ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 13 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 60 din 17 martie 2008

a aceleiași instanțe, formulată de revizuienta F.G.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 393 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii

hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu

privire la latura civilă.

Ori, sentința

penală nr. 60 din 17 martie 2008, atacată pe calea revizuirii, nu era

definitivă a data formulării cererii.

Petenta nu a fost

prezentă la dezbateri și nici la pronunțarea hotărârii, care i-a fost

comunicată la 25 martie 2008, astfel încât - conchide instanța - cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri revizuienta F.G. a declarat recurs, criticând-o pentru neasigurarea dreptului

la apărare, fiindu-i respinsă cererea de desemnare a unui apărător din oficiu

și pentru obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.

Verificând

hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Prin sentința

penală nr. 60 din 17 martie 2008, atacată pe calea revizuirii din prezenta

cauză, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petiționarei F.G., în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., formulată împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată nr. 575/P/2007 din 20 octombrie 2007 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petenta nu a fost

prezentă nici la dezbateri și nici la pronunțarea acestei hotărâri, astfel

încât, termenul de declarare a recursului curge de la data comunicării

sentinței.

În acord cu

concluziile procurorului urmare cercetărilor efectuate conform art. 393 C.

proc. pen., instanța a reținut corect că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut

nu era definitivă la data formulării cererii.

Pe de altă parte,

însă, soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă este

justificată și de obiectul hotărârii penale împotriva căreia s-a formulat cererea.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea nu poate privi decât acele hotărâri

judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei,

pronunțându-se condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Sentința penală nr.

60 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost respinsă, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarei

F.G. împotriva unei rezoluții de netrimitere în judecată adoptată de procuror,

nu rezolvă fondul cauzei și, de urmare, nu poate fi atacată pe calea

revizuirii.

Această soluție a

fost adoptată și de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

decizia în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007.

Nici criticile

punctuale făcute de recurentă nu sunt întemeiate.

În cauză nu sunt

incidente dispozițiile legale care reglementează asistența juridică obligatorie

și în raport de care instanța să fi luat măsuri de desemnare a unui apărător

din oficiu, iar obligarea revizuientei la plata cheltuielilor judiciare către

stat, este întemeiată pe prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

consecință a respingerii cererii acesteia.

Față de cele ce

preced, recursul revizuientei F.G., urmează să fie respins, ca nefondat, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate

cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuienta F.G. împotriva sentinței penale nr. 13/PI din

22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 14 aprilie 2009.