ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 152 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.D.G. la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 65 și 66 C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Alexandria și Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către acestea a despăgubirilor civile în cuantum de 704,84 lei, respectiv 403,40 lei precum și a penalităților de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea debitelor. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.D.G. și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material provocat precum și a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 noiembrie 2011 la 05 decembrie 2011. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu plasele de culoare maro, având lungimea lamei de circa 8 cm și lățimea de circa 2 cm. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1200 lei. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă S.D.G., către acesta, în sumă de 5.000. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 545/P/2011 din 10 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V.D.G.

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. S-a reținut în esență că, în seara zilei de 27 noiembrie 2011, inculpatul V.D.G., aflat pe drum public, și anume în mun. Roșiorii de Vede, pe strada Aleea CFR 1 la intersecția cu strada Aleea CFR 2, a exercitat acte de violență fizică asupra victimei S.D.G., pe care l-a lovit cu un cuțit (briceag, cu lungimea lamei de 8 cm și lățimea de 2 cm) în zona abdomenului provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care au pus în primejdie viața victimei.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut parțial fapta pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că s-a aflat la locul în care s-a reținut că s-a comis infracțiunea, a avut asupra sa un briceag și că a purtat o discuție contradictorie cu prietenul victimei, martorul R.Ș.G., la finalul căreia a intervenit victima, partea vătămată S.D.G. întrucât acesta din urmă l-a lovit cu piciorul, de teama și pentru a se apăra l-a lovit și el, la întâmplare, cu briceagul respectiv. Actul de sesizare a instanței se întemeiază pe următoarele mijloace de probă, alte acte: proces verbal de sesizare și referate cu propunere de declinare a competenței, ordonanța de declinare a competenței și conexare, procese-verbale de cercetare la fața locului și planșă foto, adresă și copii F.O.

Spitalul Județean de Urgență Alexandria, adresă Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman, raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman, declarații parte vătămată, plângere, raport de constatare medico-legală , planșă foto privind pe R.Ș.G., copii mesaje e-mail, raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman și planșă foto inculpat, declarații inculpat, proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, fișă cazier, rezoluție de începere a urmăririi penale, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanță de reținere, mandat de arestare preventivă, adresa nr. 5288/87/2011 a Curții de Apel București, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 1423/87/2012 din 11 aprilie 2012. Prin cererea depusă la data de 03 mai 2012, prin serviciul registratură al instanței, Spitalul Județean de Urgență Alexandria s-a constituit parte civilă în procesul penal față de persoana vinovată cu suma de 704,84 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată S.D.G., internată la unitatea sanitară, secția Chirurgie II, în perioada 27 noiembrie 2011-05 decembrie 2011. De asemenea a solicitat obligarea inculpatului și la plata majorărilor( dobânzi, penalități de întârziere) calculate până la data stingerii obligației . A anexat la cerere în xerocopie foia de observație clinică generală, decont de cheltuieli.

De asemenea, Serviciul Județean de Ambulantă Teleorman s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 403,40 lei reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima. La termenul de judecată din 4 septembrie 2012 și înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul V.D.G., asistat de avocat ales, a solicitat să fie judecat în temeiul dispozițiilor art.320 1 C. proc. pen., sens în care a declarat că recunoaște vinovăția sa în comiterea infracțiunii pentru care este trimis în judecată. A solicitat să fie judecat în temeiul probatoriului administrat de organul de urmărire penală. Cât privește pretențiile părților civile a declarat că este de acord să le despăgubească cu sumele de bani pretinse în acțiunile civile promovate, însă în măsura în care acestea sunt dovedite.

La același termen de judecată partea vătămată S.D.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal, conform dispozițiilor art. 15 C. proc. pen., cu suma de 20.000 lei daune materiale și 50 000 lei daune morale. La solicitarea acestei părți, instanța a încuviințat și a administrat proba cu martorii D.V. și G.I. De asemenea, la solicitarea inculpatului s-a încuviințat, în temeiul art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen. și s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv certificatul de absolvire, caracterizare de la locul de muncă, adeverință de salariat, contract de mandat, acte medicale. Analizând actele și lucrările dosarului, astfel cum au fost evidențiate mai sus, văzând și manifestarea de voință a inculpatului de a se judeca în temeiul prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., instanța de fond a constatat și reținut următoarele: Inculpatul V.D.G., în vârstă de 22 ani, se afla la data comiterii infracțiunii (27 noiembrie 2011) într-o relație de prietenie cu martora P.A.G., în vârstă de 17 ani. Anterior, aceasta din urmă a fost într-o relație de prietenie cu martorul R.Ș.G., prietenul victimei S.D.G. În seara zilei de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 19,30, inculpatul a mers cu prietena sa la un local situat în mun. Roșiorii de Vede, unde au servit masa, ocazie în care a consumat singur conținutul unei sticle de 0,75 litri vin. În jurul orei 21,00 inculpatul a mers în locuința sa, unde a văzut în calculatorul său, care era conectat pe contul de Messenger al prietenei sale, că aceasta a primit un mesaj de la martorul R.Ș.G., având conținutul „ce mai faci” și la care a primit răspuns.

