ÎCCJ, decizie (scj.ro #83882)

Revizuire. Hotărâre pronunțată

în primă instanță de judecătorie. Căi de atac. Instanța competentă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

revizuire

-

hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie

-

căi de atac

-

instanța competentă

Legea

nr. 202/2010,

art. XXIV alin. (2)

Sentințele pronunțate în primă instanță de

judecătorii, prin care se soluționează cererile de revizuire cu care instanțele

au fost sesizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse

numai recursului, care se judecă de către curțile de apel, întrucât, în

conformitate cu art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, dispozițiile

referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală modificat

prin Legea nr. 202/2010 sunt aplicabile cauzelor cu care instanțele au fost

sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1559 din 4 noiembrie

2011

Prin

sentința penală nr. 19/R din 18 februarie 2011, Judecătoria Brăila, în baza

art. 399 și urm. C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuientul I.A.

Împotriva

acestei sentințe, revizuientul a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe

rolul Tribunalului Brăila.

La

termenul din 27 mai 2011, Tribunalul Brăila a pus în discuție, din oficiu,

excepția privind competența de soluționare a cauzei.

Reține

Tribunalul Brăila că, în raport cu modificările aduse normelor de procedură

prin Legea nr. 202/2010, competența materială de a soluționa cauza revine

Curții de Apel Galați.

Se

apreciază că dispozițiile art. 407 C. proc. pen. trebuie raportate la noile

dispoziții procedurale privind căile de atac și competența materială de

soluționare a acestora.

Se

reține că sentința recurată în prezenta cauză a fost pronunțată după intrarea

în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la data de 18 februarie 2011, dată

la care noile dispoziții procedurale nu mai dau posibilitatea de a soluționa

apelul și prevăd o singură cale de atac împotriva sentințelor pronunțate de

judecătorie.

Față de

aceste considerații, prin decizia penală nr. 139 din 27 mai 2011, Tribunalul

Brăila, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenta soluționării

cauzei având ca obiect recursul formulat de revizuientul I.A. împotriva

sentinței penale nr. 19/R din 18 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria

Brăila, în favoarea Curții de Apel Galați.

Fiind

învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Galați, la termenul din 21

iulie 2011, a invocat excepția necompetenței materiale, reținând că Tribunalul

Brăila este competent material să soluționeze cauza.

Astfel,

se apreciază că revizuirea este o cale de atac extraordinară, care derogă de la

procedura obișnuită de judecată, tinzând prin efectele sale să aducă atingere

autorității de lucru judecat.

Se

reține că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, cu o procedură

specială de judecată, ea este de strictă interpretare și aplicare, conform

principiului potrivit căruia normele speciale derogă de la normele generale.

Dispozițiile

art. 393 - art. 408

2

C. proc. pen., care reglementează instituția

revizuirii, nu au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 și, în consecință, nu

se poate vorbi de aplicarea imediată a normelor de procedură.

Reține,

de asemenea, Curtea de Apel Galați că normele de procedură, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 202/2010, nu sunt mai favorabile și din acest punct

de vedere au prioritate normele de procedură nemodificate, întrucât prevăd

existența dublului grad de jurisdicție, fapt pentru care constată că

soluționarea cauzei intră în competența materială a Tribunalului Brăila.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, prin decizia penală nr. 1242/R din 21

iulie 2011, Curtea de Apel Galați, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursul formulat de

revizuientul I.A. împotriva sentinței penale nr. 19/R din 18 februarie 2011

pronunțată de Judecătoria Brăila, în favoarea Tribunalului Brăila, Secția

penală, ca instanță de apel.

În baza

art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Fiind

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați, în baza art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară comună,

constată că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Galați, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse:

Potrivit

dispozițiilor art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, procesele în curs de

judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor

continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la

competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu

modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta

lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după

intrarea în vigoare a prezentei legi.

Rezultă

din economia acestor dispoziții legale că legiuitorul stabilește un criteriu

foarte bine determinat referitor la momentul când devin aplicabile normele de

procedură modificate prin Legea nr. 202/2010, acesta fiind momentul sesizării

instanței de judecată cu soluționarea cauzei.

Normele

procedurale referitoare la competența după materie sunt norme imperative

prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel încât acestea sunt de

imediată aplicare, neexistând posibilitatea de a deroga de la aplicarea lor.

Revenind

la cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că

cererea de revizuire a fost formulată la data de 15 februarie 2011, deci după

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind incidente în acest caz

dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010.

Este

adevărat că dispozițiile art. 407 C. proc. pen. prevăd că sentințele instanței

de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se

referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului, însă

aceste dispozițiile legale nu pot fi interpretate

stricto sensu

, fără a

avea în vedere normele de procedură, astfel cum au fost modificate.

A

admite că această cauză este supusă atât apelului, cât și recursului ar avea

semnificația eludării normelor de procedură imperative referitoare la

competența materială a instanțelor, într-o cauză în care instanța a fost sesizată

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, situație ce ar conduce la

validarea unei căi de atac neprevăzută de legea în vigoare la data sesizării

instanței.

Față de

toate argumentele prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

competența de soluționare a cauzei privind pe revizuientul I.A. în favoarea

Curții de Apel Galați, instanță căreia i s-a trimis dosarul.