată pe corp. Potrivit Raportului de constatare medico -legală nr. X/2008, partea vătămată M.V. a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător, care pot data din 3 mai 2008 și au pus în primejdie viața victimei. Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor cu cele ale părții vătămate, dar și ale inculpaților, inculpații au lovit partea vătămată M.V. cu corp dur și tăietor-înțepător.

De asemenea, Curtea de Apel București a constatat că acest conflict s-a desfășurat separat de "încăierarea" dintre cele două grupuri inițiale din fața barului, putându-se stabili, prin administrarea probatorului, care au fost acțiunile fiecăruia dintre inculpați, dar și ale părții vătămate, considerând că a fost neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., în încăierare, prev. de art. 322 C. pen. De altfel, așa cum s-a arătat în doctrina judiciară, pentru existența elementului material al infracțiunii de încăierare este necesară îndeplinită condiția ca încăierarea să fie o împletire a actelor de violență, astfel încât să nu poată fi stabilit aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în încăierare.

Deși instanța de fond, într-adevăr, nu s-a pronunțat cu privire la cerea de schimbare a încadrării juridice, Curtea nu a reținut aceasta ca o nelegalitate și motiv de desființare a sentinței penale, întrucât, prin condamnarea inculpaților I.A. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., dar și din motivarea hotărârii, rezultă că tribunalul, după analizarea probelor, a constatat ca îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În ceea ce privește motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, privind netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților I.A. și C.A., instanța de control judiciar l-a considerat ca fiind întemeiat.

Astfel, cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, de câte 3 ani, este insuficient având în vedere scopul pedepsei, arătat de art. 52 C. pen., fiind acela de formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. S-a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante trebuie considerată în contextul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea și chiar în condițiile aplicării prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., trebuie ținut cont de modalitatea de săvârșire a faptei - de două persoane împreună, în loc public, folosind un obiect tăietor-înțepător, într-o zonă vitală.

S-au considerat relevante în cauză și circumstanțele personale ale inculpaților, pe lângă cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv gradul de instruire al inculpaților - cu un nivel scăzut de școlarizare, atitudinea acestora după săvârșirea faptei, atitudinea de minimalizare a faptelor lor. Astfel, chiar dacă, prin aplicarea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - pentru aceea că inculpații nu au fost cunoscuți cu antecedente penale, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., se impunea coborârea pedepsei sub minimul special, care este de 7 ani și 6 luni, dar nu într-un cuantum atât de coborât, urmând a stabili pentru fiecare din inculpații I.A.

și C.A. pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Pe de altă parte, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a considerat că, prin comportamentul lor, prin prezentarea ulterioară în fața procurorului și a instanțelor, că pronunțarea condamnării constituie pentru aceștia un avertisment și chiar fără executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 alin. (1) C. pen., privind suspendarea condiționată a executării unei pedepse și, în consecință, apelul părții civile M.V.

este nefondat, prin care se pretindea asupra nelegalității suspendării executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă de omor întrucât, prin dispozițiile art. 81 C. pen. și ale art. 86 1 C. pen., nu a fost instituită o limitare a posibilității aplicării acestora la anumit tip de infracțiuni. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 286/A din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins apelul formulat de partea civilă M.V. împotriva Sentinței penale nr. 67 din data de 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

S-a desființat în parte Sentința penală nr. 67 din 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, și rejudecând în fond: S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpatul I.A.

a fost obligat să se supună măsurilor prev. de art. 86 3 C. pen., respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului I.A. asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpatul C.A.

a fost obligat să se supună măsurilor prev. de art. 86 3 C. pen., respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța de apel a atras atenția inculpatului C.A. asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta-parte civilă M.V. la plata către stat a sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare. III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă M.V. și inculpații I.A. și C.A. În recursul declarat de procuror, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și în parte a deciziei recurate și, în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante și executarea pedepselor în regim de detenție. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat că, având în vedere modul în care ambii inculpați au acționat asupra părții vătămate, obiectele folosite, împrejurarea că inculpatul I.A.

