ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2013

Asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală penale nr. 82 din 14 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată acestuia durata prevenției (reținere și arestare preventivă) de la 8 aprilie 2013 la zi respectiv 14 mai 2013. Au fost admise acțiunile civile formulate de Spitalul Județean de Urgență Alexandria și Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman și a fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Județean de Urgență Alexandria a sumei de 2.291,05 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului și către Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman a sumei de 356,6 RON, reprezentând transport sanitar, la care se adaugă dobânda aferentă calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că partea vătămată T.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict, un cuțit artizanal, prevăzut cu teacă, cu lungimea totală de cca. 32 cm, lungimea lamei de cca. 17 cm și lățimea de 2,5 cm. S-a dispus restituirea, către partea vătămată, a obiectelor de îmbrăcăminte, pantaloni negri, tricou cu mânecă lungă de culoare gri. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că pe fondul consumului de alcool, între inculpatul T.M. și fiul său, partea vătămată T.V., existau neînțelegeri în urma cărora, asupra inculpatului erau exercitate acte de violență.

Fie de teamă, fie dintr-un sentiment de jenă, inculpatul nu a sesizat organele de poliție din localitate și a relatat cele întâmplate membrilor familiei sale. La data de 2 aprilie 2013, întrucât alt fiu (T.I., martor) a revenit în țară, a mers la locuința inculpatului unde au venit și fratele său T.V. împreună cu concubina. Cu această ocazie, inculpatul a consumat un recipient tip PET cu cca. 2 litri bere, iar partea vătămată și fratele său circa 750 ml. whisky. În jurul orei 4:00, fiind sub influența băuturilor alcoolice, între inculpatul T.M. și partea vătămată au existat neînțelegeri generate de faptul că alt lăutar cânta mai bine decât tatăl său și și-au adresat expresii indecente. Pe acest fond, la un moment dat, T.V.

s-a ridicat de pe fotoliul unde era așezat cu intenția să plece la locuință împreună cu concubina sa. Fiind sub influența băuturilor alcoolice și considerând fără temei că fiul său s-a ridicat cu intenția să exercite acte de violență asupra sa, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit artizanal prevăzut cu teacă, având lungimea lamei de cca. 17 cm și lățimea de circa 2,5 cm și i-a aplicat fiului său o lovitură cu obiectul respectiv cauzându-i astfel o plagă înjunghiată treimea medie față anterioară coapsă dreapta. După consumarea agresiunii, T.V. și concubina sa au plecat la locuință și după cca. 5 minute, observând că acestuia i-a fost secționată artera femurală și avea hemoragie abundentă, i-au solicitat martorului T.I.

să sune la numărul de urgență 112. Urmare agresiunii la care a fost supus, în aceeași noapte, T.V. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Alexandria, unde la scurt timp a fost supus intervenției chirurgicale și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal. Cu ocazia cercetării la fața locului, în locuința inculpatului s-au evidențiat pete de culoare brun roșcat de natură recentă ce păreau a fi de sânge și fost găsit și ridicat cuțitul corp delict. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică eliberat de I.P.J. Teleorman, Serviciul Criminalistic, a rezultat că de pe obiectul corp delict s-au prelevat impresiuni papilare care au fost create de profilul papilar al impresiunii zonei digito-palmare de la mâna dreaptă a inculpatului.

Conform raportului de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, s-a reținut că „din actul medical examinat coroborat cu examenul actual rezultă că numitul T.V. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur tăietor înțepător. Pot data din 2 din 3 aprilie 2013. Necesită 25/30 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața victimei”. Având în vedere modul cum a acționat, obiectul folosit (cuțit cu lungimea lamei de cca. 17 cm și lățimea de cca. 2,5 cm), zona anatomică vizată, (artera femurală), intensitatea loviturii aplicate este evident că inculpatul a urmărit cu intenție directă să suprime viața fiului său, rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voința sa.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza probelor administrate la urmărirea penală, întrucât, la data de 14 mai 2013, inculpatul T.M. a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii așa cum i-a fost reținută în sarcină prin actul de inculpare și că înțelege să se judece conform art. 320 1 C. proc. pen. În drept, s-a constat că fapta inculpatului T.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire a faptei, pe fondul unei stări tensionate și al consumului de alcool, iar pe de altă parte, a avut în vedere și poziția sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, relația de rudenie cu partea vătămată, faptul că inculpatul este infractor primar. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a apreciat ca fiind întemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Alexandria și Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman, le-a admis ca atare și a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare respectiv a transportului sanitar, sume la care urmează să se adauge dobânda calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

Totodată, s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată T.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termenul legal, inculpatul T.M., criticând-o pentru netemeinicie vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, motivat de faptul că se impune această măsură față de datele personale ale inculpatului. Prin decizia penală nr. 178 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul T.M. împotriva sentinței penale nr. 82 din 14 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală. S-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare durata prevenției (reținerea și arestarea preventivă) de la 8 aprilie 2013 la zi, respectiv 26 iunie 2013, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că în cadrul controlului de legalitate, exercitat în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. c) C. pen., având în vedere împrejurările concrete în care s-a acționat. Este adevărat că infracțiunea de omor calificat împotriva unei rude apropiate (în forma tentantă), prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art.

175 lit. c) C. pen., se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra vieții sau doar a integrității (cum este cazul de față), însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei. De asemenea, nu trebuie omis că pedeapsa se aplică făptuitorului și că ea trebuie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată și pe care este chemată să îl reeduce. Așadar, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, iar în speță, judecătorul fondului a dat deja eficiență circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa a fost coborâtă, deja, sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la schimbarea modalității de executare a pedepsei, s-a constatat că o astfel de cerere este nefondată, față de natura extrem de violentă a faptei, urmările produse, numărul de zile de îngrijiri medicale, faptul că aceste leziuni au pus în pericol viața părții vătămate, apreciind că nu se pot susține dovezi temeinice de îndreptare. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a apreciat că instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea de circumstanțe judiciare atenuante, dar și a dispozițiilor prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. (reducerea cu ⅓ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege). S-a constatat că aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 4 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului. S-a apreciat că o reevaluare a acelor circumstanțe, în sensul operării unei noi reduceri a pedepsei, este nejustificată, întrucât, în procesul de individualizare, a acesteia, nu se poate face abstracție, conform art. 72 C. pen., de gravitatea sporită a infracțiunii săvârșite de către inculpat, constatând că, în procesul de individualizare judiciară, instanța de fond a respectat întocmai criteriile consacrate de art. 72 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, la data de 28 iunie 2013, a declarat recurs inculpatul T.M., fără să depună în scris motivele de recurs. La termenul de judecată din 10 decembrie 2013, apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 26 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Se constată că dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile circumscrise de recurentul T.M.

acestor prevederi legale, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul T.M. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-se, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., care prevede, „Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată”.

Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea criticilor inculpatului T.M., nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2013 la 10 decembrie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 178 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 aprilie 2013 la 10 decembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.