Considerând că martorul R.Ș. are anumite intenții față de prietena sa, a intervenit în discuție, pretinzând că este martora P.A.. Ulterior, inculpatul i-a adresat martorului R. expresii indecente, după care cei doi s-au injuriat reciproc. în aceeași împrejurare cei doi au discutat și telefonic, convenind să se întâlnească în aceeași noapte în zona complexului „Intim”, din mun. Roșiorii de Vede. De menționat că nici unul dintre ei nu se cunoșteau. În acest scop, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit tip briceag, având lungimea de 8 cm și lățimea de 2 cm, prevăzut cu buton și s-a deplasat la locul de întâlnire prestabilit cu un auto taxi, condus de martorul S.C.I. Martorul R. a venit la locul de întâlnire împreună cu partea vătămată S.D.G.

și martorul C.M.S., cărora le ceruse să-l însoțească. Nici unul dintre aceștia nu era înarmat cu vreun obiect sau armă. La locul cu pricina inculpatul a coborât din taxi și s-a adresat grupului în care se afla victima, întrebând „cine este G.”, împrejurare în care martorul R. s-a apropiat singur de acesta. Imediat, inculpatul l-a prins pe martor cu o mână de gât iar cu cealaltă i-a apropiat de zona cervicală briceagul cu care se înarmase și i-a reproșat că în mesaje s-a exprimat vulgar la adresa sa. în acest context martorul și-a cerut scuze, spunându-i inculpatului că regretă incidentul avut cu acesta. Totodată, martorul a încercat să îndepărteze lama briceagului, suferind astfel leziuni (escoriații) la degetele II și III de la mâna stângă, aspect rezultat din certificatul medico-legal aflat la dosar.

Întrucât în apropierea celor doi se afla victima S., care, observând că inculpatul continua să aibă briceagul lipit de zona cervicală a martorului R., și mai mult îl lovea cu palmele, a intervenit în apărarea acestuia din urmă, încercând să-l deposedeze pe inculpat de briceag, printr-o lovitură dată acestuia cu piciorul în zona șoldului. Urmare acestei intervenții a victimei, inculpatul a reacționat imediat, în același mod violent, lovind cu briceagul respectiv și cu intensitate sporită pe S.D.G. în zona abdomenului, fapt pentru acesta a căzut pe trotuar. Întrucât în momentul exercitării actelor de violență, în zonă se aflau patrule de poliție, acestea au intervenit imediat, imobilizându-l pe inculpat și conducându-1 la sediul poliției din localitate.

Partea vătămată a fost transportată imediat după agresiune, cu mașina taxi, condusă de același taximetrist, martorul S.C.I., la Spitalul Caritas din Roșiorii de Vede. Cum leziunile suferite de victimă în urma agresiunii erau grave, aceasta a fost transferată în aceeași noapte la Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind internată cu diagnosticul de „plagă înjunghiată hipocondrul drept penetrantă, perforată. Plagă hepatică lob drept, transfIxiantă. Plagă perforată colecist față hepatică. Plagă hepatică gastro-colic. Hematom parietal colon drept. Hemiperitoneu masiv. Hemocolecist”, intervenindu-se chirurgical și numai acțiunea promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

Din raportul de constatare medico-legal întocmit de SML Teleorman rezultă că „din actul medical examinat coroborat cu examenul actual, numitul S.D.G. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înțepător. Pot data din 27 noiembrie 2011. Necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața victimei”. Având în vedere aceste înscrisuri, actele medicale aflate la dosar coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în comiterea infracțiunii, sub forma intenției directe, lovind victima cu intensitate sporită, folosind un obiect apt să producă rezultatul letal și vizând o zonă cu risc în această direcție.

Potrivit art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat fapta unei persoane de a pune în executare hotărârea de a suprima viața unei persoane, săvârșită în loc public, și a cărei executare nu și-a produs efectul din motive independente de voința făptuitorului. Infracțiunea este pedepsită de lege cu închisoarea de la 7,6 ani la 12,6 ani precum și cu interzicerea unor drepturi. Noțiunea de „faptă săvârșită în public” se referă, printre altele la fapta comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă vreo persoană, cum ar fi, de exemplu, străzile (art. 152 C. pen.).

