ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 152 din 30

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în baza art. 20 C. pen. raportat

la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.74 alin. (1) lit. a), c) și

alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus

condamnarea inculpatului V.D.G. la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6

(șase) luni.

S-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile

art. 65 și 66 C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul

Județean de Urgență Alexandria și Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman și,

în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către acestea a

despăgubirilor civile în cuantum de 704,84 lei, respectiv 403,40 lei precum și

a penalităților de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a

prezentei sentințe și până la achitarea debitelor.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.D.G.

și în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de

20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material provocat precum

și a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

28 noiembrie 2011 la 05 decembrie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu plasele de culoare maro,

având lungimea lamei de circa 8 cm și lățimea de circa 2 cm.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1200

lei.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă S.D.G.,

către acesta, în sumă de 5.000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Teleorman cu nr. 545/P/2011 din 10 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de libertate a inculpatului V.D.G. pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20

C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în esență că, în seara

zilei de 27 noiembrie 2011, inculpatul V.D.G., aflat pe drum public, și anume

în mun. Roșiorii de Vede, pe strada Aleea CFR 1 la intersecția cu strada Aleea

CFR 2, a exercitat acte de violență fizică asupra victimei S.D.G., pe care l-a

lovit cu un cuțit (briceag, cu lungimea lamei de 8 cm și lățimea de 2 cm) în zona

abdomenului provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare

25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care au pus în

primejdie viața victimei.

În cursul urmăririi penale inculpatul

a recunoscut parțial fapta pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că

s-a aflat la locul în care s-a reținut că s-a comis infracțiunea, a avut asupra

sa un briceag și că a purtat o discuție contradictorie cu prietenul victimei,

martorul R.Ș.G., la finalul căreia a intervenit victima, partea vătămată S.D.G.

întrucât acesta din urmă l-a lovit cu piciorul, de teama și pentru a se apăra l-a

lovit și el, la întâmplare, cu briceagul respectiv.

Actul de sesizare a instanței se

întemeiază pe următoarele mijloace de probă, alte acte: proces verbal de

sesizare și referate cu propunere de declinare a competenței, ordonanța de

declinare a competenței și conexare, procese-verbale de cercetare la fața

locului și planșă foto, adresă și copii F.O. Spitalul Județean de Urgență

Alexandria, adresă Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman, raport de

constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman, declarații parte vătămată,

plângere, raport de constatare medico-legală , planșă foto privind pe R.Ș.G.,

copii mesaje e-mail, raport de constatare medico-legală eliberat de SML

Teleorman și planșă foto inculpat, declarații inculpat, proces verbal de

aducere la cunoștință a învinuirii, fișă cazier, rezoluție de începere a

urmăririi penale, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanță

de reținere, mandat de arestare preventivă, adresa nr. 5288/87/2011 a Curții de

Apel București, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cauza s-a înregistrat pe rolul

Tribunalului Teleorman sub nr. 1423/87/2012 din 11 aprilie 2012.

Prin cererea depusă la data de 03 mai 2012,

prin serviciul registratură al instanței, Spitalul Județean de Urgență

Alexandria s-a constituit parte civilă în procesul penal față de persoana

vinovată cu suma de 704,84 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate

cu partea vătămată S.D.G., internată la unitatea sanitară, secția Chirurgie II,

în perioada 27 noiembrie 2011-05 decembrie 2011. De asemenea a solicitat

obligarea inculpatului și la plata majorărilor( dobânzi, penalități de

întârziere) calculate până la data stingerii obligației . A anexat la cerere în

xerocopie foia de observație clinică generală, decont de cheltuieli.

De asemenea, Serviciul Județean de

Ambulantă Teleorman s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de

403,40 lei reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima.

La termenul de judecată din 4

septembrie 2012 și înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul V.D.G.,

asistat de avocat ales, a solicitat să fie judecat în temeiul dispozițiilor

art.320

1

C. proc. pen., sens în care a declarat că recunoaște

vinovăția sa în comiterea infracțiunii pentru care este trimis în judecată. A

solicitat să fie judecat în temeiul probatoriului administrat de organul de

urmărire penală.

Cât privește pretențiile părților

civile a declarat că este de acord să le despăgubească cu sumele de bani

pretinse în acțiunile civile promovate, însă în măsura în care acestea sunt

dovedite.

La același termen de judecată partea

vătămată S.D.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal, conform

dispozițiilor art. 15 C. proc. pen., cu suma de 20.000 lei daune materiale și

50 000 lei daune morale.

