ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1696/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 13/PI din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 393, art. 394 și art. 399 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de petenta F.G. privind revizuirea sentințelor penale nr. 23/PI și 24/PI din 2 februarie 2009 ale Curții de Apel Timișoara. S-a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petenta F.G. a solicitat revizuirea semințelor penale nr. 23/PI din 2 februarie 2009 pronunțată în dosarul Curții de Apel Timișoara și nr. 24/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar. Prin referatul din data de 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din dosar s-au pus concluzii de respingere a cererii de revizuire, motivat de faptul că sentințele penale menționate nu pot fi supuse revizuirii, deoarece au fost pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. și nu în rezolvarea acțiunii penale; mai mult, ambele sentințe nu sunt definitive petenta declarând recurs împotriva acestora, fiind înaintate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin sentința penală nr. 23/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 813/II/2/2007, nr. 449/P/2007, nr. 625/II/2/2007, nr. 675/P/2005, nr. 411/II/2/2007, nr. 28/P/2007, nr. 405/II/2/2007, nr. 171/P/2007.

De asemenea, prin sentința penală nr. 24/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 1223/II/2/2008 și nr. 368/P/2008. Potrivit art. 393 C. proc. pen. doar hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Având în vedere că la data introducerii cererii de revizuire cele două sentințe penale, recurate de petentă, se aflau în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție și față de dispozițiile legale mai sus enunțate, în temeiul art. 393, art. 394 și art. 399 C. proc.

pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petenta F.G. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuienta F.G., arătând că „repetat se refuză de complete constatarea falsurilor în înscrisuri oficiale, furt, înșelăciune, încălcări flagrante ale legii, refuz de a îndrepta situația, iar vinovații să plătească după fapte”. Examinând hotărârea atacată din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere caracterul confuz și incoerent al motivelor de recurs formulate de revizuientă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Din datele existente la dosarul cauzei rezultă că la data când petenta a formulat cererea de revizuire (6 martie 2009), atât sentința penală nr. 23/PI din 2 februarie 2009, cât și sentința penală nr. 24/PI din 2 februarie 2009 nu erau definitive, acest lucru întâmplându-se abia ulterior (prin Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1377 din 13 aprilie 2009 și respectiv nr. 1410 din 14 aprilie 2009 fiind respinse recursurile petentei). Mai mult,trecând peste această constatare,este de observat că potrivit Deciziei nr. 17/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii,cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. este inadmisibilă. Or, în speță, prin ambele hotărâri a căror revizuire s-a solicitat,s-a respins ca nefondată plângerea pe care petenta a formulat-o împotriva unor soluții de neîncepere a urmăririi penale,în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În aceste condiții, cererea de revizuire formulată de petentă a fost inadmisibilă și în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, motiv pentru care recursul de față a fost nefondat și a fost respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reviziuenta F.G. împotriva sentinței penale nr. 13/PI din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 29 aprilie 2010.