a declarat că a venit înarmat de acasă pentru eventualitatea în care ar fi fost atacat de altcineva, zonele anatomice vizate, leziunile cauzate și intensitatea loviturilor, este evident că aceștia au urmărit cu intenție directă să suprime viața victimei și de asemenea, trebuie avut în vedere că partea vătămată nu a atacat pe vreunul dintre inculpați, ci doar a încercat să aplaneze un conflict, precum și faptul că inculpații au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal - împrejurări în raport de care a apreciat că pedepsele aplicate sunt nejustificat de blânde. În recursurile formulate de inculpații I.A. și C.A. s-a solicitat casarea hotărârilor atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 14, 17 și 17 2 C. proc.

pen. În dezvoltarea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "încăierare" prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen., iar instanța de apel a apreciat în mod greșit că instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra acestei cereri prin soluția dată. În acest context, cu referire la motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen. Cu referire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., s-a arătat că greșita aplicare a legii vizează încadrarea faptei și lipsa oricărei analize a formei de vinovăție. Astfel, instanțele de fond și de apel nu au analizat declarațiile inculpaților din care rezultă că aceștia se aflau într-o stare de puternică temere, ei au fost cei fugăriți de un grup de 15 - 20 de persoane din care făcea parte partea vătămată, grupul inculpaților fiind format din 3 persoane. De asemenea, nu s-a analizat faptul că inculpații-recurenți nu s-au prezentat la spital din teamă, fiind împiedicați de persoane din anturajul părții vătămate și nu s-a avut în vedere faptul că organele de poliție au fost sesizate de către inculpați.

S-a mai precizat că martorii din anturajul părții vătămate nu au fost constanți în declarații, la parchet imediat după eveniment au dat declarații uniforme întrucât s-au înțeles asupra acestor aspecte; iar trei ani mai târziu, în fața instanței de fond, au dat declarații contradictorii atât între ei, cât și prin raportare la declarațiile anterioare. De asemenea, nu s-a stabilit în hotărâre de ce au fost înlăturate apărările inculpaților prin nereținerea unor declarații de martori, iar decizia recurată nu este corespunzător motivată sub aspectul laturii subiective a intenției directe, ceea ce atrage incidența în cauză a cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. În dezvoltarea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., s-a arătat că recurenții-inculpați s-au aflat într-o stare de legitimă apărare, respectiv o stare de temere provocată de un atac direct, injust și imediat asupra lor, iar inculpatul I.A. a acționat cu un obiect înțepător cu scopul de a se apăra, nerezultând intenția de a ucide. În consecință, s-a solicitat achitarea inculpaților-recurenți, apreciind că este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. în sensul că fapta nu există. În recursul declarat și motivat în scris de partea civilă M.V. s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați nominalizați și dispunerea executării acestora în regim de penitenciar.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus-expuse și de cazurile de casare indicate mai sus, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursurile de față declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă M.V. se privesc ca fondate și urmează a fi admise în baza disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., iar recursurile declarate de inculpații I.A. și C.A. se privesc ca nefondate și vor fi respinse în consecință în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. A. Sub aspectul motivului comun de critică din recursurile declarate de procuror și partea civilă M.V.

prin care văzând incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se tinde la casarea în parte a ambelor hotărâri pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați I.A. și C.A., cât și a modalității de executare a acestora, Înalta Curte are în vedere pertinența acestuia. Astfel, Înalta Curte în demersul analitic de evaluare a motivului comun de critică promovat de procuror și de partea civilă sus-menționată, are în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În consecință, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. În raport de cele expuse se are în vedere că fapta imputată în sarcina recurenților-inculpați nominalizați prin împrejurările în care a fost săvârșită prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, reținându-se că în noaptea de 3/4 mai 2008, inculpații deja menționați au mers la discoteca S.F.A. din satul Lăceni - comuna Orbească, județul Teleorman, unde s-au întâlnit cu numitul N.A., cu care erau prieteni de mai mult timp, și au consumat împreună băuturi alcoolice (circa 4 - 5 sticle cu bere fiecare), până în jurul orelor 3:30.