La solicitarea acestei părți, instanța

a încuviințat și a administrat proba cu martorii D.V. și G.I. De asemenea, la

solicitarea inculpatului s-a încuviințat, în temeiul art. 320

1

alin.

(2) C. proc. pen. și s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere,

respectiv certificatul de absolvire, caracterizare de la locul de muncă,

adeverință de salariat, contract de mandat, acte medicale.

Analizând actele și lucrările

dosarului, astfel cum au fost evidențiate mai sus, văzând și manifestarea de

voință a inculpatului de a se judeca în temeiul prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a constatat și reținut următoarele:

Inculpatul V.D.G., în vârstă de 22

ani, se afla la data comiterii infracțiunii (27 noiembrie 2011) într-o relație

de prietenie cu martora P.A.G., în vârstă de 17 ani. Anterior, aceasta din urmă

a fost într-o relație de prietenie cu martorul R.Ș.G., prietenul victimei S.D.G.

În seara zilei de 27 noiembrie 2011,

în jurul orei 19,30, inculpatul a mers cu prietena sa la un local situat în

mun. Roșiorii de Vede, unde au servit masa, ocazie în care a consumat singur

conținutul unei sticle de 0,75 litri vin.

În jurul orei 21,00 inculpatul a mers

în locuința sa, unde a văzut în calculatorul său, care era conectat pe contul

de Messenger al prietenei sale, că aceasta a primit un mesaj de la martorul R.Ș.G.,

având conținutul „ce mai faci” și la care a primit răspuns.

Considerând că martorul R.Ș. are

anumite intenții față de prietena sa, a intervenit în discuție, pretinzând că

este martora P.A.. Ulterior, inculpatul i-a adresat martorului R. expresii

indecente, după care cei doi s-au injuriat reciproc. în aceeași împrejurare cei

doi au discutat și telefonic, convenind să se întâlnească în aceeași noapte în

zona complexului „Intim”, din mun. Roșiorii de Vede. De menționat că nici unul

dintre ei nu se cunoșteau.

În acest scop, inculpatul s-a înarmat

cu un cuțit tip briceag, având lungimea de 8 cm și lățimea de 2 cm, prevăzut cu

buton și s-a deplasat la locul de întâlnire prestabilit cu un auto taxi, condus

de martorul S.C.I.

Martorul R. a venit la locul de

întâlnire împreună cu partea vătămată S.D.G. și martorul C.M.S., cărora le

ceruse să-l însoțească. Nici unul dintre aceștia nu era înarmat cu vreun obiect

sau armă.

La locul cu pricina inculpatul a

coborât din taxi și s-a adresat grupului în care se afla victima, întrebând „cine

este G.”, împrejurare în care martorul R. s-a apropiat singur de acesta.

Imediat, inculpatul l-a prins pe martor cu o mână de gât iar cu cealaltă i-a

apropiat de zona cervicală briceagul cu care se înarmase și i-a reproșat că în

mesaje s-a exprimat vulgar la adresa sa. în acest context martorul și-a cerut

scuze, spunându-i inculpatului că regretă incidentul avut cu acesta. Totodată,

martorul a încercat să îndepărteze lama briceagului, suferind astfel leziuni

(escoriații) la degetele II și III de la mâna stângă, aspect rezultat din

certificatul medico-legal aflat la dosar.

Întrucât în apropierea celor doi se

afla victima S., care, observând că inculpatul continua să aibă briceagul lipit

de zona cervicală a martorului R., și mai mult îl lovea cu palmele, a

intervenit în apărarea acestuia din urmă, încercând să-l deposedeze pe inculpat

de briceag, printr-o lovitură dată acestuia cu piciorul în zona șoldului.

Urmare acestei intervenții a victimei,

inculpatul a reacționat imediat, în același mod violent, lovind cu briceagul

respectiv și cu intensitate sporită pe S.D.G. în zona abdomenului, fapt pentru

acesta a căzut pe trotuar.

Întrucât în momentul exercitării

actelor de violență, în zonă se aflau patrule de poliție, acestea au intervenit

imediat, imobilizându-l pe inculpat și conducându-1 la sediul poliției din

localitate.

Partea vătămată a fost transportată

imediat după agresiune, cu mașina taxi, condusă de același taximetrist,

martorul S.C.I., la Spitalul Caritas din Roșiorii de Vede. Cum leziunile

suferite de victimă în urma agresiunii erau grave, aceasta a fost transferată în

aceeași noapte la Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind internată cu

diagnosticul de „plagă înjunghiată hipocondrul drept penetrantă, perforată.

