ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 311/59/2009, a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.A. împotriva
sentinței penale nr. 105/PI/2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în
dosarul nr. 330/59/2008.
A fost obligat revizuientul la plata sumei
de 200 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin
cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr.
53/VI11/1/2009, la data de 15 ianuarie 2009, revizuientul P.A. a solicitat
revizuirea sentinței penale nr. 105/PI/2008 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, în dosarul nr. 330/59/2008,
motivând
că a formulat o plângere penală împotriva notarului public D.
A. și a
numitului B.A. pentru falsificarea unor înscrisuri, însă Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale, iar plângerea
formulată în fața instanței de judecată i-a fost respinsă, la fel și recursul
formulat la Înalta Curte de Casație și
Justiție,
considerent pentru care a solicitat completarea urmăririi penale și
trimiterea
în judecată a notarului public.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a întocmit un referat pe
care l-a trimis la această instanță, împreună cu cererea revizuientului, care a
fost înregistrat sub nr. 311/59/2009 la data de 12 martie 2009 și prin care a
solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu,
s-a constatat că cererea de revizuire este formulată împotriva sentinței penale
nr. 105/PI/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
prin care s-a soluționat plângerea revizuientului-petent împotriva
rezoluției
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Timișoara, în procedura prevăzută de art. 278
1
C. proc. pen.
Potrivit prevederilor art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești
definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și
cu privire la latura civilă.
Din interpretarea prevederilor mai
sus-menționate a rezultat că pot fi
revizuite doar
hotărârile penale definitive prin care s-a judecat fondul cauzei. în acest sens
au decis și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație
și Justiție, care prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a stabilit
că cererea de
revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești
definitive pronunțate în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) și b)
C. proc. pen. este inadmisibilă.
Față de
considerentele expuse mai sus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.,
s-a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, văzând și
prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul P.A.,
criticând-o, arătând în scris că în discuțiile cu președintele de ședință i s-a
comunicat că soluția rămâne în pronunțare, având în vedere că pronunțarea nu
s-a făcut în ședință publică a așteptat pronunțarea,
până pe data de 15 aprilie 2009, timp în care pronunțarea rezultatului
nu a
avut loc nici pe internet și nici prin comunicare, dându-și seama
că cererea de revizuire i-a fost respinsă, pentru a mai putea intra în termen,
până la data de 15 aprilie 2009, a depus cerere de apel împotriva soluției dată
de instanța de judecată la data de 6 aprilie 2009. Așa fiind, recurentul a
solicitat a se da curs cererii sale de apel din 15 aprilie 2009 prin care a
criticat sentința penală nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 311/59/2009.
Recurentul petiționar a menționat că la prezenta cerere atașează
cererea din 15 aprilie 2009 în care s-a încadrat în termenul prevăzut de lege,
datând cererea la 30 aprilie 2009.
Astfel, la dosarul Înaltei Curți se află
o cerere formulată de P.A.
în care acesta menționează că
se referă la actul nr.
53/VI11/1/2009 din 27
martie 2009 privind cauza ce face obiectul dosarului
311/59/2009 a
Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu ultimul termen de judecată 6
aprilie 2009 în care susține că apreciază ca nelegală și netemeinică soluția
dată de instanța de judecată de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală,
prin care i s-a respins cererea de revizuire a procesului în cauza privind
inculpata D.A.. Respingând soluția dată a solicitat continuarea procesului și
administrarea probelor propuse de el prin cererea depusă la dosar la data de 6
aprilie 2009 în fața completului de judecată, când i s-a comunicat verbal că-i
respinge
revizuirea procesului penal în
cauza privind pe D.A., cerere datată 15 aprilie 2009 și semnată de revizuient,
pe care se află ștampila Curții de
Apel Timișoara cu mențiunea datei de
22 aprilie 2009 și nr. 311/59/2009, precum și o rezoluție care precizează că
„se restituie cu mențiunea de a preciza obiectul petiției, având în vedere că
s-a pronunțat o hotărâre judecătorească”, datată 23 aprilie 2009, cu semnătură
indescifrabilă.
