ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 627/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 291/

PI din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 403 alin. (3) C.

proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petenta F.G., împotriva

sentinței penale nr. 167/ PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în dosarul nr. 1156/59/2007.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Revizuienta, a formulat

cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 167/ PI din 15 noiembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Prin referatul întocmit de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a propus respingerea cererii

formulată de revizuienta F.G., ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Timișoara a

reținut că, în contextul dispozițiile art. 393 C. proc. pen., numai hotărârile definitive

prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a

procesului penal, sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii.

În cauză, cererea de

revizuire a vizat o sentință prin care, Curtea de Apel Timișoara a respins

plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 1803/II/2/2007 și a rezoluției din

dosarul nr. 28/P/2007, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

instanța concluzionând că se impune respingerea acestei cereri, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs revizuienta, criticând-o pentru netemeinicie.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 393 alin. (1) C.

proc. pen. „hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât

cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă”, iar cazurile de

revizuire sunt prevăzută de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Din reglementările de

ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre

acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a

unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, că hotărârile judecătorești

prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot di supuse revizuirii.

Pot fi atacate pe calea

revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei,

prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

În raport cu soluțiile ce

pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen., de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera

că într-o astfel de etapă procesuală fondul cauzei, deoarece niciuna dintre

aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în

accepțiunea prevăzută art. 345 C. proc. pen., respectiv, prin condamnarea,

achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. În acest sens decizia nr.

XVII din 19 martie 2007, de admitere a recursului în interesul legii, pronunțată

de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, în mod corect

instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta revizuientă F.G. împotriva sentinței penale nr. 291

PI din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta revizuientă

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 februarie 2009.