În aceeași seară, la localul respectiv s-a deplasat și partea vătămată M.V., care s-a așezat la masă cu martorii B.A.G., C.M.A., C.V.S., Ș.E., E.A., cu care a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior s-a așezat la masa unde se aflau martorii L.A. împreună cu soția sa și fratele acestuia L.M. împreună cu concubina. În jurul orelor 3:30, martorul C.M.A. a coborât scările de la etajul unde se afla discoteca pentru a vorbi la telefon, fiind urmat la scurt timp și de persoanele care erau în local, întrucât urma să se închidă. Aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și considerând că martorul C.M.A.

era prieten cu martorul L.A., inculpatul-recurent I.A., fără motiv, i-a reproșat acest lucru și i-a apropiat lama briceagului pe care îl avea asupra sa de zona cervicală, spunându-i "vă tai, vă tăiem pe toți". În acel moment a ieșit din local și partea vătămată M.V., care a observat ceea ce se întâmpla și i-a solicitat inculpatului să înceteze, deplasându-se în același timp către locul în care se aflau cei doi, pentru a aplana conflictul. Observând că partea vătămată se îndreaptă către locul incidentului, martorul N.A. a intenționat să intervină în apărarea inculpatului ultim indicat, cu care era prieten și în acel moment martorul L.A. a început să-l lovească cu pumnii și picioarele. Văzând că prietenul său este agresat, inculpatul I.A.

l-a abandonat pe martorul C.M.A. și s-a deplasat în direcția din care venea partea vătămată M.V. Inculpatul-recurent I.A. a ridicat mâna dreaptă în care avea briceagul asupra părții vătămate, iar aceasta a intenționat să-l dezarmeze, astfel i-au fost cauzate leziuni în antebrațul drept și în acel moment partea vătămată M.V. a reacționat și i-a aplicat inculpatului sus-menționat o lovitură cu pumnul în figură, acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe drumul public. Aflându-se în apropiere, inculpatul-recurent C.A. a văzut cele întâmplate și a intervenit, aplicându-i părții vătămate o lovitură cu intensitate, cu un corp tăietor-înțepător în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i o plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng.

În acest context, sus-numita parte vătămată l-a lovit pe inculpatul C.A. cu pumnul, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut. În timp ce se afla în apropierea inculpaților deja nominalizați care erau căzuți, părții vătămate i-a fost cauzată o plagă înjunghiată fața externă genunchi stâng cu deschiderea capsulei, tot cu un corp tăietor-înțepător, iar după comiterea agresiunii, ambii inculpați au fugit de la locul faptei, la circa 60 de metri. Este esențial că rezultatul letal - moartea părții vătămate - nu s-a produs datorită intervenției prompte și de specialitate a medicilor, partea vătămată M.V. fiind internată în aceeași seară la Spitalul de Urgență Alexandria, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

În acest sens, conform Raportului de constatare medico-legală nr. X/2008, eliberat de S.M.L. Teleorman la 26 mai 2008, rezultă că "din actul medical examinat coroborat cu examenul actual, numitul M.V. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător. Pot data din 3 mai 2008. Necesită circa 25 - 30 de zile îngrijiri medicale.

Leziunile au pus în primejdie viața victimei". În consecință, având în vedere modul cum au acționat asupra părții vătămate (concomitent), obiectele folosite (corp tăietor-înțepător), zonele anatomice vizate, leziunile cauzate - plagă tăiată față ventrală 1/3 superioară antebraț drept, plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng, plagă înjunghiată față externă genunchi stâng), rezultă fără dubiu că, prin activitatea lor simultană, conjugată, inculpații-recurenți au urmărit, cu intenție directă, să suprime viața victimei, rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voința lor. Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate acelorași recurenți-inculpați, instanțele de fond și de apel nu au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise.

De altfel, faptul că inculpații-recurenți nu au antecedente penale nu poate justifica reținerea de circumstanțe atenuante, iar aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu satisface exigențele dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen. în ceea ce privește pedeapsa închisorii privită ca mijloc de prevenție, coerciție și educație a inculpaților nominalizați. În acest context, pedepsele de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpaților-recurenți menționați, nu se încadrează în plaja sancționatorie tipică infracțiunilor contra vieții, valoarea socială supremă, protejată de legiuitor în norma penală incriminată.

