ÎCCJ, decizie (scj.ro #83779)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83779) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Sentință
pronunțată de judecătorie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Căi de atac. Instanța competentă
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal.
Partea generală. Competența. Felurile competenței. Competență după materie și
după calitatea persoanei
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
sentință pronunțată de judecătorie înainte de intrarea în
vigoare a Legii nr. 202/2010
Legea
nr. 202/2010,
art. XXIV
Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - singura
normă tranzitorie referitoare la căile de atac - hotărârile pronunțate în
cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse
căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință,
sentințele pronunțate de judecătorii înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010 pot fi atacate atât cu apel, cât și cu recurs, iar calea de atac a
apelului intră în competența funcțională a tribunalului, conform normelor
procedurale în vigoare la data pronunțării sentințelor de către judecătorii.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 1962 din 7 iunie 2012
Prin sentința penală nr. 50 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Oltenița, a fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea mai multor
infracțiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C.
pen. și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în
art. 290 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, la 7 noiembrie 2011, a declarat apel inculpatul B.A.
Prin decizia nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-a admis excepția invocată de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București și s-a respins ca tardiv apelul declarat de
inculpatul B.A. împotriva sentinței penale nr. 50 din 6 martie 2009, pronunțată
de Judecătoria Oltenița.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.A., invocând
cazurile de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 10 și 21 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul atât
prin prisma criticilor formulate, cât și prin prisma cazurilor de casare care,
conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în discuție
din oficiu, constată că recursul este fondat, dar prin prisma altui caz de
casare decât cele indicate de recurent, și anume art. 385
9
alin. (1)
pct. 1 C. proc. pen. - nu au fost respectate dispozițiile privind competența
după materie sau după calitatea persoanei.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de
procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor,
între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, așa cum este și
cazul apelului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de
judecătorii.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor
dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se
regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește drept criteriu
pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege data pronunțării hotărârii ce
se dorește a fi atacată.
În speță, sentința primei instanțe fiind pronunțată la 6 martie
2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, ea poate fi atacată cu
apel și recurs. Calea de atac a apelului intră, însă, în competența funcțională
a tribunalului, conform normelor procedurale în vigoare la 6 martie 2009.
Văzând și dispozițiile ce guvernează competența teritorială,
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurentul
inculpat împotriva deciziei nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza la Tribunalul Călărași, ca instanță competentă să soluționeze apelul inculpatului.