ÎCCJ, decizie (scj.ro #83868)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83868) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Dispoziții
tranzitorii. Hotărâre pronunțată în primă
instanță de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii
nr. 202/2010. Căi de atac. Competență. Proces în curs de
judecată
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Competența.
Dispoziții tranzitorii
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
dispoziții tranzitorii
Legea nr.
202/2010,
art.
XXIV alin. (1) și (2)
C.
proc
.
pen
.,
art. 28
1
pct. 3,
art. 385
1
alin. (1) lit. a)
1.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile
pronunțate înainte de data intrării în vigoare a aceste legi
rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor
prevăzute de legea sub care a început procesul și, prin urmare,
hotărârile pronunțate ulterior intrării în vigoare a Legii nr.
202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor
prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală,
astfel cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsită de
relevanță data sesizării instanței de judecată. În
consecință, hotărârile pronunțate în primă
instanță de judecătorie ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, conform
art. 385
1
alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
., competența de soluționare a acestei
căi de atac aparținând curții de apel, potrivit art. 28
1
pct. 3 C.
proc
.
pen
.
2.
Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu se referă
la căile de atac, ci la competența instanțelor cu privire la
procesele în curs de judecată, în care instanțele au fost sesizate
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și nu au
pronunțat hotărâri până la data intrării în vigoare a
acestei legi, în materia căilor de atac fiind aplicabile numai
dispozițiile art. XXIV alin. (1).
I.C.C.J., Secția penală,
încheierea nr. 326 din 25 februarie 2011
La data
de 3 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost
sesizată de Curtea de Apel Târgu Mureș cu soluționarea
conflictului negativ de competență ivit între această
instanță și Tribunalul Mureș.
Prin
decizia penală nr. 49/R din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu
Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, în conformitate cu art. 39 alin. (1) C.
proc
.
pen
. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr.
202/2010, a admis excepția de
necompetență
materială a Curții de Apel Târgu Mureș privind soluționarea
căii de atac formulată de inculpatul
S.Z.
împotriva sentinței penale nr. 137 din 10 decembrie
2010, pronunțată de Judecătoria
Târnăveni
.
În baza
art. 42 alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
a declinat competența de soluționare a căii de atac formulate de
inculpat în favoarea Tribunalului Mureș.
În baza
art. 43 alin. (1) C.
proc
.
pen
.,
a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de
Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, urmând a fi înaintat
dosarul instanței superioare comune, respectiv Înalta Curte de
Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului
negativ de competență.
În baza
art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin. (3) și art. 44
C.
proc
.
pen
., a
menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.Z.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a
reținut că prin decizia penală nr. 27/R din 21 ianuarie 2011,
Tribunalul Mureș, în baza art. 39 C.
proc
.
pen
. coroborat cu art. XXIV alin. (1) din Legea nr.
202/2010, a admis excepția de
necompetență
materială a Tribunalului Mureș privind soluționarea recursului
declarat de inculpatul S.Z. împotriva sentinței penale nr. 137 din 10
decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria
Târnăveni
și, în baza art. 42 alin. (1) C.
proc
.
pen
., a declinat competența de soluționare a
recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
În
motivarea deciziei penale menționate, tribunalul a reținut că,
prin sentința penală nr. 137 din 10 decembrie 2010
pronunțată de Judecătoria
Târnăveni
,
s-a dispus, în baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e)
C.
pen
., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37
alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c)
C.
pen
., condamnarea inculpatului S.Z. la pedeapsa de
un an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C.
pen
., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie
prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
.; în baza art. 83 C.
pen
.,
s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2
ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.
40/2009 pronunțată de Judecătoria
Târnăveni
și s-a dispus ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani
și 6 luni închisoare.
Potrivit
art. 88 C.
pen
., s-a dedus din durata pedepsei
aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive
începând cu data de 29 iulie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C.
proc
.
pen
., s-a menținut
starea de arest a inculpatului.
Împotriva
sentinței pronunțate de judecătorie, inculpatul a declarat apel
la data de 30 decembrie 2010, cauza fiind înaintată Tribunalului
Mureș la data de 6 ianuarie 2011, în vederea soluționării
apelului. Această din urmă instanță a trimis, pe cale
administrativă, dosarul la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru competentă
soluționare.
Curtea
de Apel Târgu Mureș a trimis, la rândul său, tot pe cale
administrativă, dosarul Tribunalului Mureș în vederea
soluționării apelului declarat de inculpat.
Cauza a
fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 14 ianuarie 2010, fiind
stabilit prim termen de judecată în apel la data de 14 martie 2011.
La
termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2011, termen intermediar
fixat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii
arestării preventive a inculpatului, s-a procedat la recalificarea
căii de atac ca fiind recurs și s-a invocat excepția
necompetenței
materiale a Tribunalului Mureș. S-a
procedat, totodată, la verificarea legalității și
temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse și
menținute față de inculpatul S.Z.
