ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1867/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1867/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 80/PI din 16 martie
2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea
de revizuire formulată de revizuenta F.G. împotriva Sentinței penale nr.
5/PI//2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1146/59/2008.
Pentru a hotărî
astfel a reținut că prin cererea de revizuire formulată, petenta F.G. a
solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 5/PI/2009 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara pe motiv că este nemulțumită de modul în care a fost soluționată
plângerea sa împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, nr. 887/II/2/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de intimații T.N., T.L. și M.C.
Curtea de Apel
Timișoara a mai reținut că sentința a cărei revizuire s-a cerut nu este definitivă
întrucât petenta a declarat recurs împotriva acesteia, cauza aflându-se pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului,
astfel în raport de dispozițiile art. 393 C. proc. pen. cererea de revizuire
este inadmisibilă.
Împotriva Sentinței
penale nr. 80/PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
a declarat recurs petiționara F.G.
În motivare a invocat
excepția nulității absolute a hotărârii atacate întrucât nu a fost asistată de
apărător din oficiu potrivit art. 171 alin. (2) și (3) C. proc. pen. A mai
motivat că este nemulțumită de rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara întrucât nu a analizat încălcările flagrante ale legilor, falsurile,
uzul de fals și înșelăciunea în cauze.
Examinând cererea de
recurs și legalitatea sentinței împotriva căreia petiționara a declarat recurs,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din concluziile
procurorului înaintate de Curtea de Apel Timișoara rezultă că într-adevăr
Sentința nr. 5/PI din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara împotriva
căreia petiționara F.G. a formulat cerere de revizuire nu era definitivă
întrucât aceasta formulase recurs, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de
Casație și Justiție spre soluționarea recursului, nefiind îndeplinite cerințele
art. 393 C. proc. pen.
Revizuirea fiind
mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive
care conțin grave erori de fapt, prin calea extraordinară de atac a revizuirii
se urmărește o reexaminare în fapta cauzei penale.
Or Sentința nr. 5/PI
din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, fiind supusă
căii de atac a recursului, nefiind definitivă, în mod temeinic Curtea de Apel
Timișoara prin Decizia penală nr. 80/PI din 16 martie 2009 a respins, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta F.G. împotriva
acestei prime sentințe.
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta revizuentă la plata
cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva Sentinței penale nr.
80/PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta
revizuentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 mai 2009