Plagă hepatică lob drept, transfIxiantă. Plagă perforată colecist față

hepatică. Plagă hepatică gastro-colic. Hematom parietal colon drept.

Hemiperitoneu masiv. Hemocolecist”, intervenindu-se chirurgical și numai

acțiunea promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

Din raportul de constatare

medico-legal întocmit de SML Teleorman rezultă că „din actul medical examinat

coroborat cu examenul actual, numitul S.D.G. prezintă leziuni traumatice

produse prin lovire cu corp tăietor înțepător. Pot data din 27 noiembrie 2011.

Necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Leziunile au pus în primejdie viața victimei”.

Având în vedere aceste înscrisuri,

actele medicale aflate la dosar coroborate cu celelalte mijloace de probă

administrate, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în

comiterea infracțiunii, sub forma intenției directe, lovind victima cu

intensitate sporită, folosind un obiect apt să producă rezultatul letal și

vizând o zonă cu risc în această direcție.

Potrivit art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 -175 lit. i) C. pen. constituie tentativă la infracțiunea de omor

calificat fapta unei persoane de a pune în executare hotărârea de a suprima

viața unei persoane, săvârșită în loc public, și a cărei executare nu și-a

produs efectul din motive independente de voința făptuitorului. Infracțiunea este

pedepsită de lege cu închisoarea de la 7,6 ani la 12,6 ani precum și cu

interzicerea unor drepturi.

Noțiunea de „faptă săvârșită în public”

se referă, printre altele la fapta comisă într-un loc care prin natura sau

destinația lui este totdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă

vreo persoană, cum ar fi, de exemplu, străzile (art. 152 C. pen.).

În speța de față, fapta inculpatului

care, în seara zilei de 27 noiembrie 2011, fiind în zona Aleea CFR 1, la

intersecția cu str. Aleea CFR 2 din mun. Roșiorii de Vede, a lovit pe partea

vătămată S.D.G. în abdomen cu un briceag cu plasele, având lungimea lamei de

cea 8 cm și lățimea de cea 2 cm, cauzându-i multiple plăgi ce i-au pus în

primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din înscrisurile aflate la dosar,

actele medicale coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate instanța

de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în comiterea

infracțiunii, sub forma intenției directe, lovind victima cu intensitate

sporită într-o o zonă a corpului cu risc și folosind un obiect apt să producă

rezultatul letal.

Susținerea inculpatului exprimată în

sensul că nu a acționat cu intenția de a ucide a fost apreciată de instanța de

fond ca neîntemeiată întrucât probatoriul a dovedit că inculpatul a plecat la

întâlnirea (inițiată de el) cu martorul R., înarmat cu un cuțit, obiect apt să

producă leziuni letale, a folosit acest obiect împotriva părții vătămate, care

nu era înarmată și care intervenise între martor și inculpat, în încercarea de a-l

deposeda pe acesta din urmă de respectivul cuțit, a lovit partea vătămată în

abdomen cu intensitate sporită, provocându-i numeroase plăgi la nivelul organelor

interne și care i-au pus în pericol viața.

Cu privire la individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, dar și

împrejurările concrete în care acestea s-au produs, de circumstanțele personale

ale inculpatului, care este o persoană tânără, în vârstă de 22 ani, necunoscută

cu antecedente penale, a colaborat cu autoritățile judiciare, a calificat

aceste aspecte ca fiind circumstanțe atenuante, conform art.74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen., a recunoscut comiterea faptei, a condamnat inculpatul la

pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al

aplicării prevederilor art. 76 lit. a) C. pen.

Luând în considerare dispozițiile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a pedepsei în

cazul recunoașterii vinovăției, instanța de fond a dispus, în temeiul art.

174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

art. 76 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea de 4 ani și 6 luni.

S-a apreciat de instanță că această

pedeapsă este pe măsura tulburării pe care inculpatul, prin faptele sale, a

produs-o în mediul social și poate asigura scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C.

pen.

Pentru interzicerea drepturilor

civile, instanța a avut în vedere natura faptei săvârșite, gradul de pericol

social ridicat al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, precum

și pedeapsa principală aplicată, acestea conducând la concluzia unei

nedemnități în exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

Luând în considerare și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului( Hotărârea din 30 martie 2004 privind

Cauza HIRST contra Marii Britanii) precum și Decizia 74/2007 a Î.C.C.J., s-a

apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru

asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură

care este necesară într-o societate democratică.

