ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 311/59/2009, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.A. împotriva sentinței penale nr. 105/PI/2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 330/59/2008. A fost obligat revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 53/VI11/1/2009, la data de 15 ianuarie 2009, revizuientul P.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 105/PI/2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 330/59/2008, motivând că a formulat o plângere penală împotriva notarului public D. A. și a numitului B.A.

pentru falsificarea unor înscrisuri, însă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale, iar plângerea formulată în fața instanței de judecată i-a fost respinsă, la fel și recursul formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție, considerent pentru care a solicitat completarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a notarului public. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a întocmit un referat pe care l-a trimis la această instanță, împreună cu cererea revizuientului, care a fost înregistrat sub nr. 311/59/2009 la data de 12 martie 2009 și prin care a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, s-a constatat că cererea de revizuire este formulată împotriva sentinței penale nr. 105/PI/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a soluționat plângerea revizuientului-petent împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Potrivit prevederilor art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Din interpretarea prevederilor mai sus-menționate a rezultat că pot fi revizuite doar hotărârile penale definitive prin care s-a judecat fondul cauzei.

în acest sens au decis și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul P.A., criticând-o, arătând în scris că în discuțiile cu președintele de ședință i s-a comunicat că soluția rămâne în pronunțare, având în vedere că pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică a așteptat pronunțarea, până pe data de 15 aprilie 2009, timp în care pronunțarea rezultatului nu a avut loc nici pe internet și nici prin comunicare, dându-și seama că cererea de revizuire i-a fost respinsă, pentru a mai putea intra în termen, până la data de 15 aprilie 2009, a depus cerere de apel împotriva soluției dată de instanța de judecată la data de 6 aprilie 2009. Așa fiind, recurentul a solicitat a se da curs cererii sale de apel din 15 aprilie 2009 prin care a criticat sentința penală nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 311/59/2009.

Recurentul petiționar a menționat că la prezenta cerere atașează cererea din 15 aprilie 2009 în care s-a încadrat în termenul prevăzut de lege, datând cererea la 30 aprilie 2009. Astfel, la dosarul Înaltei Curți se află o cerere formulată de P.A. în care acesta menționează că se referă la actul nr. 53/VI11/1/2009 din 27 martie 2009 privind cauza ce face obiectul dosarului 311/59/2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu ultimul termen de judecată 6 aprilie 2009 în care susține că apreciază ca nelegală și netemeinică soluția dată de instanța de judecată de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin care i s-a respins cererea de revizuire a procesului în cauza privind inculpata D.A..

Respingând soluția dată a solicitat continuarea procesului și administrarea probelor propuse de el prin cererea depusă la dosar la data de 6 aprilie 2009 în fața completului de judecată, când i s-a comunicat verbal că-i respinge revizuirea procesului penal în cauza privind pe D.A., cerere datată 15 aprilie 2009 și semnată de revizuient, pe care se află ștampila Curții de Apel Timișoara cu mențiunea datei de 22 aprilie 2009 și nr. 311/59/2009, precum și o rezoluție care precizează că „se restituie cu mențiunea de a preciza obiectul petiției, având în vedere că s-a pronunțat o hotărâre judecătorească”, datată 23 aprilie 2009, cu semnătură indescifrabilă. De asemenea, la dosarul Înaltei Curți, se află depusă și fotocopia adresei Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 311/59/2009 din 23 aprilie 2009, către domnul P.A.

în care se arată că se restituie memoriul acestuia din data de 15 aprilie 2009 cu mențiunea de a preciza obiectul petiției, având în vedere că în cauză s-a pronunțat o hotărâre judecătorească (respectiv sentința penală nr. 105/ PI din 06 aprilie 2009). Totodată, la dosarul Înaltei Curți a fost depus plicul de expediție a declarației de recurs și a înscrisurilor mai sus arătate prin care expeditorul P.A.

Ie-a trimis prin serviciul poștal, Curții de Apel Timișoara, ștampila poștei fiind 30 aprilie 2009. La dosarul cauzei, în recurs a fost depus, după ce în prealabil a fost înregistrat prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 22896 la 9 iunie 2009, un memoriu formulat de recurentul P.A., la care se află anexate fotocopiile unor înscrisuri, memoriu în care a făcut referiri cu privire la contractul de vânzare- cumpărare încheiat, la faptul că în ședința de judecată din 6 aprilie 2009 la Curtea de Apel Timișoara a solicitat trimiterea dosarului la procuror, pentru completarea urmăririi penale, deși nu a primit răspuns, a primit somație de plată a cheltuielilor judiciare din partea organului fiscal.

De asemenea, recurentul a mai arătat că același lucru s-a petrecut și în ședința de judecată din data de 5 mai 2008 la Curtea de Apel Timișoara, când nu s-a pronunțat sentința, dar s-a trezit cu somație de plată a cheltuielilor judiciare. Recurentul revizuient a solicitat să se dispună trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar în situația în care nu va fi înțeles nici de această dată se vede obligat să apeleze la organismele internaționale abilitate, pentru a i se face dreptate și a fi despăgubit și dat fiind vârsta la care se află (82 de ani), precum și starea de sănătate a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precizând că atașează la acest memoriu un set de documente.