De asemenea, la dosarul Înaltei Curți, se află depusă și fotocopia
adresei Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 311/59/2009 din
23 aprilie 2009, către domnul P.A. în care se arată că se restituie memoriul
acestuia din data de 15 aprilie 2009 cu mențiunea de a preciza obiectul
petiției, având în vedere că în cauză s-a pronunțat o hotărâre judecătorească
(respectiv sentința penală nr. 105/ PI din 06 aprilie 2009).
Totodată, la dosarul Înaltei Curți a fost depus plicul de expediție a
declarației de recurs și a înscrisurilor mai sus arătate prin care expeditorul
P.A. Ie-a trimis prin serviciul poștal, Curții de Apel Timișoara, ștampila
poștei fiind 30 aprilie 2009.
La dosarul cauzei, în recurs a fost
depus, după ce în prealabil a fost înregistrat prin Registratura Generală a
instanței supreme sub nr. 22896 la
9 iunie 2009, un
memoriu formulat de recurentul P.A., la care se află anexate fotocopiile unor
înscrisuri, memoriu în care a făcut referiri cu privire la contractul de
vânzare-
cumpărare încheiat, la faptul că în
ședința de judecată din 6 aprilie 2009 la
Curtea de Apel Timișoara a
solicitat trimiterea dosarului la procuror, pentru completarea urmăririi
penale, deși nu a primit răspuns, a primit somație de plată a cheltuielilor
judiciare din partea organului fiscal. De asemenea, recurentul a mai arătat că
același lucru s-a petrecut și în ședința de judecată din data de 5 mai 2008 la
Curtea de Apel Timișoara, când nu s-a pronunțat sentința, dar s-a trezit cu
somație de plată a cheltuielilor judiciare.
Recurentul revizuient a solicitat să se
dispună trimiterea dosarului la
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara, iar în situația în care nu va fi înțeles nici de
această dată se vede obligat să apeleze la organismele internaționale
abilitate, pentru a i se face dreptate și a fi despăgubit și dat fiind vârsta
la care se află (82 de ani), precum și starea
de
sănătate a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precizând că atașează la
acest
memoriu un set de documente.
La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte a pus în discuție
tardivitatea declarării recursului în raport cu
dispozițiile art. 385
3
C.
proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a
solicitat respingerea, ca tardiv, a
recursului formulat de
recurentul revizuient, arătând că recurentul a fost
prezent la dezbateri, când cauza a rămas în pronunțare la prima
instanță,
respectiv la 6 aprilie 2009, iar recursul a fost declarat
peste termenul prevăzut de art. 385
3
C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de recurentul
revizuient P.A.
împotriva sentinței pronunțată de prima
instanță, în raport cu tardivitatea
căii de
atac declarate, invocată din oficiu, de către această instanță, Înalta
Curte
constată recursul revizuientului ca fiind tardiv declarat pentru considerentele
ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 385
3
C. proc. pen., termenul de
recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Dispozițiile art. 363 – art. 365 privind
data de la curge termenul, repunerea
în termen și
declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 363 alin. (3) din același cod, pentru partea care a fost
prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare,
precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen,
militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare
de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau
într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul
curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Termenul de recurs fiind un termen procedural pe zile se calculează în
condițiile art. 186 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen.
Astfel, legiuitorul a statuat că „(1) La calcularea termenelor
procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul menționat în actul care
a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau
pe zile nu se socotește ora
sau ziua de la care începe să
curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul
expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează."
Din analiza cauzei rezultă că, la data de 6 aprilie 2009, la Curtea de
Apel Timișoara, secția penală, revizuientul P.A. a fost prezent la dezbateri
potrivit mențiunii în acest sens, din partea introductivă a sentinței penale
nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în
dosarul nr. 311/59/2009 („La apelul nominal făcut în ședință publică se
prezintă revizuientul, personal.”), la aceeași dată fiind și soluționată cauza.
