ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1867/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 80/PI din 16 martie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta F.G. împotriva Sentinței penale nr. 5/PI//2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1146/59/2008. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin cererea de revizuire formulată, petenta F.G. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 5/PI/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pe motiv că este nemulțumită de modul în care a fost soluționată plângerea sa împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, nr. 887/II/2/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații T.N., T.L.

și M.C. Curtea de Apel Timișoara a mai reținut că sentința a cărei revizuire s-a cerut nu este definitivă întrucât petenta a declarat recurs împotriva acesteia, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului, astfel în raport de dispozițiile art. 393 C. proc. pen. cererea de revizuire este inadmisibilă. Împotriva Sentinței penale nr. 80/PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs petiționara F.G. În motivare a invocat excepția nulității absolute a hotărârii atacate întrucât nu a fost asistată de apărător din oficiu potrivit art. 171 alin. (2) și (3) C. proc. pen. A mai motivat că este nemulțumită de rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara întrucât nu a analizat încălcările flagrante ale legilor, falsurile, uzul de fals și înșelăciunea în cauze.

Examinând cererea de recurs și legalitatea sentinței împotriva căreia petiționara a declarat recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din concluziile procurorului înaintate de Curtea de Apel Timișoara rezultă că într-adevăr Sentința nr. 5/PI din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara împotriva căreia petiționara F.G. a formulat cerere de revizuire nu era definitivă întrucât aceasta formulase recurs, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea recursului, nefiind îndeplinite cerințele art. 393 C. proc. pen. Revizuirea fiind mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, prin calea extraordinară de atac a revizuirii se urmărește o reexaminare în fapta cauzei penale.

Or Sentința nr. 5/PI din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, fiind supusă căii de atac a recursului, nefiind definitivă, în mod temeinic Curtea de Apel Timișoara prin Decizia penală nr. 80/PI din 16 martie 2009 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta F.G. împotriva acestei prime sentințe. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta revizuentă la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva Sentinței penale nr. 80/PI din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009