Totodată, se mai are în vedere că partea civilă indicată nu a atacat pe vreunul dintre recurenții-inculpați, ci doar a încercat să aplaneze un conflict ivit între aceștia și martorul C.M.A.; iar în ceea ce privește numărul zilelor de îngrijiri medicale, cuantumul acestora a fost limitat doar de intervenția martorilor, care au transportat, de urgență, partea civilă spre spital, fiind preluat pe drum de o ambulanță și preîntâmpinând decesul acesteia, în contextul șocului hemoragic, datorat leziunii de pneumotorax. Totodată, instanțele de fond și prim control judiciar nu au avut în vedere, în mod determinant, și faptul că inculpații sus-indicați au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Astfel, în raport de cele expuse, urmează a se casa în totalitate decizia recurată și în parte hotărârea pronunțată de instanța de fond, iar cu ocazia rejudecării se vor înlătura pentru ambii inculpați dispozițiile art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 83 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. cu toate consecințele. Urmează a se majora pedepsele aplicate inculpaților I.A. și C.A. pentru săvârșirea fiecăruia a tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la câte 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare și va dispune executarea acestora în condiții de detenție.

Urmează ca în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, să se interzică fiecăruia dintre cei doi inculpați nominalizați drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Între aceste limite se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. B.1. Nu este fondată critica recurenților-inculpați I.A. și C.A. prin care se pretinde că nu s-a stabilit în hotărâre de ce au fost înlăturate apărările acestora prin nereținerea unor declarații de martori, iar decizia nu este corespunzător motivată sub aspectul laturii subiective a intenției directe, atrăgând incidența în cauză a cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. și tinzând la casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Aceasta întrucât, examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că în cuprinsul filelor 8 - 9 din hotărârea instanței de apel s-a motivat ca suficientă amplitudine și s-a analizat probatoriul administrat în cauză, respectiv atât declarațiile celor doi recurenți-inculpați, cât și cele ale martorilor C.V.S., C.M.A.; și pe de altă parte, au fost evidențiate distinct elementele care configurează îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., așadar atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective. B.2. Nu este fondată nici critica secundă a recurenților-inculpați nominalizați, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., relativ la aspectul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "încăierare" prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen. Aceasta deoarece în mod judicios instanța de prim control judiciar a stabilit că deși aspectul criticat este real nu poate fi reținut cu titlu de nelegalitate și în consecință ca motiv de desființare a sentinței penale, întrucât, prin condamnarea inculpaților-recurenți I.A. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., dar și din motivarea hotărârii, rezultă că instanța de fond, după analizarea probelor, a constatat ca îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

B.3. Totodată, este lipsit de pertinență și următorul motiv de critică devoluat prin recursurile declarate de cei doi inculpați nominalizați, prin care în baza motivului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (4) C. pen. deoarece în baza unui examen complet al mijloacelor de probă, administrat în cauză, respectiv: declarația părții vătămate, bilet de ieșire din spital, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile ambilor inculpați, ambele instanțe de fond și de apel au reținut corect situația de fapt imputată acestora și deja analizată în considerentele de față.

Suplimentar, în acest punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că în fața instanței de fond, inculpatul I.A. a recunoscut că a scos briceagul și a "înțepat" pe partea vătămată, însă pentru a se apăra, neavând intenția de a face acesteia rău; iar inculpatul C.A. a arătat în cuprinsul declarației că se afla la discotecă împreună cu coinculpatul I. și cu alte persoane și grupul lor a fost atacat de grupul în care se afla și partea vătămată, însă nu a lovit pe partea vătămată în niciun moment. Or, din ansamblul probatoriului administrat în cauză și în principal declarațiile martorilor C.V.S., C.M.A.

și B.A.G., se reține ca fiind dovedită împrejurarea că, pe fondul unui conflict între două grupări, inculpații-recurenți nominalizați, împreună cu partea vătămată s-au îndepărtat de locul altercației inițiale, ulterior sesizând că partea vătămată s-a întors "plină de sânge". Concomitent, din concluziile preliminare ale cercetării la fața locului rezultă că între partea vătămată M.V. și inculpații-recurenți I.A. și C.A. a existat o altercație, asupra inculpaților găsindu-se și obiecte înțepătoare cu care au înjunghiat partea vătămată pe corp. Pe de altă parte, potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. X/2008, partea vătămată M.V. "a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător, care pot data din 3 mai 2008 și au pus în primejdie viața victimei". Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor sus-indicați cu cele ale părții vătămate, dar și ale inculpaților, rezultă că aceștia au lovit partea vătămată M.V.

