ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3296/2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de partea civilă T.E.C. și de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 107 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I p enală, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 6559/87/2012 s-au dispus următoarele: În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani și 2 (două) luni. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 65 C. pen. pe o durată de 2 ani stabilită potrivit dispozițiilor art. 53 C. pen. A deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2012 la zi, 26 februarie 2013. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman și a obligat inculpatul la plata sumei de 284,70 RON către aceasta, plus dobânda aferentă debitului, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală. A admis acțiunea civilă formulată partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B.A. București și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.358,30 RON plus dobânda aferentă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.

A admis acțiunile civile formulate de părțile civile T.E.C., T.A. și N.N. și a obligat inculpatul la plata către acestea a următoarelor sume: 20.000 euro cu titlu de daune materiale și 30.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă T.E.C.; 50.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă T.A. și 50.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă N.N. A obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat întreg probatoriul material administrat în cauză și anume: proces - verbal de sesizare, fișe de eveniment, procese verbale de cercetare la fața locului și planșă foto întocmite de organele de poliție; adresă și CD cu imagini camere supraveghere video SC B.I.

SRL Alexandria, adresă și copie F.O. - U.P.U. eliberate de Spitalul Județean de Urgență A.; adresă copie F.O. și cheltuieli spitalizare eliberate de Spitalul Clinic de Urgență B.A. București; adresă cheltuieli spitalizare eliberate de Serviciul Județean de Ambulanță T.; adresă și concluzii provizorii eliberate de S.M.L. T.; adrese, planșă foto, concluzii provizorii și raport de necropsie eliberate de I.N.M.L. București; declarație parte civilă; plângere, proces-verbal contravențional, act medical și medico - legal eliberate martorului C.V., declarații martori audiați în cauză; caracterizări inculpat; ordonanță interceptare, înregistrare și localizare convorbiri telefonice și note de redare; facturi, chitanțe; declarații inculpat; fișă cazier, reținând următoarea situație de fapt: La data de 10 august 2012, în jurul orelor 18:00 tatăl inculpatului a mers în piața din municipiul Alexandria, pentru a cumpăra pește de la magazinul care era administrat de T.C.

În incinta magazinului, martorul C.V. a avut un comportament indecent, în sensul că i-a întrebat pe angajați dacă au pește de mărimea degetului său mijlociu pe care l-a arătat, situație ce a generat un conflict, victima exercitând acte de violență asupra tatălui inculpatului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a aflat de la membrii familiei sale despre incident și la data de 13 august 2012 a mers de mai multe ori la magazinul victimei pentru a se întâlni cu ea, însă nu a găsit-o. În jurul orelor 14:30 – 15:00 în timp ce se afla la barul „T.", C.A. s-a întâlnit cu martorul I.N.D. și împreună s-au deplasat pentru a discuta cu victima. Cei trei s-au deplasat cu autoturismul marca M. cu, spre intersecția str. B.D.

iar apoi pe strada B. până la intersecția cu str. N.V. și apoi au oprit în apropierea magazinului de pompe funebre, al cărui administrator este C.V. Pe fondul unor discuții contradictorii, victima a adresat cuvinte și expresii indecente iar apoi a afirmat către inculpat „cum l-am bătut pe tatăl tău, te bag și pe tine în sicriu". Inculpatul a ripostat și i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feței, acesta s-a dezechilibrat și a căzut cu partea din spate a capului, de un plan dur (trotuar), suferind leziuni grave. În perioada 13-19 august 2012, T.C. a fost supus intervențiilor chirurgicale și, deși i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate, a decedat. Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen.

cu aplic.art. 73 lit. b) C. pen. Inculpatul a declarat în fața instanței că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 320 C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 C. pen., ținând cont atât de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - pe fondul discuțiilor dintre victimă și tatăl inculpatului, urmate de agresarea acestuia, a atitudinii victimei care le-a adresat cuvinte și expresii indecente inculpatului și tatălui său, a amenințărilor adresate inculpatului dar și de urmarea produsă - moartea victimei - și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei și a fost de acord să plătească sumele solicitate de părțile civile, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 luni, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 320 C. proc. pen. Deși în favoarea inculpatului a fost reținută scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanța a avut în vedere la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, poziția procesuală a acestuia, în sensul că este de acord cu plata sumelor solicitate. Împotriva sentinței penale au formulat apel inculpatul C.A. și partea civilă T.E.C. Partea civilă T.E.C. a solicitat să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, la o limită care să răspundă gravității faptei și pericolului social pe care inculpatul îl reprezintă, apreciind că instanța de fond a reținut în mod defectuos situația de fapt și, pe cale de consecință, față de inculpat, au fost reținute mai multe cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă, respectiv circumstanța atenuantă a provocării, reglementată de art. 73 lit. b) C. pen.

și aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., în raport de comportamentul procesual al inculpatului. S-a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului, având în vedere că starea de tulburare în care se află persoana față de care se rețin dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. trebuie să fie imediată și efectivă și nu la o distanță de zile, așa cum s-a întâmplat în cauză, față de momentul săvârșirii faptei pentru care persoana este trimisă în judecată. Apelantul inculpat C.A. a solicitat să se dispună redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, conform art. 76 lit. c) C. pen., raportat la infracțiunea pentru care este judecat, apreciind că nu se justifică stabilirea unei pedepsei orientate spre maximum prevăzut de lege, având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, a încercat să acopere o parte din prejudiciu, deși s-a reținut culpa comună prin aplic.

art. 73 lit. b) C. pen., acesta a fost de acord să plătească întreaga sumă solicitată de părțile civile. A mai criticat sentința penală pentru aceea că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. Prin decizia penală nr. 107 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția I p enală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.A. și partea civilă T.E.C. împotriva sentinței penale nr. 39 din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală. în temeiul art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. a dedus prevenția de la 15 august 2012 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul-inculpat C.A. și pe apelanta-parte civilă la câte 200 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța decizia menționată, Curtea a constatat, contrar celor susținute de partea civilă, că în realitate, ceea ce s-a reținut ca acțiune provocatorie este atitudinea victimei, care a amenințat partea vătămată spunându-i că „îl bagă în sicriu”. Astfel, procurorul a reținut în rechizitoriu că datorită acestui comportament manifestat de victimă și pe fondul conflictului anterior dintre tatăl său și aceasta, C.A. a ripostat imediat și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței.

Martorii I.N.D., P.M. și M.R. au auzit când T.C. a adresat cuvinte și expresii indecente, astfel că situația de fapt invocată de inculpat în declarațiile sale este confirmată cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Curtea observă că, raportat la întreg contextul cauzei, la împrejurarea că tatăl părții vătămate a fost serios agresat de victimă cu câteva zile înainte, inculpatul s-a aflat în situația de a lua în serios afirmația victimei, pe care Curtea, în acord cu procurorul și prima instanță, o consideră aptă să creeze inculpatului o stare de tulburare care să îl determine să reacționeze violent, nefiind simple injurii nesusceptibile de a constitui o asemenea provocare. Împrejurarea că inculpatul C.A.

i-a aplicat victimei o singură lovitură, cu un corp dur (pumn) în zona feței și aceasta a căzut pe trotuar se observă în mod evident și din imaginile video înregistrate de camera de supraveghere, astfel că nu se poate susține că inculpatul a intenționat să-i aplice o corecție disproporționată sau prea dură victimei, din moment ce acesta l-a lovit pe partea vătămată o singură dată. Pe de altă parte, lovirea victimei a avut loc numai după ce aceasta i-a spus că îl „va băga în sicriu" astfel că nu se poate susține că inculpatul a acționat coordonat pentru a agresa victima și nu se poate reține ca și circumstanță de agravare a responsabilității penale scopul josnic prev. de art. 75 lit. d) C. pen.

De altfel, din probatoriul administrat nu se poate stabili, în mod cert, că întâlnirea între inculpat și victimă a avut loc cu intenția de a o agresa pe aceasta din urmă, acțiunea violentă a inculpatului fiind precedată de atitudinea provocatoare a victimei. Curtea a considerat că față de împrejurările săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Cât privește latura civilă a cauzei, a constatat că instanța a admis pretențiile recurentei părți civile astfel cum au fost formulate, respectiv 20.000 de euro daune materiale și 30.000 de euro daune morale. Referitor la solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță, Curtea constată că aceasta este nefondată.

Inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a apelului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției. Din punct de vedere al legalității, Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cum pentru infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani și maximul de 15 ani, reiese că în aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 3 ani și 4 luni închisoare și mai mari de 10 ani închisoare. Prin reținerea circumstanței prev. de art. 73 C. pen. instanța era obligată să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege de 3 ani și 4 luni închisoare, în consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani și 2 luni închisoare este legală. Curtea a mai constatat că în mod corect prima instanță nu a reținut dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., din moment ce inculpatul, chiar dacă necunoscut cu antecedente penale, nu a făcut dovada unei conduite deosebite anterior comiterii infracțiunii.

De asemenea, prejudiciul cauzat părților civile nu a fost acoperit până la acest moment, pentru a se putea reține dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen. Cât privește dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., instanța de apel a observat că imediat după comiterea faptei, inculpatul a părăsit localitatea și a revenit după ce a aflat că este căutat de organele de poliție, din interceptările convorbirilor telefonice reieșind că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptei sale. De asemenea, a recunoscut infracțiunea pentru care este cercetat, însă acest aspect nu este suficient pentru a se reține și această circumstanță atenuantă, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză - declarații de martori, înregistrări video - era suficient pentru a determina o atitudine de recunoaștere din partea inculpatului, în privința căruia s-a reținut, de altfel, incidența art. 320 C. proc.

pen. Curtea a constatat, totodată, că în cauză nu sunt incidente alte împrejurări favorabile inculpatului care să poată fi reținute conform art. 74 alin. (2) C. pen. Așa fiind, s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele pentru a reține alte circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Împotriva acestei hotărâri an declarat recurs partea civilă T.E.C. și inculpatul C.A. Inculpatul C.A. a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate de către instanțe, iar recurenta parte civilă T.E.C. nu a precizat în scris motivele recursului declarat. La termenul de judecată din 28 octombrie 2013, fiind prezenți personal în fața Înaltei Curți, atât recurentul inculpat C.A., asistat de apărătorul ales, cât și recurenta parte civilă T.E.C.

au învederat instanței că își retrag recursurile formulate și au solicitat să se ia act de manifestarea lor de voință. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința valabil exprimată a recurenților privind retragerea recursului. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursurilor declarate de partea civilă T.E.C. și de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 107 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I p enală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2012 la 28 octombrie 2013. Obligă recurenta parte civilă T.E.C. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică 28 octombrie 2013.