În speța de față, fapta inculpatului care, în seara zilei de 27 noiembrie 2011, fiind în zona Aleea CFR 1, la intersecția cu str. Aleea CFR 2 din mun. Roșiorii de Vede, a lovit pe partea vătămată S.D.G. în abdomen cu un briceag cu plasele, având lungimea lamei de cea 8 cm și lățimea de cea 2 cm, cauzându-i multiple plăgi ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. Din înscrisurile aflate la dosar, actele medicale coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în comiterea infracțiunii, sub forma intenției directe, lovind victima cu intensitate sporită într-o o zonă a corpului cu risc și folosind un obiect apt să producă rezultatul letal.

Susținerea inculpatului exprimată în sensul că nu a acționat cu intenția de a ucide a fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată întrucât probatoriul a dovedit că inculpatul a plecat la întâlnirea (inițiată de el) cu martorul R., înarmat cu un cuțit, obiect apt să producă leziuni letale, a folosit acest obiect împotriva părții vătămate, care nu era înarmată și care intervenise între martor și inculpat, în încercarea de a-l deposeda pe acesta din urmă de respectivul cuțit, a lovit partea vătămată în abdomen cu intensitate sporită, provocându-i numeroase plăgi la nivelul organelor interne și care i-au pus în pericol viața.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, dar și împrejurările concrete în care acestea s-au produs, de circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără, în vârstă de 22 ani, necunoscută cu antecedente penale, a colaborat cu autoritățile judiciare, a calificat aceste aspecte ca fiind circumstanțe atenuante, conform art.74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a recunoscut comiterea faptei, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al aplicării prevederilor art. 76 lit. a) C. pen.

Luând în considerare dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea de 4 ani și 6 luni. S-a apreciat de instanță că această pedeapsă este pe măsura tulburării pe care inculpatul, prin faptele sale, a produs-o în mediul social și poate asigura scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.

Pentru interzicerea drepturilor civile, instanța a avut în vedere natura faptei săvârșite, gradul de pericol social ridicat al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și pedeapsa principală aplicată, acestea conducând la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului( Hotărârea din 30 martie 2004 privind Cauza HIRST contra Marii Britanii) precum și Decizia 74/2007 a Î.C.C.J., s-a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică.

De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, pe lângă pedeapsa principală, s-a aplicat față de inculpat în temeiul art. 65 C. pen. și pedeapsa complementară, obligatorie în cazul de față, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a), teza II-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., pe o durată de 2 ani. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că, în speță, s-au constituit părți civile, conform art. 15 C. proc. pen. Spitalul Județean de Urgență Alexandria cu suma de 704,84 lei și Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman cu suma de 403, 40 lei, la care se adaugă, în flecare caz în parte, dobânzile aferente până la data achitării integrale a debitului.

De asemenea, s-a reținut că partea vătămată S.D.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale. Potrivit art. 998 C. civ. (în forma anterioară intrării în vigoare a noului C. civ., prin Legea nr.287/2009 republicată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 71/2011) orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 din același cod omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

În speță s-a constatat, în temeiul probatoriului administrat - acte medicale, alte înscrisuri depoziții martori, declarație parte civilă și declarație inculpat că, în urma loviturii primite de la inculpat, partea civilă S. Dănuț a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Alexandria la data de 27.11.2011 cu diagnosticul: Plagă înjunghiată hipocondrul drept penetrantă, perforantă. Plagă hepatică lob drept transfixiantă. Plagă perforantă colecist față hepatică. Plagă hepatică gastro-colic. Hematom parietal colon drept. Hemoperitoneu masiv. Hemocolecist. Agresiune, pentru care s-a intervenit chirurgical în aceeași zi, practicându-se hemostaza hepatică și colecistectomia. Leziunile create au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața victimei.

Prin urmare, s-a constatat că în urma agresiunii la care a fost supusă de inculpat partea vătămată, în vârstă de 22 ani, i-a fost extirpat un organ (colecistul), suferind astfel atât prejudicii materiale constând în efectuarea unor cheltuieli legate de tratament medical, de o îngrijire specială acordată de familie, de o alimentație adecvată și transport regulat la medic, cheltuieli care se ridică, potrivit dovezilor de la dosar, la suma de 20.000 lei dar și un prejudiciu nepatrimonial ce constă în suferința încercată de victima infracțiunii de tentativă la omor calificat. În acest sens, s-a avut în vedere aspectul că victima a fost nevoită să rămână o perioadă de timp imobilizată la pat, pentru îngrijiri medicale și împiedicată să ducă o viață normală, specifică sexului și vârstei sale de 22 ani.