Cu
privire la excepția invocată, Tribunalul Mureș a reținut
că, potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile
pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei
legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute
de legea sub care a început procesul.
Per a
contrario
, hotărârile
pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a prezentei
legi vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor
prevăzute de noua lege, adică de Codul de procedură penală
modificat prin Legea nr. 202/2010.
În
concret, în opinia tribunalului, toate hotărârile pronunțate de
judecătorii după data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010
vor fi supuse numai căii de atac a recursului a cărei
soluționare este, potrivit art. 28
1
pct. 3 C.
proc
.
pen
., modificat prin legea
menționată, de competența curții de apel. Dispozițiile
art. XXIV
alin. (
2) din Legea
nr. 202/2010 nu au incidență în cauză, deoarece vizează
competența organelor judiciare în privința cauzelor aflate în curs de
judecată la momentul modificării Codului de procedură
penală, adică la cauze în care nu s-a pronunțat încă o
hotărâre.
Cauza a
fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de
26 ianuarie 2011, iar la termenul de judecată din data de 28 ianuarie
2011, în temeiul art. 39 alin. (1) C.
proc
.
pen
. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr.
202/2010, această instanță a invocat din oficiu excepția de
necompetență
materială în
soluționarea căii de atac, declinarea cauzei în favoarea Tribunalului
Mureș și ivirea conflictului negativ de competență între
cele două instanțe și, pe cale de consecință,
sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
soluționarea conflictului de competență.
Analizând
excepția invocată din oficiu, curtea de apel a invocat
dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, din
conținutul cărora rezultă în mod neechivoc că procesele în
curs de judecată la data schimbării competenței vor continua
să fie judecate de instanțele inițial sesizate, competența
instanțelor stabilită prin legea menționată aplicându-se
doar cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în
vigoare a acestui act normativ.
Prin
urmare, în opinia curții de apel, competența funcțională se
va aplica numai cu privire la sentințele pronunțate în cauzele în
care judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni
pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu,
după intrarea în vigoare a „legii micii reforme.”
În
situația în care sesizarea judecătoriei este anterioară
intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele pronunțate
cu privire la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune
în mișcare din oficiu sunt supuse apelului care va fi judecat de tribunal,
decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.
Având
în vedere că Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25
noiembrie 2010, iar textul de lege se referă la sesizarea primară a
instanței, prin rechizitoriu, încheiere etc., și nicidecum la
sesizările derivate, prin căile de atac și constatând că
instanța de fond a fost sesizată la data de 24 august 2010, a
concluzionat în sensul că se aplică dispozițiile legii vechi
și, prin urmare, Tribunalul Mureș este competent să
soluționeze calea de atac formulată de inculpatul S.Z.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea
conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș
și Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că această din
urmă instanță este competentă material să
soluționeze recursul declarat de inculpatul S.Z. împotriva sentinței
penale nr. 137 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria
Târnăveni
, pentru următoarele considerente:
Legea
nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26
octombrie 2010, care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii,
prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în
cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân
supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de
legea sub care a început procesul.”
Prin
legea menționată au fost modificate și unele dispoziții din
Codul de procedură penală, și anume art. 361 alin. (1) lit. a),
în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de
judecătorii și art. 385
1
alin. (1) lit. a), care prevede
că pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de
judecătorii.
Din
interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțat
rezultă, fără echivoc, că numai hotărârile
nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării
în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac,
motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de
procedură penală nemodificate prin legea menționată.
Prin
urmare, hotărârile pronunțate în cauzele penale, după intrarea
în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor
și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de
procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță
data sesizării instanței de judecată.
În
speța dedusă judecății, sentința penală nr.
137/2010 fiind pronunțată de Judecătoria
Târnăveni
la data de 10 decembrie 2010 și vizând o infracțiune pentru care
acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se
încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care
potrivit Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului
(art. 385
1
alin. 1 lit. a C.
proc
.
pen
. modificat), a cărui soluționare este de
competența curții de apel (art. 28
1
pct. 3 C.
proc
.
pen
. modificat).
Dispozițiile
art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză,
ele vizează competența organelor judiciare în privința
proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de
procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea
instanței de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în
vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat încă o
hotărâre; referitor la căile de atac, sunt aplicabile doar
prevederile alin. (1) al articolului menționat și care, în opinia
Înaltei Curți de Casație și Justiție - care concordă
cu cea a tribunalului, sunt fără echivoc.
În
consecință, reținând că, în privința căilor de
atac relevanță prezintă data la care s-a pronunțat
hotărârea și nu data la care a fost sesizată instanța de
judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit
competența de soluționare a cauzei privind pe
inculpatul S.Z.
în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș,
instanță căreia i s-a trimis dosarul.