ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3635/2008

Asupra

recursului de față ;

În

baza lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 99/PI din 24

aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul G.C. împotriva rezoluției nr.

94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Pentru a

pronunța această hotărâre , prima instanță a reținut

următoarea

situație de fapt:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de

Apel Timișoara sub nr. 1079/59/2007 la data de 20 iunie 2007, petiționarul G.C.

a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penală emisă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul

nr. 94/P/2007 arătând în motivare că a sesizat procurorul cu privire la

un concurs de infracțiuni și nu numai referitor la infracțiunea de fals și uz

de fals, fapte ce au fost săvârșite de judecători cu prilejul soluționării unor

cauze civile.

În cauză au fost atașate lucrările de

cercetare penală din dosarul nr. 94/P/2007al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara precum și sentința penală nr. 50/PI din 6 martie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, în dosarul

nr. 1302/59/2007.

Din examinarea acestora, prima instanță

a constatat că același petiționar a mai formulat o plângere la aceeași

instanță, având același obiect și anume rezoluția nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007

dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, plângere care a fost

soluționată prin sentința penală nr. 50/PI din 6 martie 2008 a Curții de Apel

Timișoara.

Prima instanță a mai constatat că

plângerea formulată în prezenta cauză se referă la soluția de netrimitere în

judecată a persoanei făptuitorului H.D., aspect vizat și prin plângerea

formulată anterior.

În consecință, același petiționar,

nemulțumit de soluțiile de netrimitere în judecată a formulat două plângeri, cu

referire la același obiect și în baza aceluiași temei de drept, criticând

aceleași aspecte ale soluțiilor emise de procuror.

S-a apreciat că dat fiind identitatea de

părți, cauză și obiect evocate de cele două plângeri formulate de petiționar,

este incident, cu privire la plângerea supusă soluționării în prezenta cauză,

principiul autorității de lucru judecat.

Împotriva soluției de respingere ca

inadmisibilă a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

petiționarul G.C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea

sentinței penale atacate.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiționar nu

este fondat.

În cauza care face obiectul acestui dosar se

află o copie a sentinței nr. 50/PI din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 1079/59/2007. Prin această

hotărâre a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.C.

împotriva rezoluției nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Așa fiind corect s-a reținut de prima instanță

că există autoritate de lucru judecat existând o hotărâre judecătorească, care

a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2269 din 23 iunie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, și prin care a fost soluționată o

plângere a petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen. împotriva rezoluției nr. 94/P/2007.

Existând autoritate de lucru judecat prima

instanță nu putea să mai examineze legalitatea și temeinicia rezoluției

procurorului.

Este nefondat și

motivul de recurs vizând omisiunea instanței

de a se

pronunța referitor la excepția de neconstitutionalitate a art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1), (2), (3) și

art. 126 din Constituția României, invocată de petiționar, întrucât excepția

autorității de lucru judecat

este

prioritară în raport de excepția de neconstitutionalitate, astfel

încât,

în mod corect, prima instanță nu a mai analizat și această critică.

În consecință, soluția primei instanțe de

respingere ca inadmisibilă a plângerii petiționarului împotriva rezoluției

nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de

Apel Timișoara este legală și temeinică.

Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva

sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

petiționar va fi obligat la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul G.C. împotriva sentinței penale nr. 99/PI din 24 aprilie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.