ÎCCJ, decizie (scj.ro #83779)

Sentință pronunțată de judecătorie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Căi de atac. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței. Competență după materie și după calitatea persoanei Indice alfabetic: Drept procesual penal - sentință pronunțată de judecătorie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 Legea nr. 202/2010, art. XXIV Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - singura normă tranzitorie referitoare la căile de atac - hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În consecință, sentințele pronunțate de judecătorii înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 pot fi atacate atât cu apel, cât și cu recurs, iar calea de atac a apelului intră în competența funcțională a tribunalului, conform normelor procedurale în vigoare la data pronunțării sentințelor de către judecătorii. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1962 din 7 iunie 2012 Prin sentința penală nr. 50 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Oltenița, a fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, la 7 noiembrie 2011, a declarat apel inculpatul B.A. Prin decizia nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-a admis excepția invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva sentinței penale nr. 50 din 6 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Oltenița. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 21 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul atât prin prisma criticilor formulate, cât și prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pot fi luate în discuție din oficiu, constată că recursul este fondat, dar prin prisma altui caz de casare decât cele indicate de recurent, și anume art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. - nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, așa cum este și cazul apelului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorii. Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. În speță, sentința primei instanțe fiind pronunțată la 6 martie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, ea poate fi atacată cu apel și recurs. Calea de atac a apelului intră, însă, în competența funcțională a tribunalului, conform normelor procedurale în vigoare la 6 martie 2009. Văzând și dispozițiile ce guvernează competența teritorială, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza la Tribunalul Călărași, ca instanță competentă să soluționeze apelul inculpatului.