ÎCCJ, decizie (scj.ro #83867)

Dispoziții tranzitorii. Hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Căi de atac. Competență Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții tranzitorii Indice alfabetic: Drept procesual penal - dispoziții tranzitorii Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (1) C. proc . pen ., art. 28 1 pct. 3 În conformitate cu prevederile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căii de atac a recursului, competența de soluționare a acestei căi de atac revenind curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 3 C. proc . pen . I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 216 din 5 februarie 2011 Prin sentința penală nr. 783 din 9 decembrie 2010, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus următoarele: I. În temeiul art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen ., l-a condamnat pe inculpatul D.D.

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în variantă agravată, făcând aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen ., după care, în temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen ., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 388 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 59 din 5 februarie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin decizia nr. 484/R din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel București, Secția l penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa închisorii aplicată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc . pen . II.

În temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen ., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen ., l-a condamnat pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen . și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În termen legal, sentința a fost atacată de către ambii inculpați. La termenul de judecată din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel București a calificat calea de atac ca fiind apel, a pus în discuția părților excepția de necompetență materială, iar prin decizia penală nr. 206 din 28 ianuarie 2011 a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Prin decizia nr. 75/A din 4 februarie 2011, Tribunalul București, Secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.D., în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc . pen ., iar în baza art. 42 C. proc . pen . și art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. În baza art. 43 alin. (3) C. proc . pen , a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență. S-a reținut că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, rezultă că hotărârile pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea nouă.

Ca atare, hotărârea atacată, pronunțată la 9 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, este supusă căilor de atac prevăzute de aceasta, și anume recursului, care este de competența Curții de Apel București. Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în raport cu dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, doar hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Întrucât, în speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 9 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, aceasta este supusă căii de atac a recursului, competența de soluționare revenind Curții de Apel București, conform dispozițiilor art. 28 1 pct. 3 C. proc . pen . În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i-a trimis dosarul pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpații D. D. și L.M. împotriva sentinței penale nr. 783 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București.