ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 114/A din 19

aprilie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

având de soluționat recursul declarat de S.R.A., a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 R din 04

februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Brăila, s-a luat act de retragerea

cererii de revizuire formulată de petentul S.R.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat in

cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului

din oficiu avocat C.C., s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brăila nr. 963/III/6/2010, înregistrată la Judecătoria Brăila sub

nr. 14721/196/2010 s-a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul S.R.A.

împotriva sentinței penale nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei

Brăila.

Prin sentința penală nr. 1779 din 07

noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 25 februarie 2009 prin

decizia penală nr. 145 R a Curții de Apel Galați, revizuientul a fost condamnat

la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Cererea de revizuire a fost formulată

în numele condamnatului de mama sa, S.T., fără a se preciza motivele de

revizuire și mijloacele de probă în susținerea cererii.

Fiind citat de către Parchetul de pe

lângă Judecătoria Brăila, revizuientul-condamnat S.R.A. a declarat că știe de

cererea formulată de mama sa, afirmând însă că nu-și însușește această cerere.

La dosarul instanței a fost atașat o

declarație semnată și datată de către condamnatul S.R.A. la 29 octombrie 2010,

prin care acesta a arătat că nu-și însușește cererea de revizuire care a fost

formulată în numele său și înțelege să-și retragă această cerere.

Având în vedere poziția procesuală

manifestată de către revizuientul-condamnat S.R.A., s-a luat act de voința sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs condamnatul S.R.A., fără a preciza motivele.

La termenul de judecată din 19 aprilie

2011 s-a procedat la recalificarea căii de atac ca fiind apel împotriva

sentinței penale nr. 13/R din 04 februarie 2011 a Judecătoriei Brăila și nu

recurs, cum greșit a fost înregistrată.

Au fost avute astfel în vedere

dispozițiile art. 407 C. proc. pen., conform cărora sentințele instanței de

revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar

deciziile date în apel sunt supuse recursului.

Cum în speță împotriva sentinței

penale nr. 1779 din 07 noiembrie 2008 a Judecătoriei Brăila (față de care

condamnatul a promovat prezenta cerere de revizuire) a fost promovată calea de

atac a apelului, în mod corect și sentința penală pronunțată în cererea de

revizuire este atacabilă cu aceeași cale ordinară de atac, respectiv apel.

În ceea ce privește competența

materială de soluționare a prezentei cauze, s-a considerat că aceasta aparține

Tribunalului Brăila, ca instanță de apel.

Conform dispozițiilor legale în

materie, curțile de apel nu au în competență materială soluționarea apelurilor

promovate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii.

Având în vedere obiectul cauzei, a

apreciat ca fiind incidente dispozițiile speciale ale art. 407 C. proc. pen. ce

reglementează calea de atac împotriva sentințelor instanței de revizuire și nu

dispozițiile generale reglementate de art. 27 și art. 28 C. proc. pen., motiv

pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Brăila.

Tribunalul Brăila, prin decizia nr.

195 din 2 septembrie 2011, a apreciat că sentința recurată în prezenta cauză

(privind revizuirea) a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010

și cum obiectul cauzei privește revizuirea infracțiunii de tâlhărie, sentința

pronunțată este supusă recursului aflat în competența curții de apel, declinând

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați și

constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 40 C. proc.

pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

În soluționarea conflictului negativ

de competență se constată următoarele :

Potrivit dispozițiilor art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 9 din

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, Curtea de apel, ca instanță

de recurs judecă recursurile pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu

excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume

prevăzute de lege.

Pe de altă parte, prin art. XXIV alin.

(1) din aceeași lege, s-a stabilit că doar hotărârile pronunțate înaintea

intrării în vigoare a acestui act normativ rămân supuse căilor de atac,

motivelor și temeiurilor prevăzute de legea sub care au început, rezultând,

„per a contrario" ca hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a

legii sunt supuse numai căii de atac a recursului.

Ca atare, interpretarea dată de Curtea

de Apel Galați, este de natură a lipsi de conținut chiar rațiunile avute în

seamă la adoptarea acestor noi reglementări și anume accelerarea soluționării

proceselor ceea ce nu este admisibil.

De asemenea, nu poate fi acceptată

alegația aceleiași instanțe, în sensul că Legea nr. 202/2010 nu a adus

modificări cu privire la modul de soluționare a cererii de revizuire, rezultând

din examinarea dispozițiilor art. 407 C. proc. pen. că sentințele instanței de

revizuire date potrivit art. 403 alin. (3) sunt supuse acelorași căi de atac ca

și hotărârile la care se referă revizuirea.

Aceasta înseamnă că pentru hotărârile

pronunțate de judecătorii în fond după data intrării în vigoare la 25 noiembrie

2010 a legii menționate este prevăzută numai calea recursului la curtea de

apel. Tot astfel și cele pronunțate în materia revizuirii acelor hotărâri rămân

supuse numai căii de atac a recursului.

Față de aceste dispoziții imperative,

în speță, calea de atac, împotriva sentinței prin care s-a luat act de

retragerea cererii de revizuire pronunțată de Judecătoria Brăila la 4 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este recursul la Curtea de

Apel Galați.

În consecință, Curtea, în baza art. 43

alin. (1) cu referire la art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., urmează a

stabili competența în favoarea Curții de Apel Galați, căreia i se va trimite

dosarul pentru soluționarea recursului declarat de condamnatul revizuient.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe inculpatul S.R.A. în favoarea Curții de Apel Galați.

Trimite dosarul acestei instanțe.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13

decembrie 2011.