ÎCCJ, decizie (scj.ro #83738)

Revizuire. Hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie. Căi de atac. Instanța competentă. Art. 407 C. proc. pen. Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea Indice alfabetic: Drept procesual penal - revizuire - hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie C. proc. pen., art. 407 După intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, prevederile art. 407 C. proc. pen. - potrivit cărora sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului - se raportează la noile dispoziții privind căile de atac cuprinse în Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

În consecință, sentințele pronunțate în primă instanță de judecătorii, prin care se soluționează cereri de revizuire, sunt supuse numai recursului, care se judecă de către curțile de apel, conform art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., chiar dacă sentințele la care se referă revizuirea, pronunțate în primă instanță de judecătorii, erau supuse, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, atât căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 123 din 25 ianuarie 2012 I. 1. Prin sentința penală nr. 52 din 21 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Adjud, s-a respins, ca nefondată, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de petenții T.N., A.N.

și C.N. Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 39 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Adjud s-a dispus condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru infracțiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998 și condamnarea inculpatului A.N.

la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru infracțiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998. 2. Împotriva acestei soluții au declarat apel cei trei inculpați, cale de atac care a fost admisă prin decizia penală nr. 201 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea, fiind desființată în parte sentința penală apelată, cu privire la conținutul pedepsei accesorii, menținându-se restul dispozițiilor. 3. Și împotriva acestei decizii, inculpații au formulat recursuri, care, prin decizia penală nr. 54/R din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, au fost respinse, ca nefondate.

II.1. La data de 29 ianuarie 2010, condamnații T.N., C.N. și A.N. au formulat cerere scrisă de revizuire împotriva sentinței penale nr. 39 din 9 februarie 2009. Referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud a fost înaintat instanței la data de 8 decembrie 2010. Prin sentința penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. 2. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul T.N. Curtea de Apel Galați, sesizată cu soluționarea recursului, prin decizia penală nr. 127/A din 13 mai 2011, recalificând calea de atac din recurs în apel, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vrancea. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 407 C. proc.

pen. - potrivit cărora sentințele date în baza art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) C. proc. pen. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului -, precum și ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, în conformitate cu care hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Revizuirea fiind o cale de atac, în opinia curții de apel, sentințele pronunțate în legătură cu hotărâri pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul începerii judecării inițiale a fondului cauzei.

3. Învestit în acest mod cu soluționarea apelului, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 140 din 3 octombrie 2011, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a decide în acest sens, Tribunalul Vrancea a reținut, contrar opiniei exprimată de Curtea de Apel Galați, că textul art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu este aplicabil cererilor de revizuire soluționate după intrarea în vigoare a legii. Aceasta întrucât, dacă s-ar admite incidența acestui text de lege și asupra hotărârilor pronunțate după momentul intrării în vigoare a noilor norme de procedură privind căile de atac și competență, s-ar înfrânge normele prevăzute în art. 28 1 pct. 3 C. proc.

pen., art. 385 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 27 C. proc. pen., ce reglementează competența după materie a instanțelor judecătorești. Dispozițiile alin. (1) ale art. XXIV din Legea nr. 202/2010 se referă la cauzele care nu au trecut prin ciclul procesual complet, respectiv pentru care hotărârea nu este definitivă la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar nu la cele pentru care hotărârile sunt definitive și executate sau susceptibile de executare. Normele prevăzute în art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 sunt tranzitorii și nu își pot întinde efectele și asupra hotărârilor definitive la data intrării în vigoare a noilor reguli de competență.

De asemenea, dacă s-ar considera aplicabile dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 și în cazul cererilor de revizuire formulate după intrarea în vigoare a noilor reguli de competență, în caz de admitere a revizuirii și al rejudecării în fond a cauzei supusă revizuirii, hotărârea astfel pronunțată în rejudecare, după opinia exprimată de curtea de apel, ar trebui să fie supusă acelorași căi de atac ca și în primul ciclu procesual, ceea ce ar contraveni noilor norme de competență, precum și regulii impusă de alin. (3) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010. III. Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra conflictului negativ de competență, constată că, în speță, este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Galați, ca instanță de recurs.

Aceasta, întrucât prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010 a fost abrogat pct. 2 al art. 27 C. proc. pen., care prevedea competența de judecată a tribunalului, ca instanță de apel, împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

Prin același act normativ, respectiv Legea nr. 202/2010, s-a stabilit competența curții de apel în judecarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, stabilindu-se și că tribunalul, ca instanță de recurs, judecă doar recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, avându-se în vedere și obiectul prezentei cauze, rezultă că sentința penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud poate fi atacată doar cu recurs, iar competența de soluționare a acestuia revine Curții de Apel Galați. Totodată, se constată că nu se încalcă dispozițiile art. 407 C. proc. pen. în raport cu noile dispoziții procedurale, de imediată aplicare, iar conform art. 28 1 pct. 2 C. proc. pen., curtea de apel judecă doar apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunale, ceea ce nu este cazul în speță. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță - Judecătoria Adjud - a fost învestită de parchet prin trimiterea referatului cuprinzând rezultatul actelor de cercetare, prevăzut în art. 399 C. proc.

pen., la data de 8 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, deci nu se poate susține că suntem în situația prevăzută în alin. (2) teza I a art. XXIV din această lege, respectiv a unui proces în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, ci a tezei a ll-a, referitoare la cauzele cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi, cărora li se aplică dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală republicat, cu modificările și completările ulterioare, aduse inclusiv prin Legea nr. 202/2010, mai exact dispozițiile art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen.

Interpretarea dată de Curtea de Apel Galați, în sensul că „sentințele pronunțate în legătură cu hotărâri pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul începerii judecării inițiale a fondului cauzei”, este extensivă și contravine scopului avut în vedere la adoptarea Legii nr. 202/2010, respectiv accelerarea soluționării proceselor. În consecință, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din același cod, a stabilit competența de soluționare a recursului privind pe revizuientul T.N. în favoarea Curții de Apel Galați, instanță căreia i s-a trimis dosarul.

Notă: Atât Legea nr. 26/1996, cât și Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 au fost abrogate prin Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, infracțiunile la care se face referire în încheierea nr. 123 din 25 ianuarie 2012 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind prevăzute în art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008.