ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 60 din 17 martie 2008 a aceleiași instanțe, formulată de revizuienta F.G. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 393 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Ori, sentința penală nr. 60 din 17 martie 2008, atacată pe calea revizuirii, nu era definitivă a data formulării cererii. Petenta nu a fost prezentă la dezbateri și nici la pronunțarea hotărârii, care i-a fost comunicată la 25 martie 2008, astfel încât - conchide instanța - cererea de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri revizuienta F.G. a declarat recurs, criticând-o pentru neasigurarea dreptului la apărare, fiindu-i respinsă cererea de desemnare a unui apărător din oficiu și pentru obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Prin sentința penală nr. 60 din 17 martie 2008, atacată pe calea revizuirii din prezenta cauză, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petiționarei F.G., în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., formulată împotriva rezoluției de netrimitere în judecată nr. 575/P/2007 din 20 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petenta nu a fost prezentă nici la dezbateri și nici la pronunțarea acestei hotărâri, astfel încât, termenul de declarare a recursului curge de la data comunicării sentinței. În acord cu concluziile procurorului urmare cercetărilor efectuate conform art. 393 C. proc. pen., instanța a reținut corect că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu era definitivă la data formulării cererii. Pe de altă parte, însă, soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă este justificată și de obiectul hotărârii penale împotriva căreia s-a formulat cererea. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea nu poate privi decât acele hotărâri judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei, pronunțându-se condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Sentința penală nr. 60 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost respinsă, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarei F.G. împotriva unei rezoluții de netrimitere în judecată adoptată de procuror, nu rezolvă fondul cauzei și, de urmare, nu poate fi atacată pe calea revizuirii. Această soluție a fost adoptată și de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007. Nici criticile punctuale făcute de recurentă nu sunt întemeiate. În cauză nu sunt incidente dispozițiile legale care reglementează asistența juridică obligatorie și în raport de care instanța să fi luat măsuri de desemnare a unui apărător din oficiu, iar obligarea revizuientei la plata cheltuielilor judiciare către stat, este întemeiată pe prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., consecință a respingerii cererii acesteia. Față de cele ce preced, recursul revizuientei F.G., urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta F.G. împotriva sentinței penale nr. 13/PI din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.