În consecință, instanța de fond constatând că partea civilă a suferit în urma loviturii primite de la inculpat și un prejudiciu moral, l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă S.D. a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o reparare echitabilă a suferinței încercate de victimă. De asemenea, constatând că unitățile medicale ce s-au constituit părți civile în cauza de față au probat prin înscrisurile depuse acțiunile civile promovate, instanța de fond în temeiul art. 14 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de acestea cu titlu de despăgubiri civile. Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul V.D.G., apel pe care nu l-a motivat în scris.

Prin decizia penală nr. 29 din 8 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.D.G. reținându-se în esență că cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat este nefondată, afecțiunea indicată de inculpat fiind una cu specific feminin, care nu justifică lipsa sa la termenul de judecată din ziua dezbaterilor. De asemenea, s-a reținut că în raport de gravitatea faptei comise, de împrejurările săvârșirii faptei, de pericolul social al faptei și de periculozitatea inculpatului pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată în raport cu dispozițiile art.72 și 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.D.G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât au fost depuse acte la dosarul cauzei care certificau împrejurarea că apărătorul ales al inculpatului este în imposibilitate de prezentare din motive medicale, însă instanța a procedat la soluționarea cauzei pe fond, astfel încât nu i-a fost asigurată inculpatului o apărare eficientă. - reindividualizarea judiciară a pedepsei și reducerea pedepsei stabilită. în sarcina inculpatului și aplicarea dispozițiilor art.74 lit. a) și c) C. pen. și a dispozițiilor art.86 1 C. pen., având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că are un loc de muncă stabil.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 și pct.14 C. proc. pen. A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat în cauză și în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art.74 lit. a) și e) C. pen. și ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a pedepselor conform art.86 1 C. pen. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 21, 10 și 14 C. proc. pen. invocate de inculpat dar și din oficiu cauza, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică urmând a o menține ca atare.

Referitor la criticile formulate de inculpat, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Participarea părților la judecata în primă instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare și este garantată, printre altele, și de principiul contradictorialității ședinței de judecată. Ca urmare, atunci când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea participării părților la judecată, intervine o nulitate relativă - în interesul părților - care poate atrage casarea hotărârii recurate. Tot astfel, în situația în care părții i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare a judecății și din această cauză partea nu a putut să-și facă apărarea, operează sancțiunea nulității relative numai dacă aceasta dovedește că i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului vătămător.

Pentru a opera această nulitate relativă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: prima instanță sau instanța de apel să fi respins o cerere de amânare a judecării formulată de una din părți, respingerea cererii de amânare să nu fie justificată, respingerea cererii de amânare să împiedice partea să-și facă apărarea. Instanța de apel are dreptul să aprecieze cererea de amânare a judecății, formulată de o parte din proces, pentru a-și pregăti apărarea și să o respingă, motivat, dacă o consideră neîntemeiată. În speță, la termenul din 8 februarie 2012 apărătorul ales al inculpatului V.D.G. a solicitat amânarea cauzei, cu motivarea că la aceeași dată are un dosar la Tribunalul Teleorman, că dorește să pregătească apărarea iar inculpatul este în imposibilitate de prezentare la instanță.

Instanța de prim control judiciar a respins, motivat, cererea de amânare a cauzei, apreciind că aceasta este neîntemeiată. Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că apărătorul ales al inculpatului l-a asistat pe acesta în cursul urmăririi penale și în cursul judecății cauzei la fond iar apelul a fost declarat de același avocat trimis fiind prin faxul cabinetului avocațial la data de 2 noiembrie 2012 (fila 2 dosar). Din Referatul aflat la fila 3 dosar apel rezultă că grefierul de ședință l-a contactat telefonic pe avocatul T.F. care nu a confirmat prezența la termenul de judecată din 11 ianuarie 2013, pe motiv că nu a mai luat legătura cu inculpatul. La data de 08 ianuarie 2013 a fost trimisă prin fax o cerere de la același cabinet avocațial, în care inculpatul solicita amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.

Este de observat că instanța de apel, la termenul din 11 ianuarie 2013, a admis cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat și a acordat termen la data de 08 februarie 2013, punându-i-se în vedere inculpatului că este singurul termen acordat în acest sens. În consecință, cererea de amânare a cauzei formulată de apărător pentru a-și pregăti apărarea, motivat de faptul că a fost angajat cu o zi înainte de termen, în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată, atâta timp cât din actele dosarului rezultă că același apărător l-a asistat pe inculpat în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, a formulat apel împotriva sentinței, a cerut în numele inculpatului un termen pentru angajarea unui apărător, termen ce a fost acordat de instanța de apel.

