ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 842/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 272/PI din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta F.G.M., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 228 din 5 octombrie 2009 a aceleiași instanțe. Prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat, Curtea de Apel Timișoara a dispus, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petentă împotriva ordonanței din 23 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 366/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-a reținut, în esență, că, raportat la dispozițiile art. 403 alin. (1) cu referire la art. 394 C. proc.

pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile penale definitive prin care se rezolvă fondul unei cauze penale, adică acele hotărâri prin care instanța, cercetând vinovăția unei persoane trimisă în judecată, dispune condamnarea, achitarea acesteia sau încetarea procesului penal. S-a reținut că, în speță, hotărârea atacată de către revizuentă nu are un asemenea caracter, iar prin decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit în mod obligatoriu pentru toate instanțele de judecată, că hotărârile judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b C. proc.

pen., nu pot fi supuse revizuirii. Împotriva acestei decizii, revizuentă a declarat recurs. Recursul declarat de revizuentă este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. Hotărârea a cărei revizuire o cere petiționara a fost pronunțată la data de 29 noiembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. Potrivit prevederilor art. 407 C. proc. pen., sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea. În cauză, hotărârea recurată de petiționară are caracter definitiv, neputând fi supusă recursului și, pe cale de consecință, nici sentința pronunțată în calea de atac a revizuirii nu poate fi supusă acestei căi de atac.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuentei F.G. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta revizuentă F.G. împotriva sentinței penale nr. 272/PI din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.