ÎCCJ, decizie (scj.ro #83738)

Revizuire. Hotărâre pronunțată

în primă instanță de judecătorie. Căi de atac. Instanța competentă. Art. 407 C. proc. pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

revizuire

-

hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie

C.

proc. pen.,

art. 407

După intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, prevederile

art. 407 C. proc. pen. - potrivit cărora sentințele instanței de revizuire sunt

supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar

deciziile date în apel sunt supuse recursului - se raportează la noile

dispoziții privind căile de atac cuprinse în Codul de procedură penală, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

În consecință, sentințele

pronunțate în primă instanță de judecătorii, prin care se soluționează cereri

de revizuire, sunt supuse numai recursului, care se judecă de către curțile de

apel, conform

art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen.,

chiar dacă sentințele la

care se referă revizuirea, pronunțate în primă instanță de judecătorii, erau

supuse, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, atât căii de atac a

apelului, cât și căii de atac a recursului.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 123 din 25 ianuarie 2012

I.

din 21 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Adjud, s-a respins, ca

nefondată, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire

formulată de petenții T.N., A.N. și C.N.

Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 39 din 9

februarie 2009 a Judecătoriei Adjud s-a dispus condamnarea inculpatului T.N. la

o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile de

furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3)

și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și

art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998, cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. b), art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

condamnarea inculpatului C.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare

pentru infracțiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute

în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c)

din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G.

nr. 96/1998 și condamnarea inculpatului A.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani

închisoare pentru infracțiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori,

prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit.

a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c)

din O. G. nr. 96/1998.

2.

Împotriva acestei soluții au

declarat apel cei trei inculpați, cale de atac care a fost admisă prin decizia

penală nr. 201 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea, fiind desființată în

parte sentința penală apelată, cu privire la conținutul pedepsei accesorii,

menținându-se restul dispozițiilor.

3.

Și împotriva acestei

decizii, inculpații au formulat recursuri, care, prin decizia penală nr. 54/R

din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, au fost respinse, ca nefondate.

II.1.

La data de 29 ianuarie 2010, condamnații T.N., C.N. și A.N. au

formulat cerere scrisă de revizuire împotriva sentinței penale nr. 39 din 9 februarie

2009.

Referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud a fost

înaintat instanței la data de 8 decembrie 2010.

Prin sentința penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

2.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul T.N.

Curtea de Apel Galați, sesizată cu soluționarea recursului, prin

decizia penală nr. 127/A din 13 mai 2011, recalificând calea de atac din recurs

în apel, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a avut în vedere

dispozițiile art. 407 C. proc. pen. - potrivit cărora sentințele date în baza

art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) C. proc. pen. sunt supuse acelorași

căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date

în apel sunt supuse recursului -, precum și ale art. XXIV alin. (1) din Legea

nr. 202/2010, în conformitate cu care hotărârile pronunțate în cauzele penale

înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor

și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Revizuirea fiind o cale de atac, în opinia curții de apel,

sentințele pronunțate în legătură cu hotărâri pronunțate anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la

momentul începerii judecării inițiale a fondului cauzei.

3.

Învestit în acest mod cu

soluționarea apelului, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 140 din 3

octombrie 2011, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a decide în acest sens, Tribunalul Vrancea a reținut,

contrar opiniei exprimată de Curtea de Apel Galați, că textul art. XXIV alin.

(1) din Legea nr. 202/2010 nu este aplicabil cererilor de revizuire soluționate

după intrarea în vigoare a legii. Aceasta întrucât, dacă s-ar admite incidența

acestui text de lege și asupra hotărârilor pronunțate după momentul intrării în

vigoare a noilor norme de procedură privind căile de atac și competență, s-ar

înfrânge normele prevăzute în art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., art. 385

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 27 C. proc. pen., ce reglementează competența după materie a instanțelor judecătorești.

