ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3635/2008

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin sentința penală nr. 99/PI din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul G.C. împotriva rezoluției nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre , prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1079/59/2007 la data de 20 iunie 2007, petiționarul G.C. a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penală emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 94/P/2007 arătând în motivare că a sesizat procurorul cu privire la un concurs de infracțiuni și nu numai referitor la infracțiunea de fals și uz de fals, fapte ce au fost săvârșite de judecători cu prilejul soluționării unor cauze civile.

În cauză au fost atașate lucrările de cercetare penală din dosarul nr. 94/P/2007al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara precum și sentința penală nr. 50/PI din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 1302/59/2007. Din examinarea acestora, prima instanță a constatat că același petiționar a mai formulat o plângere la aceeași instanță, având același obiect și anume rezoluția nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, plângere care a fost soluționată prin sentința penală nr. 50/PI din 6 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara. Prima instanță a mai constatat că plângerea formulată în prezenta cauză se referă la soluția de netrimitere în judecată a persoanei făptuitorului H.D., aspect vizat și prin plângerea formulată anterior.

În consecință, același petiționar, nemulțumit de soluțiile de netrimitere în judecată a formulat două plângeri, cu referire la același obiect și în baza aceluiași temei de drept, criticând aceleași aspecte ale soluțiilor emise de procuror. S-a apreciat că dat fiind identitatea de părți, cauză și obiect evocate de cele două plângeri formulate de petiționar, este incident, cu privire la plângerea supusă soluționării în prezenta cauză, principiul autorității de lucru judecat. Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul G.C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței penale atacate. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul declarat de petiționar nu este fondat. În cauza care face obiectul acestui dosar se află o copie a sentinței nr. 50/PI din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 1079/59/2007. Prin această hotărâre a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.C. împotriva rezoluției nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Așa fiind corect s-a reținut de prima instanță că există autoritate de lucru judecat existând o hotărâre judecătorească, care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2269 din 23 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și prin care a fost soluționată o plângere a petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. împotriva rezoluției nr. 94/P/2007. Existând autoritate de lucru judecat prima instanță nu putea să mai examineze legalitatea și temeinicia rezoluției procurorului. Este nefondat și motivul de recurs vizând omisiunea instanței de a se pronunța referitor la excepția de neconstitutionalitate a art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1), (2), (3) și art. 126 din Constituția României, invocată de petiționar, întrucât excepția autorității de lucru judecat este prioritară în raport de excepția de neconstitutionalitate, astfel încât, în mod corect, prima instanță nu a mai analizat și această critică. În consecință, soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr. 94/P/2007 din 29 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva sentinței penale nr. 99/PI din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.