ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1962/2012

Asupra contestației de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Obiectul contestației Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Forța Civică a contestat, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, procesul verbal din data de 03 aprilie 2012 prin care s-a decis completarea B.E.C. cu "câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”, sub aspectul că în mod eronat s-a reținut conceptarea U.N.P.R. ca partid parlamentar. În motivarea cererii sale, contestatoarea a susținut că U.N.P.R.

este o formațiune politică înregistrată conform hotărârii Tribunalului Municipiului București nr. 1045 R din data de 19 august 2010, în Dosarul civil nr. 4717/2/2010, ulterior alegerilor parlamentare din 2008, prin care, în mod legal și democratic, a fost stabilită componența eșichierului politic, respectiv a partidelor politice care au calitatea de a fi partide parlamentare: Partidul Democrat Liberal, Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, Partidul Conservator și U.D.M.R.

A mai susținut contestatoarea că, în prezent, în Parlamentul României, în Camera Deputaților și în Senat, funcționează două grupuri parlamentare independente, în componența cărora se află parlamentari afiliați la o nouă formațiune politică, U.N.P.R., care nu este și nu poate fi un partid parlamentar în mod legal, component al Parlamentului României, deoarece singura cale justă și legală a calității de partid parlamentar este exprimarea votului liber consimțit prin alegeri conform Constituției României. A apreciat că un alt argument în sprijinul susținerilor sale este și acela că Autoritatea Electorală Permanentă din România, prin acțiunile de subvenționare a partidelor parlamentare pentru perioada 2009 - martie 2012 nu a acordat subvenții decât partidelor parlamentare Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, Partidul Democrat Liberal, Partidul Conservator și U.D.M.R.

Totodată, contestatoarea a invocat și Decizia Curții Constituționale din 14 noiembrie 2005, prin care s-a statuat că „ noțiunea de configurație politică utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituție nu poate fi înțeleasă decât prin raportare la data alegerilor, când prin exercitarea drepturilor fundamentale prevăăzute de art. 36 și 37 din Constituție se exprimă voința cetățenilor, se concretizează exercitarea suveranității naționale. Această voință a cetățenilor conturează configurația politică a camerelor iar nu acordurile ulterioare intervenite în exercitarea mandatelor parlamentarilor aleși”. 2.Apărările intimatului În cauză a formulat întâmpinare U.N.P.R. Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția inadmisibilității și prematurității contestației, soluționate în ședința publică de astăzi, 6 aprilie 2012, potrivit celor consemnate prin practicaua deciziei.

Pe fond, intimatul a susținut că B.E.C. a fost alcătuit cu respectarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) raportat la art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, U.N.P.R. fiind partid politic parlamentar cu drept de a - și numi reprezentant în B.E.C. A mai arătat că grupul parlamentar al U.N.P.R. s-a constituit la data de 01 noiembrie 2009, în conformitate cu Regulamentele celor două camere ale Parlamentului României, iar cu privire la constituționalitatea constituirii grupurilor parlamentare s-a pronunțat Curtea Constituțională, atât prin Decizia nr. 1490/2010 cât și prin Decizia nr. 1611/2010, în anul 2010, membrii grupului parlamentar constituind U.N.P.R., în deplină respectare a tuturor legilor și regulamentelor în vigoare.

Totodată, intimatul a precizat că Legea nr. 67/2004 nu definește noțiunea de partid parlamentar și în considerarea principiului potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem, urmează să se constate că U.N.P.R. este un partid politic înregistrat în conformitate cu dispozițiile legale, reprezentat în Parlamentul României, recunoscut ca partid parlamentar prin adresa Camerei Deputaților nr. 1/529 RA din 03 aprilie 2012 și adresa Senatului României nr. 1/191 din 02 aprilie 2012, prin care se atestă calitatea de partid parlamentar a U.N.P.R. Legalitatea constituirii și ființării ca partid parlamentar, pe de o parte, și legalitatea Hotărârii B.E.C. (în sensul desemnării unui reprezentant al P.U.N.R.