Dispozițiile alin. (1) ale art. XXIV din Legea nr. 202/2010 se

referă la cauzele care nu au trecut prin ciclul procesual complet, respectiv

pentru care hotărârea nu este definitivă la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010, iar nu la cele pentru care hotărârile sunt definitive și

executate sau susceptibile de executare. Normele prevăzute în art. XXIV alin.

(1) din Legea nr. 202/2010 sunt tranzitorii și nu își pot întinde efectele și

asupra hotărârilor definitive la data intrării în vigoare a noilor reguli de

competență.

De asemenea, dacă s-ar considera aplicabile dispozițiile art.

XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 și în cazul cererilor de revizuire

formulate după intrarea în vigoare a noilor reguli de competență, în caz de

admitere a revizuirii și al rejudecării în fond a cauzei supusă revizuirii,

hotărârea astfel pronunțată în rejudecare, după opinia exprimată de curtea de

apel, ar trebui să fie supusă acelorași căi de atac ca și în primul ciclu

procesual, ceea ce ar contraveni noilor norme de competență, precum și regulii

impusă de alin. (3) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010.

III. Înalta Curte de Casație și Justiție,

asupra

conflictului negativ de competență, constată că, în speță, este competentă să

soluționeze cauza Curtea de Apel Galați, ca instanță de recurs.

Aceasta, întrucât prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010

a fost abrogat pct. 2 al art. 27 C. proc. pen., care prevedea competența de

judecată a tribunalului, ca instanță de apel, împotriva hotărârilor pronunțate

de judecătorii în primă instanță.

Prin același act normativ, respectiv Legea nr. 202/2010, s-a

stabilit competența curții de apel în judecarea recursurilor împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, stabilindu-se și că

tribunalul, ca instanță de recurs, judecă doar recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea

în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de

judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a

măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în

materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte

cazuri anume prevăzute de lege.

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, avându-se

în vedere și obiectul prezentei cauze, rezultă că sentința penală nr. 52 din 21

februarie 2011 a Judecătoriei Adjud poate fi atacată doar cu recurs, iar

competența de soluționare a acestuia revine Curții de Apel Galați.

Totodată, se constată că nu se încalcă dispozițiile art. 407 C. proc. pen. în raport cu noile dispoziții procedurale, de imediată aplicare, iar conform art.

28

1

pct. 2 C. proc. pen., curtea de apel judecă doar apelurile

împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunale, ceea ce

nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că prima instanță - Judecătoria Adjud - a fost învestită de parchet prin

trimiterea referatului cuprinzând rezultatul actelor de cercetare, prevăzut în

art. 399 C. proc. pen., la data de 8 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010, deci nu se poate susține că suntem în situația prevăzută în

alin. (2) teza I a art. XXIV din această lege, respectiv a unui proces în curs

de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, ci a

tezei a ll-a, referitoare la cauzele cu care instanțele au fost sesizate după

intrarea în vigoare a acestei legi, cărora li se aplică dispozițiile

referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală republicat,

cu modificările și completările ulterioare, aduse inclusiv prin Legea nr.

202/2010, mai exact dispozițiile art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen.

Interpretarea dată de Curtea de Apel Galați, în sensul că

„sentințele pronunțate în legătură cu hotărâri pronunțate anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la

momentul începerii judecării inițiale a fondului cauzei”, este extensivă și

contravine scopului avut în vedere la adoptarea Legii nr. 202/2010, respectiv

accelerarea soluționării proceselor.

În consecință, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 5

lit. a) din același cod, a stabilit competența de soluționare a recursului

privind pe revizuientul T.N. în favoarea Curții de Apel Galați, instanță căreia

i s-a trimis dosarul.

Notă: Atât Legea nr. 26/1996,

cât și Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 au fost abrogate prin Legea nr. 46/2008

privind Codul silvic, infracțiunile la care se face referire în încheierea nr.

123 din 25 ianuarie 2012 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție fiind prevăzute în art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008.