ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1696/2010

Asupra recursului penal de

față;

Prin

sentința penală nr. 13/PI din 21

ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 393, art.

394 și art. 399 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de petenta F.G.

privind revizuirea sentințelor penale nr. 23/PI și 24/PI din 2 februarie 2009

ale Curții de Apel Timișoara.

S-a reținut că

prin cererea adresată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petenta F.G. a solicitat

revizuirea semințelor penale nr. 23/PI din 2 februarie 2009 pronunțată în dosarul

Curții de Apel Timișoara și nr. 24/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara în dosar.

Prin referatul din data de

27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din dosar s-au

pus concluzii de respingere a cererii de revizuire, motivat de faptul că

sentințele penale menționate nu pot fi supuse revizuirii, deoarece au fost

pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen. și nu în rezolvarea acțiunii penale; mai mult, ambele sentințe nu sunt

definitive petenta declarând recurs împotriva acestora, fiind înaintate la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin sentința penală nr.

23/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca

nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluțiilor

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 813/II/2/2007, nr. 449/P/2007,

nr. 625/II/2/2007, nr. 675/P/2005, nr. 411/II/2/2007, nr. 28/P/2007, nr. 405/II/2/2007,

nr. 171/P/2007.

De asemenea, prin

sentința penală nr. 24/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în dosar, în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a

respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 1223/II/2/2008

și nr. 368/P/2008.

Potrivit art. 393 C. proc. pen.

doar hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu

privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Având în vedere că la data

introducerii cererii de revizuire cele două sentințe penale, recurate de

petentă, se aflau în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție

și față de dispozițiile legale mai sus enunțate, în temeiul art. 393, art. 394

și art. 399 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de

petenta F.G.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs revizuienta F.G., arătând că „repetat se

refuză de complete constatarea falsurilor în înscrisuri oficiale, furt, înșelăciune,

încălcări flagrante ale legii, refuz de a îndrepta situația, iar vinovații să

plătească după fapte”.

Examinând

hotărârea atacată din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

având în vedere caracterul confuz și incoerent al motivelor de recurs formulate

de revizuientă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art.

393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura

civilă.

Din datele

existente la dosarul cauzei rezultă că la data când petenta a formulat cererea

de revizuire (6 martie 2009), atât sentința penală nr. 23/PI din 2 februarie

2009, cât și sentința penală nr. 24/PI din 2 februarie 2009 nu erau definitive,

acest lucru întâmplându-se abia ulterior (prin Deciziile Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 1377 din 13 aprilie 2009 și respectiv nr. 1410 din 14

aprilie 2009 fiind respinse recursurile petentei).

Mai mult,trecând

peste această constatare,este de observat că potrivit Deciziei nr. 17/2007 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în

soluționarea unui recurs în interesul legii,cererea de revizuire îndreptată

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Or, în speță, prin

ambele hotărâri a căror revizuire s-a solicitat,s-a respins ca nefondată

plângerea pe care petenta a formulat-o împotriva unor soluții de neîncepere a

urmăririi penale,în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În aceste condiții, cererea de revizuire

formulată de petentă a fost inadmisibilă și în mod corect a fost respinsă de către

instanța de fond, motiv pentru care recursul de față a fost nefondat și a fost respins

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reviziuenta F.G.

împotriva sentinței penale nr. 13/PI din 21 ianuarie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta revizuientă

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică,azi 29 aprilie 2010.