De asemenea, luând în considerare

natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că

interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a

determinat-o.

Totodată, pe lângă pedeapsa

principală, s-a aplicat față de inculpat în temeiul art. 65 C. pen. și pedeapsa

complementară, obligatorie în cazul de față, constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a), teza II-a, lit. b) C. pen.,

în condițiile art. 66 C. pen., pe o durată de 2 ani.

Cu privire la latura civilă a cauzei

s-a reținut că, în speță, s-au constituit părți civile, conform art. 15 C.

proc. pen. Spitalul Județean de Urgență Alexandria cu suma de 704,84 lei și

Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman cu suma de 403, 40 lei, la care se

adaugă, în flecare caz în parte, dobânzile aferente până la data achitării

integrale a debitului.

De asemenea, s-a reținut că partea

vătămată S.D.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000

lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.

Potrivit art. 998 C. civ. (în forma

anterioară intrării în vigoare a noului C. civ., prin Legea nr.287/2009

republicată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 71/2011)

orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a

cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 din același cod

omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar

și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

În speță s-a constatat, în temeiul

probatoriului administrat - acte medicale, alte înscrisuri depoziții martori,

declarație parte civilă și declarație inculpat că, în urma loviturii primite de

la inculpat, partea civilă S. Dănuț a fost internată la Spitalul Județean de

Urgență Alexandria la data de 27.11.2011 cu diagnosticul: Plagă înjunghiată

hipocondrul drept penetrantă, perforantă. Plagă hepatică lob drept transfixiantă.

Plagă perforantă colecist  față hepatică. Plagă hepatică gastro-colic.

Hematom parietal colon drept. Hemoperitoneu

masiv. Hemocolecist. Agresiune, pentru care s-a intervenit chirurgical în

aceeași zi, practicându-se hemostaza hepatică și colecistectomia. Leziunile

create au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații și au pus în primejdie viața victimei.

Prin urmare, s-a constatat că în urma

agresiunii la care a fost supusă de inculpat partea vătămată, în vârstă de 22

ani, i-a fost extirpat un organ (colecistul), suferind astfel atât prejudicii

materiale constând în efectuarea unor cheltuieli legate de tratament medical,

de o îngrijire specială acordată de familie, de o alimentație adecvată și

transport regulat la medic, cheltuieli care se ridică, potrivit dovezilor de la

dosar, la suma de 20.000 lei dar și un prejudiciu nepatrimonial ce constă în

suferința încercată de victima infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În acest sens, s-a avut în vedere

aspectul că victima a fost nevoită să rămână o perioadă de timp imobilizată la

pat, pentru îngrijiri medicale și împiedicată să ducă o viață normală,

specifică sexului și vârstei sale de 22 ani.

În consecință, instanța de fond

constatând că partea civilă a suferit în urma loviturii primite de la inculpat

și un prejudiciu moral, l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă S.D.

a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă

reprezintă o reparare echitabilă a suferinței încercate de victimă.

De asemenea, constatând că unitățile

medicale ce s-au constituit părți civile în cauza de față au probat prin înscrisurile

depuse acțiunile civile promovate, instanța de fond în temeiul art. 14 C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de acestea cu titlu de

despăgubiri civile.

Împotriva sentinței penale a formulat

apel inculpatul V.D.G., apel pe care nu l-a motivat în scris.

Prin decizia penală nr. 29 din 8

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.D.G. reținându-se în esență

că cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat este nefondată, afecțiunea

indicată de inculpat fiind una cu specific feminin, care nu justifică lipsa sa

la termenul de judecată din ziua dezbaterilor.

De asemenea, s-a reținut că în raport

de gravitatea faptei comise, de împrejurările săvârșirii faptei, de pericolul

social al faptei și de periculozitatea inculpatului pedeapsa aplicată acestuia

este just individualizată în raport cu dispozițiile art.72 și 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale în

termen legal, a declarat recurs inculpatul V.D.G., criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- instanța de apel i-a încălcat

dreptul la apărare, întrucât au fost depuse acte la dosarul cauzei care

certificau împrejurarea că apărătorul ales al inculpatului este în imposibilitate

de prezentare din motive medicale, însă instanța a procedat la soluționarea

cauzei pe fond, astfel încât nu i-a fost asigurată inculpatului o apărare

eficientă.

- reindividualizarea judiciară a

pedepsei și reducerea pedepsei stabilită. în sarcina inculpatului și aplicarea

dispozițiilor art.74 lit. a) și c) C. pen. și a dispozițiilor art.86

1

C.

pen., având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că

are un loc de muncă stabil.

