ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din 15 martie

2010, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea petentei F.G.

prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 242 din 12 octombrie 2009

a aceleiași instanțe.

S-a reținut că

petenta a solicitat prin cererea de revizuire anularea sumei de 100 RON la care

a fost obligată cu titlu de cheltuieli judiciare prin sentința a cărei

revizuire o cere, precum și constatarea abuzurilor, falsurilor, înșelăciunilor

și discriminărilor efectuate de organele de cercetare juridică cu ocazia soluționării

cauzei.

S-a constatat de

către instanță că prin Sentința penală nr. 242 din 12 octombrie 2009, Curtea de

Apel Timișoara a respins, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., plângerea petentei F.G. împotriva rezoluției nr. 385/P/2009 din 18

iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva acestei

sentințe petenta a declarat recurs și potrivit referatului grefierului, dosarul

a fost înaintat și se află la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea cauzei în calea de atac.

Pentru a respinge

cererea de revizuire ca inadmisibilă, instanța a constatat, pe de o parte, că

prin încălcarea condițiilor prevăzute de art. 393 C. proc. pen., a fost atacată

pe această cale extraordinară o hotărâre judecătorească nedefinitivă, iar, pe

de altă parte, că hotărârea atacată nu este dintre cele care rezolvă fondul

cauzei, având ca obiect controlul judecătoresc instituit prin art. 278

1

C. proc. pen. asupra soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror

în cursul urmăririi penale, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de

Casație și Justiție, secțiile unite, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2008,

dată în interesul legii.

Hotărârea

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuentă, nemotivat în scris

și nesusținut oral.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 393 și

art. 394 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești

definitive și numai în cazurile anume prevăzute de lege.

Ori, în cauza de

față, așa cum, corect, a reținut instanța de fond, hotărârea împotriva căreia a

fost formulată cererea de revizuire nu era definitivă la data introducerii

cererii și nici la data soluționării acesteia în primă instanță, iar, cât

privește motivele, acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și

limitativ prevăzute de lege.

Hotărârea a cărei

revizuire se cere fiind dată în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., nu este dintre cele care rezolvă fondul

cauzei, înțelegând prin aceasta o soluție de condamnare, achitare sau de

încetare a procesului penal și situația în care, în acord cu Decizia nr.

XVII/2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuirea

este inadmisibilă.

Față de cele ce

preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul

revizuentei F.G. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva Sentinței penale nr.

73 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta

revizuentă la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 mai 2010.