Declarația de recurs cu motivele invocate de către revizuientul P.A.,
la care a anexat cererea datată 15 aprilie 2009, adresa Curții de Apel
Timișoara în dosarul nr. 311/59/2009 din 23 aprilie 2009 către revizuient, au
fost trimise de către revizuient, Curții de Apel Timișoara, secția penală, la
data de 30 aprilie 2009, așa cum rezultă din ștampila poștei de pe plicul aflat
la dosarul Înaltei Curți și a fost înregistrată la data de 6 mai 2009 la Curtea
de Apel Timișoara cu nr. 311/59/2009, conform ștampilei în care este menționată
data arătată, precum și
dispoziția de a se
înainta împreună cu dosarul la Înalta Curte de Casație și
Justiție,
datată 7 mai 2009, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curți.
Astfel, în contextul cauzei, din compararea datelor de 6 aprilie 2009
și 30 aprilie 2009
rezultă că termenul de recurs de 10 zile, fiind un termen
procedural
al cărui calcul se face potrivit art. 186 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen.,
ce începea să curgă de la data de 6 aprilie 2009, data la care a fost prezent
la dezbateri revizuientul P.A., acesta expira la data de 17 aprilie 2009, aceasta
fiind o zi lucrătoare (vineri), iar recursul a fost exercitat de către
petiționar la data de 30 aprilie 2009, conform ștampilei poștei de pe plicul
aflat la dosarul Înaltei Curți, respectiv după data până la care ar fi putut
declara recurs, depășind termenul legal, așa încât recursul declarat de
petiționar este tardiv.
Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea formulată de recurentul
revizuient că ar fi exercitat apel, în termen, respectiv la data de 15 aprilie
2009, deoarece din cererea anexată recursului, pe de-o parte, nu rezultă care
era obiectul acesteia, neexistând o manifestare de voință expresă cu privire la
exercitarea chiar și greșită a apelului, ce ar fi putut fi calificat ca fiind recurs,
dar care însă nu exista, împrejurare față de care a și fost restituită cererea
(memoriul) prin adresă, pentru ca revizuientul să facă precizări (adresa de la
dosarul Înaltei Curți), iar pe de altă parte, recurentul revizuient nu a făcut
dovada că a expediat sau depus la termenul din 15 aprilie 2009, cererea
respectivă, deoarece există doar mențiunea olografă a datei de 15 aprilie 2009,
cererea fiind însă înregistrată conform ștampilei Curții de Apel Timișoara la
data de 22 aprilie 2009 cu nr. 311/59/2009 (dosarul Înaltei Curți), dată ce
depășea termenul până la care putea fi exercitat recursul, aceasta fiind aceea
de 17 aprilie 2009.
Înalta Curte nu poate examina criticile recurentului revizuient
formulate în memoriul trimis ulterior, la care a anexat și fotocopiile unor
înscrisuri, aflate la dosarul Înaltei Curți, deoarece tardivitatea
căii ordinare de atac, prevalează analizei pe
fond a recursului.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1
lit. a) C. proc. pen.,
va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuient P.A.
împotriva sentinței penale nr. 105/ PI
din
6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
În conținutul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se prevede că „în cazul
declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri,
cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins
ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.”
Or, în prezenta cauză, față de soluția mai sus arătată, recurentul
revizuient se află în culpă procesuală, prin declararea unui recurs cu
depășirea termenului legal până la care se putea exercita calea ordinară de
atac, așa încât acesta va fi obligat, în temeiul legal mai sus menționat, la
plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, al cărei
cuantum a fost stabilit estimativ, incluzând nu numai contravaloarea citației,
a hârtiei pentru actele aflate la dosar, dar și a altor măsuri,
respectiv introducerea cauzei în sistemul
informatic, întocmirea citativului,
studiul cauzei, ceea ce presupune nu
numai cuantificarea unei sume certe, dar și a efortului de apreciere a
ansamblului de măsuri necesare pentru soluționarea cauzei, în care sunt
antrenate mai multe persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva
sentinței penale nr. 105/PI/ din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara,
secția penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
iunie 2009.