A invocat cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 și pct.14 C. proc. pen.

A solicitat, în principal, admiterea

recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului formulat în cauză și în subsidiar reducerea cuantumului

pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art.74 lit. a) și e) C. pen. și

ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a pedepselor conform

art.86

1

C. pen.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 21, 10 și 14 C. proc. pen. invocate de inculpat dar și din oficiu

cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că

hotărârea recurată este legală și temeinică urmând a o menține ca atare.

Referitor la criticile formulate de

inculpat, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 și pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele:

Participarea părților la judecata în

primă instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din

dreptul la apărare și este garantată, printre altele, și de principiul

contradictorialității ședinței de judecată.

Ca urmare, atunci când nu s-au

respectat dispozițiile legale privind asigurarea participării părților la judecată,

intervine o nulitate relativă - în interesul părților - care poate atrage

casarea hotărârii recurate.

Tot astfel, în situația în care părții

i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare a judecății și din

această cauză partea nu a putut să-și facă apărarea, operează sancțiunea

nulității relative numai dacă aceasta dovedește că i s-a adus o vătămare care

nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului vătămător.

Pentru a opera această nulitate

relativă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: prima instanță sau

instanța de apel să fi respins o cerere de amânare a judecării formulată de una

din părți, respingerea cererii de amânare să nu fie justificată, respingerea

cererii de amânare să împiedice partea să-și facă apărarea.

Instanța de apel are dreptul să

aprecieze cererea de amânare a judecății, formulată de o parte din proces,

pentru a-și pregăti apărarea și să o respingă, motivat, dacă o consideră

neîntemeiată.

În speță, la termenul din 8 februarie

2012 apărătorul ales al inculpatului V.D.G. a solicitat amânarea cauzei, cu

motivarea că la aceeași dată are un dosar la Tribunalul Teleorman, că dorește

să pregătească apărarea iar inculpatul este în imposibilitate de prezentare la

instanță.

Instanța de prim control judiciar a

respins, motivat, cererea de amânare a cauzei, apreciind că aceasta este

neîntemeiată.

Din conținutul actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că apărătorul ales al inculpatului l-a asistat pe acesta în

cursul urmăririi penale și în cursul judecății cauzei la fond iar apelul a fost

declarat de același avocat trimis fiind prin faxul cabinetului avocațial la

data de 2 noiembrie 2012 (fila 2 dosar).

Din Referatul aflat la fila 3 dosar

apel rezultă că grefierul de ședință l-a contactat telefonic pe avocatul T.F.

care nu a confirmat prezența la termenul de judecată din 11 ianuarie 2013, pe

motiv că nu a mai luat legătura cu inculpatul. La data de 08 ianuarie 2013 a

fost trimisă prin fax o cerere de la același cabinet avocațial, în care

inculpatul solicita amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.

Este de observat că instanța de apel,

la termenul din 11 ianuarie 2013, a admis cererea de amânare a cauzei formulată

de inculpat și a acordat termen la data de 08 februarie 2013, punându-i-se în

vedere inculpatului că este singurul termen acordat în acest sens.

În consecință, cererea de amânare a

cauzei formulată de apărător pentru a-și pregăti apărarea, motivat de faptul că

a fost angajat cu o zi înainte de termen, în mod corect a fost apreciată ca

neîntemeiată, atâta timp cât din actele dosarului rezultă că același apărător l-a

asistat pe inculpat în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, a

formulat apel împotriva sentinței, a cerut în numele inculpatului un termen

pentru angajarea unui apărător, termen ce a fost acordat de instanța de apel.

Faptul că împuternicirea avocațială a

fost datată 07 februarie 2013 este irelevant în raport de împrejurările

formulării cererii de amânare a cauzei și de motivele învederate de acesta.

Susținerea apărătorului ales al

inculpatului că a avut un alt dosar la Tribunalul Teleorman este neverosimilă,

având în vedere faptul că dosarul respectiv este unul civil, împuternicirea avocațială

poartă tot data de 07 februarie 2013 însă este ulterioară celei emise pentru

cauza pendinte, purtând nr. 9 față de nr. 8, și nu rezultă din împuternicire

nici cauza nici termenul de judecată de la Tribunalul Teleorman.

