ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 114/A din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, având de soluționat recursul declarat de S.R.A., a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 13 R din 04 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Brăila, s-a luat act de retragerea cererii de revizuire formulată de petentul S.R.A. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat C.C., s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr. 963/III/6/2010, înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. 14721/196/2010 s-a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul S.R.A. împotriva sentinței penale nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila. Prin sentința penală nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 25 februarie 2009 prin decizia penală nr. 145 R a Curții de Apel Galați, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Cererea de revizuire a fost formulată în numele condamnatului de mama sa, S.T., fără a se preciza motivele de revizuire și mijloacele de probă în susținerea cererii. Fiind citat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, revizuientul-condamnat S.R.A. a declarat că știe de cererea formulată de mama sa, afirmând însă că nu-și însușește această cerere. La dosarul instanței a fost atașat o declarație semnată și datată de către condamnatul S.R.A. la 29 octombrie 2010, prin care acesta a arătat că nu-și însușește cererea de revizuire care a fost formulată în numele său și înțelege să-și retragă această cerere. Având în vedere poziția procesuală manifestată de către revizuientul-condamnat S.R.A., s-a luat act de voința sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul S.R.A., fără a preciza motivele. La termenul de judecată din 19 aprilie 2011 s-a procedat la recalificarea căii de atac ca fiind apel împotriva sentinței penale nr. 13/R din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Brăila și nu recurs, cum greșit a fost înregistrată. Au fost avute astfel în vedere dispozițiile art. 407 C. proc. pen., conform cărora sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului. Cum în speță împotriva sentinței penale nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila (față de care condamnatul a promovat prezenta cerere de revizuire) a fost promovată calea de atac a apelului, în mod corect și sentința penală pronunțată în cererea de revizuire este atacabilă cu aceeași cale ordinară de atac, respectiv apel.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a prezentei cauze, s-a considerat că aceasta aparține Tribunalului Brăila, ca instanță de apel. Conform dispozițiilor legale în materie, curțile de apel nu au în competență materială soluționarea apelurilor promovate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii. Având în vedere obiectul cauzei, a apreciat ca fiind incidente dispozițiile speciale ale art. 407 C. proc. pen. ce reglementează calea de atac împotriva sentințelor instanței de revizuire și nu dispozițiile generale reglementate de art. 27 și art. 28 C. proc. pen., motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Brăila.

Tribunalul Brăila, prin decizia nr. 195 din 2 septembrie 2011, a apreciat că sentința recurată în prezenta cauză (privind revizuirea) a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și cum obiectul cauzei privește revizuirea infracțiunii de tâlhărie, sentința pronunțată este supusă recursului aflat în competența curții de apel, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați și constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 40 C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție. În soluționarea conflictului negativ de competență se constată următoarele : Potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 3 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, Curtea de apel, ca instanță de recurs judecă recursurile pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. Pe de altă parte, prin art. XXIV alin. (1) din aceeași lege, s-a stabilit că doar hotărârile pronunțate înaintea intrării în vigoare a acestui act normativ rămân supuse căilor de atac, motivelor și temeiurilor prevăzute de legea sub care au început, rezultând, „per a contrario" ca hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii sunt supuse numai căii de atac a recursului.

Ca atare, interpretarea dată de Curtea de Apel Galați, este de natură a lipsi de conținut chiar rațiunile avute în seamă la adoptarea acestor noi reglementări și anume accelerarea soluționării proceselor ceea ce nu este admisibil. De asemenea, nu poate fi acceptată alegația aceleiași instanțe, în sensul că Legea nr. 202/2010 nu a adus modificări cu privire la modul de soluționare a cererii de revizuire, rezultând din examinarea dispozițiilor art. 407 C. proc. pen. că sentințele instanței de revizuire date potrivit art. 403 alin. (3) sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea. Aceasta înseamnă că pentru hotărârile pronunțate de judecătorii în fond după data intrării în vigoare la 25 noiembrie 2010 a legii menționate este prevăzută numai calea recursului la curtea de apel.

Tot astfel și cele pronunțate în materia revizuirii acelor hotărâri rămân supuse numai căii de atac a recursului. Față de aceste dispoziții imperative, în speță, calea de atac, împotriva sentinței prin care s-a luat act de retragerea cererii de revizuire pronunțată de Judecătoria Brăila la 4 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este recursul la Curtea de Apel Galați. În consecință, Curtea, în baza art. 43 alin. (1) cu referire la art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., urmează a stabili competența în favoarea Curții de Apel Galați, căreia i se va trimite dosarul pentru soluționarea recursului declarat de condamnatul revizuient. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul S.R.A. în favoarea Curții de Apel Galați. Trimite dosarul acestei instanțe. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 decembrie 2011.