La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte a pus în discuție tardivitatea declarării recursului în raport cu dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului formulat de recurentul revizuient, arătând că recurentul a fost prezent la dezbateri, când cauza a rămas în pronunțare la prima instanță, respectiv la 6 aprilie 2009, iar recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu tardivitatea căii de atac declarate, invocată din oficiu, de către această instanță, Înalta Curte constată recursul revizuientului ca fiind tardiv declarat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de la curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 363 alin. (3) din același cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Termenul de recurs fiind un termen procedural pe zile se calculează în condițiile art. 186 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. Astfel, legiuitorul a statuat că „(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul menționat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. (4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează." Din analiza cauzei rezultă că, la data de 6 aprilie 2009, la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, revizuientul P.A.

a fost prezent la dezbateri potrivit mențiunii în acest sens, din partea introductivă a sentinței penale nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 311/59/2009 („La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuientul, personal.”), la aceeași dată fiind și soluționată cauza.

Declarația de recurs cu motivele invocate de către revizuientul P.A., la care a anexat cererea datată 15 aprilie 2009, adresa Curții de Apel Timișoara în dosarul nr. 311/59/2009 din 23 aprilie 2009 către revizuient, au fost trimise de către revizuient, Curții de Apel Timișoara, secția penală, la data de 30 aprilie 2009, așa cum rezultă din ștampila poștei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curți și a fost înregistrată la data de 6 mai 2009 la Curtea de Apel Timișoara cu nr. 311/59/2009, conform ștampilei în care este menționată data arătată, precum și dispoziția de a se înainta împreună cu dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, datată 7 mai 2009, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curți.

Astfel, în contextul cauzei, din compararea datelor de 6 aprilie 2009 și 30 aprilie 2009 rezultă că termenul de recurs de 10 zile, fiind un termen procedural al cărui calcul se face potrivit art. 186 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., ce începea să curgă de la data de 6 aprilie 2009, data la care a fost prezent la dezbateri revizuientul P.A., acesta expira la data de 17 aprilie 2009, aceasta fiind o zi lucrătoare (vineri), iar recursul a fost exercitat de către petiționar la data de 30 aprilie 2009, conform ștampilei poștei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curți, respectiv după data până la care ar fi putut declara recurs, depășind termenul legal, așa încât recursul declarat de petiționar este tardiv.

Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea formulată de recurentul revizuient că ar fi exercitat apel, în termen, respectiv la data de 15 aprilie 2009, deoarece din cererea anexată recursului, pe de-o parte, nu rezultă care era obiectul acesteia, neexistând o manifestare de voință expresă cu privire la exercitarea chiar și greșită a apelului, ce ar fi putut fi calificat ca fiind recurs, dar care însă nu exista, împrejurare față de care a și fost restituită cererea (memoriul) prin adresă, pentru ca revizuientul să facă precizări (adresa de la dosarul Înaltei Curți), iar pe de altă parte, recurentul revizuient nu a făcut dovada că a expediat sau depus la termenul din 15 aprilie 2009, cererea respectivă, deoarece există doar mențiunea olografă a datei de 15 aprilie 2009, cererea fiind însă înregistrată conform ștampilei Curții de Apel Timișoara la data de 22 aprilie 2009 cu nr. 311/59/2009 (dosarul Înaltei Curți), dată ce depășea termenul până la care putea fi exercitat recursul, aceasta fiind aceea de 17 aprilie 2009. Înalta Curte nu poate examina criticile recurentului revizuient formulate în memoriul trimis ulterior, la care a anexat și fotocopiile unor înscrisuri, aflate la dosarul Înaltei Curți, deoarece tardivitatea căii ordinare de atac, prevalează analizei pe fond a recursului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva sentinței penale nr. 105/ PI din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În conținutul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se prevede că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.” Or, în prezenta cauză, față de soluția mai sus arătată, recurentul revizuient se află în culpă procesuală, prin declararea unui recurs cu depășirea termenului legal până la care se putea exercita calea ordinară de atac, așa încât acesta va fi obligat, în temeiul legal mai sus menționat, la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, al cărei cuantum a fost stabilit estimativ, incluzând nu numai contravaloarea citației, a hârtiei pentru actele aflate la dosar, dar și a altor măsuri, respectiv introducerea cauzei în sistemul informatic, întocmirea citativului, studiul cauzei, ceea ce presupune nu numai cuantificarea unei sume certe, dar și a efortului de apreciere a ansamblului de măsuri necesare pentru soluționarea cauzei, în care sunt antrenate mai multe persoane.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuient P.A. împotriva sentinței penale nr. 105/PI/ din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.