Faptul că împuternicirea avocațială a fost datată 07 februarie 2013 este irelevant în raport de împrejurările formulării cererii de amânare a cauzei și de motivele învederate de acesta. Susținerea apărătorului ales al inculpatului că a avut un alt dosar la Tribunalul Teleorman este neverosimilă, având în vedere faptul că dosarul respectiv este unul civil, împuternicirea avocațială poartă tot data de 07 februarie 2013 însă este ulterioară celei emise pentru cauza pendinte, purtând nr. 9 față de nr. 8, și nu rezultă din împuternicire nici cauza nici termenul de judecată de la Tribunalul Teleorman. Drept urmare, cererea de amânare a cauzei, în mod corect a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat în faza apelului se constată că în mod just aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât afecțiunea indicată de inculpat fiind una cu specific feminin, nu justifica lipsa sa la termenul de judecată, cu atât mai mult cu cât prezența inculpatului la judecata în apel nu era obligatorie, acesta aflându-se în stare de libertate. Criticile formulate de recurentul inculpat relativ la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. sunt neîntemeiate.

Inculpatul a criticat decizia penală pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele sale personale considerând că probele aflate la dosarul cauzei pot conduce la o diminuare a cuantumului pedepsei, iar scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea art. 86 1 C. pen., respectiv suspendarea pedepsei sub supraveghere. În examinarea acestui caz de casare este de observat faptul că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate fapta comisă și renunțând la administrarea probelor. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc.

pen. instanța a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică au fost temeinic stabilite de prima instanță, reținând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.174, 175 lit. i) C. pen. Astfel, s-a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor, cu înscrisurile aflate la dosar, rapoartele de constatare tehnico-științifică, transcrierile convorbirilor efectuate prin Messenger și procesele verbale încheiate de organele de poliție. Din punct de vedere al legalității, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, respectă limitele prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. În cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța pronunță condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Cum pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., minimul special al pedepsei închisorii este de 7 ani și 6 luni ani și maximul de 12 ani și 6 luni, rezultă că, în aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța nu putea stabili o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare și mai mari de 8 ani și 4 luni închisoare. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.

instanța a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă sub cuantumul minim redus potrivit art.320 1 C. proc. pen., aceea de 4 ani și 6 luni închisoare. În consecință, prin aplicarea atât a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. cât și a art. 74, 76 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani și 6 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege. Referitor la solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată. Este de precizat că inculpatul a pornit un conflict de la o simplă discuție pe Messenger cu martorul R.G. deși nu îl cunoștea, a discutat telefonic cu acesta, convenind să se întâlnească în aceeași noapte în zona complexului „Intim”, din mun.

Roșiorii de Vede, iar pentru această întâlnire s-a înarmat cu un cuțit tip briceag, având lungimea de 8 cm și lățimea de 2 cm, prevăzut cu buton. Odată ajuns la locul de întâlnire, inculpatul l-a prins pe martor cu o mână de gât iar cu cealaltă i-a apropiat de zona cervicală briceagul cu care se înarmase și i-a reproșat că în mesaje s-a exprimat vulgar la adresa sa; deși martorul și-a cerut scuze, spunându-i inculpatului că regretă incidentul avut cu acesta, inculpatul și-a continuat actele de violență, lovindu-l pe acesta dar și pe partea vătămată. Deși fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concret, se constată că instanțele au dat dovadă de clemență și au reținut împrejurări care au constituit circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

respectiv conduita bună a inculpatului anterior comiterii infracțiunii, dovedită cu înscrisuri în circumstanțiere și fișa de cazier judiciar din care reiese că inculpatul nu are antecedente penale, comportarea acestuia după săvârșirea faptei și atitudinea sinceră pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Raportat la gravitatea faptei în concret, așa cum a fost prezentată anterior, la modalitatea violentă în care a acționat acesta fără nici un motiv, la reacția sa disproporționată și urmările pe care le-a produs agresiunea, înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este suficientă și proporțională. Drept urmare, nu există nici un temei pentru a se dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege referitoare la cuantumul maxim al pedepsei pentru care se poate dispune suspendarea executării conform art. 86 1 C. pen.

Pentru considerentele arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art.385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.D.G. împotriva deciziei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli apreciate în raport de actele procedurale efectuate în faza de judecare a recursului formulat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul V.D.G. împotriva deciziei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.