Drept urmare, cererea de amânare a

cauzei, în mod corect a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de amânare a

cauzei formulată de inculpat în faza apelului se constată că în mod just

aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât afecțiunea indicată de

inculpat fiind una cu specific feminin, nu justifica lipsa sa la termenul de

judecată, cu atât mai mult cu cât prezența inculpatului la judecata în apel nu

era obligatorie, acesta aflându-se în stare de libertate.

Criticile formulate de recurentul

inculpat relativ la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate

circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen. sunt neîntemeiate.

Inculpatul a criticat decizia penală

pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa

este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și

circumstanțele sale personale considerând că probele aflate la dosarul cauzei

pot conduce la o diminuare a cuantumului pedepsei, iar scopul pedepsei poate fi

atins prin aplicarea art. 86

1

C. pen., respectiv suspendarea

pedepsei sub supraveghere.

În examinarea acestui caz de casare

este de observat faptul că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând în totalitate

fapta comisă și renunțând la administrarea probelor.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen. instanța a constatat că situația de fapt și încadrarea

juridică au fost temeinic stabilite de prima instanță, reținând că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.174, 175 lit. i) C. pen.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a

recunoscut comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu

declarațiile părții vătămate, ale martorilor, cu înscrisurile aflate la dosar,

rapoartele de constatare tehnico-științifică, transcrierile convorbirilor

efectuate prin Messenger și procesele verbale încheiate de organele de poliție.

Din punct de vedere al legalității, Înalta

Curte constată că pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de instanța

de apel, respectă limitele prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

În cazul procedurii recunoașterii

vinovăției, instanța pronunță condamnarea inculpatului, care beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul

pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cum pentru infracțiunea prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., minimul special al pedepsei

închisorii este de 7 ani și 6 luni ani și maximul de 12 ani și 6 luni, rezultă

că, în aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța nu

putea stabili o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare și mai mari de 8 ani și 4

luni închisoare.

Cu privire la incidența dispozițiilor

art. 74 lit. a) C. pen. instanța a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen.,

stabilind o pedeapsă sub cuantumul minim redus potrivit art.320

1

C.

proc. pen., aceea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În consecință, prin aplicarea atât a

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. cât și a art. 74, 76 C. pen.,

pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani și 6 luni închisoare, respectă

limitele prevăzute de lege.

Referitor la solicitarea inculpatului

de reducere a cuantumului pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu este

întemeiată.

Este de precizat că inculpatul a

pornit un conflict de la o simplă discuție pe Messenger cu martorul R.G. deși

nu îl cunoștea, a discutat telefonic cu acesta, convenind să se întâlnească în

aceeași noapte în zona complexului „Intim”, din mun. Roșiorii de Vede, iar

pentru această întâlnire s-a înarmat cu un cuțit tip briceag, având lungimea de

8 cm și lățimea de 2 cm, prevăzut cu buton. Odată ajuns la locul de întâlnire,

inculpatul l-a prins pe martor cu o mână de gât iar cu cealaltă i-a apropiat de

zona cervicală briceagul cu care se înarmase și i-a reproșat că în mesaje s-a

exprimat vulgar la adresa sa; deși martorul și-a cerut scuze, spunându-i

inculpatului că regretă incidentul avut cu acesta, inculpatul și-a continuat

actele de violență, lovindu-l pe acesta dar și pe partea vătămată.

Deși fapta inculpatului prezintă un

grad ridicat de pericol social concret, se constată că instanțele au dat dovadă

de clemență și au reținut împrejurări care au constituit circumstanțe

atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. respectiv conduita bună a

inculpatului anterior comiterii infracțiunii, dovedită cu înscrisuri în

circumstanțiere și fișa de cazier judiciar din care reiese că inculpatul nu are

antecedente penale, comportarea acestuia după săvârșirea faptei și atitudinea sinceră

pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Raportat la gravitatea faptei în

concret, așa cum a fost prezentată anterior, la modalitatea violentă în care a

acționat acesta fără nici un motiv, la reacția sa disproporționată și urmările

pe care le-a produs agresiunea, înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată

inculpatului este suficientă și proporțională.

Drept urmare, nu există nici un temei

pentru a se dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului și suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de lege referitoare la cuantumul maxim al pedepsei pentru care se

poate dispune suspendarea executării conform art. 86

1

C. pen.

Pentru considerentele arătate, cum

nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea

deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art.385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul V.D.G. împotriva deciziei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli apreciate în raport de actele

procedurale efectuate în faza de judecare a recursului formulat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de către inculpatul V.D.G. împotriva deciziei penale nr. 29 din 08

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

septembrie 2013.