ÎCCJ, decizie (scj.ro #83867)

Dispoziții

tranzitorii. Hotărâre pronunțată în primă

instanță de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii

nr. 202/2010. Căi de atac. Competență

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Competența.

Dispoziții tranzitorii

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

dispoziții tranzitorii

Legea nr.

202/2010,

art.

XXIV alin. (1)

C.

proc

.

pen

.,

art. 28

1

pct. 3

În

conformitate cu prevederile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai

hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în

vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Prin urmare,

hotărârile pronunțate în primă instanță de

judecătorie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt

supuse căii de atac a recursului, competența de soluționare a

acestei căi de atac revenind curții de apel, potrivit

dispozițiilor art. 28

1

pct. 3 C.

proc

.

pen

.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 216 din 5 februarie 2011

Prin

sentința penală nr. 783 din

9 decembrie 2010, Judecătoria Sectorului 6 București

a dispus

următoarele:

I. În temeiul art.

211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C.

pen

., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen

., l-a

condamnat pe

inculpatul D.D.

la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, în variantă agravată, făcând aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a

Il-a

și lit. b) C.

pen

.,

după care, în temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a C.

pen

.,

a revocat beneficiul liberării condiționate pentru

restul de 388 zile închisoare, rămas

neexecutat din pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 59 din 5 februarie 2008 a

Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă

prin decizia nr. 484/R din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, Secția l penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa

închisorii aplicată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa

închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani

închisoare, la care a adăugat un spor de 6

luni închisoare, urmând

ca, în final, inculpatul să execute

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare,

a

făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

. și a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului, în temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc

.

pen

.

II. În temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. e) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen

.,

l-a condamnat pe

inculpatul L.M.

la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a

ll-a

și lit. b) C.

pen

.

și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

termen legal, sentința a fost atacată de către ambii

inculpați.

La

termenul de judecată din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel București a

calificat calea de atac ca fiind apel, a pus în discuția

părților excepția de

necompetență

materială, iar prin

decizia

penală nr. 206 din 28 ianuarie 2011

a declinat competența în

favoarea Tribunalului București.

Prin

decizia nr. 75/A din 4 februarie 2011,

Tribunalul

București, Secția I

penală,

a menținut

starea de arest

preventiv

a

inculpatului

D.D., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc

.

pen

.,

iar în baza art. 42 C.

proc

.

pen

.

și art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În

baza art. 43 alin. (3) C.

proc

.

pen

,

a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu

soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a

reținut că, din interpretarea

per

a

contrario

a dispozițiilor art. XXIV alin.

(1) din Legea nr. 202/2010, rezultă că hotărârile

pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi

sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de

legea nouă.

Ca atare, hotărârea atacată,

pronunțată la 9 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 202/2010, este supusă căilor de atac

prevăzute de aceasta, și

anume recursului, care este de competența Curții de Apel

București.

Fiind

învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că, în raport cu dispozițiile

art. XXIV alin. (1)

din Legea nr. 202/2010, doar hotărârile

pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei

legi, rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a

început procesul.

Întrucât,

în speță, hotărârea primei instanțe a fost

pronunțată la data de 9 decembrie 2010, ulterior intrării în

vigoare

a Legii nr. 202/2010, aceasta este

supusă căii de atac a recursului,

competența de

soluționare revenind Curții de Apel București, conform

dispozițiilor art. 28

1

pct. 3 C.

proc

.

pen

.

În

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București,

instanță

căreia i-a trimis dosarul pentru soluționarea recursurilor declarate

de inculpații D.

D. și L.M.

împotriva sentinței penale nr. 783

din 9 decembrie 2010 a

Judecătoriei Sectorului 6 București.