ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 842/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 842/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față
în baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 272/PI din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,
a respins, ca inadmisibilă,
cererea
formulată de petenta F.G.M., prin care a
solicitat revizuirea sentinței
penale nr. 228 din 5 octombrie 2009 a aceleiași instanțe.
Prin sentința
a cărei revizuire s-a solicitat, Curtea de Apel Timișoara a dispus, în baza
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii
formulată de petentă
împotriva ordonanței
din 23 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 366/P/2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a reținut,
în esență, că, raportat la dispozițiile art. 403 alin. (1) cu referire la art. 394
C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu pot fi
supuse revizuirii decât hotărârile penale definitive prin care se rezolvă
fondul unei cauze penale, adică acele hotărâri prin care instanța, cercetând
vinovăția unei persoane trimisă în judecată, dispune condamnarea,
achitarea acesteia sau încetarea procesului
penal.
S-a reținut
că, în speță, hotărârea atacată de către
revizuentă
nu are un asemenea caracter, iar prin decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul
legii, s-a
stabilit în mod obligatoriu pentru toate instanțele de
judecată, că hotărârile judecătorești definitive pronunțate în temeiul
art.
278
1
alin. (8) lit. a) și b C. proc. pen., nu pot fi supuse
revizuirii.
Împotriva
acestei decizii, revizuentă a declarat recurs.
Recursul declarat de revizuentă este inadmisibil.
Potrivit
dispozițiilor art. 287
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a
ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana
vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt
vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,
potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul,
soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c)
de la alin. (8).
Conform
prevederilor art. 278
1
alin. (10), astfel cum a fost modificat prin
art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie
2010 și intrată în vigoare la data de
25
noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)
este
definitivă.
Hotărârea a
cărei revizuire o cere petiționara a fost
pronunțată
la data de 29 noiembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 202/2010,
care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor
hotărâri.
Potrivit prevederilor art. 407 C. proc. pen.,
sentințele
instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la
care se referă revizuirea.
În cauză,
hotărârea recurată de petiționară are caracter
definitiv, neputând fi supusă recursului și, pe cale de consecință, nici
sentința pronunțată în calea de atac a revizuirii nu poate fi supusă
acestei căi de atac.
Pentru aceste
considerente, urmează ca recursul revizuentei F.G. să fie respins, ca
inadmisibil, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurenta revizuentă F.G. împotriva sentinței
penale nr. 272/PI din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurenta revizuentă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.