cu corp dur și tăietor-înțepător. De asemenea, Înalta Curte constată că acest conflict s-a desfășurat separat de "încăierarea" dintre cele două grupuri inițiale din fața barului, putându-se stabili, prin administrarea probatorului, care au fost acțiunile fiecăruia dintre recurenții-inculpați, dar și ale părții vătămate, considerând că este neîntemeiată cererea lor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcină, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 lit. i) C. pen., în cea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., în condițiile în care, așa cum se arată în doctrina judiciară, pentru existența elementului material al infracțiunii de încăierare, este necesară condiția ca aceasta să fie o împletire a actelor de violență, astfel încât să nu poată fi stabilit aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în încăierare.

B.4. În fine, este nepertinent și motivul de critică întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea ambilor inculpați deja nominalizați pe considerentul că aceștia s-au aflat într-o stare de legitimă apărare, respectiv o stare de temere provocată de un atac direct, injust și imediat asupra lor, cu pretinderea că inculpatul I.A. a acționat cu un obiect înțepător cu scopul de a se apăra, nerezultând intenția de a ucide.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reține că din examenul coroborat al mijloacelor de probă administrate în cauză nu se poate reține că recurenții-inculpați au comis fapta numai după ce le-au fost cauzate leziuni fiindcă asupra lor s-a exercitat un atac direct, material, imediat și injust întrucât din materialul probator administrat (inclusiv rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat) rezultă însă faptul că, deși au avut posibilitatea imediat după ce au fost exercitate eventuale acte de violență superficiale asupra lor, să sesizeze în vreun mod organele de poliție cu ocazia efectuării actelor premergătoare și că partea vătămată M.V. le-a cauzat leziuni ori să prezinte acte medicale sau medico-legale în acest sens, totuși nu au făcut-o și nu au recunoscut că au fost înarmați cu un corp dur tăietor-înțepător.

Ori, numai "afirmațiile'" martorilor solicitați de aceiași recurenți-inculpați în apărarea lor nu sunt de natură să susțină pretinderea că aceștia au acționat în împrejurările descrise de ei. De altfel, tocmai lipsa unor înscrisuri (plângeri, acte medicale sau medico-legale) arată cu certitudine faptul că doar aspectele declarate de partea vătămată M.V. încă din primul moment al cercetărilor au avut corespondent în realitate, iar declarațiile nesincere ale inculpaților-recurenți denaturează adevărul pentru înlăturarea răspunderii penale, în timp ce mijloacele de probă administrate în apărarea recurenților-inculpați nu au un suport pe baza căruia să se poată lua în considerare că prin acțiunea lor conjugată, simultană, i-au cauzat leziuni părții vătămate fiindcă asupra lor se exercita un atac direct, material, imediat și injust și cu atât mai mult că nu au urmărit sau intenționat să-i producă leziuni grave, de natură să-i pună viața în primejdie.

Concomitent, având în vedere modul în care aceiași recurenți-inculpați au acționat asupra părții vătămate, obiectele folosite (corp dur tăietor-înțepător), zonele anatomice vizate (care au fost descrise în actele medicale și medico-legale), leziunile cauzate plagă tăiată față ventrală 1/3 superioară antebraț drept, plagă înjunghiată spațiul VIII intercostal stâng penetrantă cu traumatopnee și hemopneumotorax stâng, plagă înjunghiată față externă genunchi stâng), se conchide că, prin activitatea lor simultană, conjugată, aceștia au urmărit cu intenție directă să suprime viața sus-numitei părți vătămate M.V. și i-au cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei; rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voința lor.

În consecință, în mod legal ambele instanțe de fond și prim control judiciar au statuat că fapta săvârșită de recurenții-inculpați I.A. și C.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Această încadrare juridică se impune ținând seama că recurenții-inculpați au acționat împreună, în mod repetat, fiind înarmați cu corp dur tăietor-înțepător, apt să producă leziuni grave de natură să pună în primejdie viața victimei (a se vedea în acest sens și Repertoriul Jurisprudență în Ma