ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1668/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 36/PI din 15

februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, în baza

art. 403 alin. (3) C. proc. pen., ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuentul A.L. împotriva Sentinței penale nr. 50/2009 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1280/59/2008 și a obligat

revizuentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin

cerere înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 15 iulie

2009, petentul A.L. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 50/2009,

pronunțată în Dosarul nr. 1280/59/2008 a Curții de Apel Timișoara pe motiv că a

fost purtat de 5 ani prin instanțe civile și penale care aveau obligația de a

se pronunța cu privire la latura civilă fiind vorba de o proprietate ce o

deține în Cartea funciară.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Sentința nr. 1534/2009: a dispus trimiterea cererii

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru a se efectua cercetări.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara a înaintat acestei instanțe un referat prin care a

solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, care a fost

înregistrat sub nr. 74/59/2010 din data de 22 ianuarie 2010.

Examinând cererea de

revizuire se constată următoarele:

Revizuentul a

formulat o plângere în Dosarul acestei instanțe nr. 1280/59/2008, împotriva

soluției procurorului dispusă în Dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara nr. 164/P/2008, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., de către

procurorul D.C., cu prilejul soluționării Dosarului nr. 2323/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Soluția a rămas

definitivă prin Decizia penală nr. 1794/R/2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care s-a respins ca nefondat recursul petentului.

Prin urmare,

constatând că prin sentința a cărei revizuire se cere de către petent, nu a

fost soluționată o cauză pe fond pentru condamnarea sau achitarea unei

persoane, pentru a se stabili în ce măsură sunt incidente cazurile de revizuire

de art. 394 C. proc. pen., Curtea apreciază că cererea este inadmisibilă.

În acest sens s-a

pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17 din 19

martie 2007, prin care a fost admis un recurs în interesul legii și prin care

s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărârii

judecătorești definitive, pronunțate în temeiul art. 278

1

, alin.

(8), lit. a) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Față de considerentele

expuse mai sus se va dispune respingerea cererii de revizuire, formulate de

revizuentul A.L., în baza art. 403, alin. (3) C. proc. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs revizuentul petiționar A.L., criticând-o ca

netemeinică solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune

admiterea cererii de revizuire promovată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat

cât i din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă

esențială că prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 17 din 19 martie

2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că

cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. este inadmisibilă.

În consecință, în mod

legal și temeinic prin hotărârea recurată a fost respinsă ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.L. împotriva Sentinței penale

nr. 50/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1280/59/2008.

Față de cele sus

expuse recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca

atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de revizuentul petiționar A.L. împotriva Sentinței penale nr. 36/PI

din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 aprilie 2010.