în B.E.C.), pe de altă parte, sunt confirmate fără echivoc și fără posibilitate de interpretare de către Curtea Constituțională, Senatul României și Camera Deputaților. Intimatul a mai susținut că Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005, invocată de către contestatoare nu - și găsește aplicare în cauză, întrucât se referă la configurația politică din care reiese alcătuirea birourilor permanente ale Camerelor fără nici o referire la partidul parlamentar. În ceea ce privește Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, aceasta are unic scop asigurarea egalității de șansă în competiția politică și a transparenței în finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, însă legea nu cuprinde nici o referire la partidele politice parlamentare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Actul administrativ contestat pe calea prevăzută în art. 39 din Legea nr. 67/2004 este procesul – verbal, încheiat de B.E.C. la data de 3 aprilie 2012, cu ocazia completării biroului cu partidele politice parlamentare și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale cu grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului. Obiectul propriu-zis al contestării judiciare constă în includerea în componenta B.E.C. a reprezentantului partidului U.N.P.R., formațiune care, în opinia contestatoarei, nu are calitatea de partid parlamentar. Procesul – verbal a fost întocmit în temeiul art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, potrivit căruia „în termen de 24 de ore de la alegerea președintelui B.E.C., biroul se completează cu președintele și vicepreședinții Autorității Electorale permanente și cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

Cum Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale nu cuprinde nici o definiție expresă a noțiunii de partid parlamentar, nici criterii clare de determinare a acesteia, calitatea de partid parlamentar nu poate fi stabilită decât prin raportare la reprezentarea partidelor politice în Parlamentul României, prin membrii lor, deputați sau senatori.

Definiția cuprinsă în art. 2 pct. 6 1 din Legea nr. 35/2008, conform căreia noțiunea de „partide politice parlamentare” desemnează partidele politice și organizațiile cetățenilor minorităților naționale ce au grup parlamentar propriu în ambele camere ale parlamentului, nu poate fi aplicată ca atare în speță, pentru că prevederea legală menționată este inclusă doar în Titlul I – Alegerea Camerei Deputaților și a Senatului din Legea nr. 35/2008, în timp ce Titlul II – Modificarea și Completarea legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale nu conține o prevedere similară. Singura condiție de acest gen este impusă organizațiilor minorităților naționale, prin art. 124 din Legea nr. 67/2004.

Nici prevederile ori modul de punere în aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale nu constituie un argument în sensul nelegalității procesului – verbal contestat, pentru că, pe de o parte, acest act normativ are un obiect de reglementare distinct, și, pe de altă parte, art. 14 alin. (3), art. 15 și art. 16 din legea menționată indică expres, drept criterii pentru acordarea subvențiilor de la bugetul de stat, numărul de voturi primite la alegerile parlamentare și numărul de voturi primite la alegerile locale, iar nu calitatea de partid parlamentar. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia U.N.P.R.

nu poate fi socotit partid parlamentar pentru că a fost constituit și înregistrat, ca partid politic, în anul 2010, ulterior alegerilor parlamentare din 2008, Înalta Curte reține că Forța Civică și-a întemeiat susținerile pe considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională în deciziile nr. 601 și 602 din 14 noiembrie 2005, în care noțiunea de „configurație politică” a fiecărei Camere a Parlamentului, utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituție a fost interpretată prin raportare la componența rezultată din alegeri.

Ulterior însă, prin decizia nr. 1490 din 17 noiembrie 2010, referitoare la constituționalitatea unor articole modificate din Regulamentul Camerei Deputaților, Curtea Constituțională a reținut că „mutațiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migrației parlamentarilor de la un grup la altul ori a părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutații posibile în condițiile în care Constituția stabilește expres că orice mandat imperativ este nul, nu pot rămâne fără consecințe asupra reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente”și că în cadrul constituțional actual nu sunt sancționate asemenea restructurări.

De asemenea, prin decizia nr. 1611 din 15 decembrie 2010, Curtea Constituțională a reținut că „pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configurației politice este posibilă, ea explicându-se, în prezent, și prin aceea că actuala competență a celor două camere reflectă voința electoratului de a trimite în Parlament persoane învestite prin vot uninominal și nu liste de membri ai unui partid” și, tot astfel, „constituirea unui grup parlamentar al deputaților independenți, pe parcursul legislaturii …., nu poate rămâne fără consecințe în planul raporturilor de ordin politic și organizatoric din cadrul Camerei”. Prin urmare, reținând că, în condițiile în care Legea nr. 67/2004 nu definește sintagma „partid politic parlamentar”, iar U.N.P.R.

este un partid politic legal constituit, reprezentant în Parlamentul României prin membrii săi , deputați și senatori, Înalta Curte constată că includerea unui reprezentant al UNPR în componența B.E.C. este justificată, contestația formulată împotriva procesului - verbal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația formulată de Forța Civică împotriva procesului verbal din 3 aprilie 2012, privind completarea B.E.C., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.