ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1961/2012

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, Partidul Conservator a solicitat

constatarea nulității procesului verbal din 3 aprilie 2012, constatarea

calității de partid parlamentar a Partidului Conservator cu consecința

completării componenței Biroului Electoral Central cu reprezentantul desemnat

al Partidului Conservator.

În motivarea

contestației sale contestatorul a arătat că, în temeiul art. 36 din Legea nr.

67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, Partidul

Conservator, în calitate de partid parlamentar, a solicitat Biroului Electoral

Central, cu adresa din 29 martie 2012, completarea componenței sale cu

reprezentantul desemnat de acest partid.

Și-a motivat cererea

pe prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, potrivit cărora „

Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curți de

Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale

Permanente și 11 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice și

alianțelor electorale” și alin. (4) care stipulează că ”În termen de 24 de ore

de la alegerea președintelui Biroului Electoral Central, biroul se completează

cu președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și cu câte

un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

A arătat

contestatorul că la data de 03 aprilie 2012, Biroul Electoral Central, le-a

adus la cunoștință faptul că „(…) la data de 03 aprilie 2012 (…) Biroul

Electoral Central a fost completat cu Președintele și Vicepreședintele

Autorității Permanente și cu reprezentanții Partidului Social Democrat și

Partidului Democrat Liberal, ai Partidului Național Liberal, ai Uniunii

Naționale pentru Progresul României și ai Uniunii Democrate Maghiare din

România. (…) Având în vedere că, în adresele Camerei Deputaților și a

Președintelui Senatului din 03 aprilie 2012, respectiv din 02 aprilie 2012,

Partidul Conservator nu este menționat ca partid politic parlamentar, acesta nu

are dreptul la un reprezentant în Biroul Electoral Central".

Contestatorul a apreciat

măsura adoptata de Biroul Electoral Central ca fiind contrară dispozițiilor legale,

prin ignorarea dreptului acestui partid de a-și desemna un reprezentant în Biroul

Electoral Central, corelativ calității de partid parlamentar.

A mai susținut contestatorul

că dispozițiile Legii nr. 67/2004 nu definesc noțiunea de "partid politic parlamentar",

stipulata de art. 36 din lege și invocata de Biroul Electoral Central drept temei

al excluderii sale din categoria partidelor având dreptul la un reprezentant în

cadrul acestei instituții, dar că legea operează o distincție expresa între "partidele

politice parlamentare" și "partidele politice neparlamentare" iar

sintagma "partid politic parlamentar", analizată din punctul de vedere

al semnificației, desemnează în mod evident partidul politic care este reprezentat

în parlament prin membrii săi, persoane care au calitatea de parlamentari.

S-a mai precizat că Partidul

Conservator întrunește condiția mai sus menționata, astfel încât sa fie inclus în

categoria partidelor politice parlamentare, întrucât are ca membri un număr de șapte

parlamentari, respectiv patru senatori (D.V., V.N., Ș.R., M.M.B.) și trei deputați

(D.F., L.B.C., S.A.).

A mai arătat contestatorul

că dispozițiile Legii nr. 67/2004 care stipulează în mod diferențiat dreptul partidelor

politice de a avea un reprezentant în cadrul Biroului Electoral Central sunt în

mod evident norme care reglementează limitarea unui drept. Prin urmare, interpretarea

în vederea aplicării acestor dispoziții se impune a fi una eminamente restrictiva.

Astfel că, a apreciat

contestatorul, includerea Partidului Conservator alături de Partidul Social Democrat,

Partidul Democrat Liberal, Partidul Național Liberal, Uniunea Naționala pentru Progresul

României și Uniunea Democrată Maghiară din România, în categoria "partidelor

politice parlamentare" trebuie analizata strict prin prisma criteriilor oferite

de Legea nr. 67/2004, iar această lege nu stabilește niciun astfel de criteriu,

care ar putea fi aplicat în scopul unei diferențieri de natură calitativă sau cantitativă,

între Partidul Conservator și celelalte formațiuni politice enumerate și care să

determine concluzia includerii sau nu în categoria partidelor politice parlamentare.

În consecință, în lipsa unor elemente exprese de diferențiere, interpretarea restrictivă

a textului de lege trebuie efectuată prin raportare la elementele intrinseci care

pot servi aplicării normei legale, singurul astfel de element fiind constituit de

caracteristica partidelor politice parlamentare de a fi reprezentate în Parlament

prin membrii proprii, care au calitate de parlamentari.

Or, din perspectiva acestui

unic criteriu aplicabil, există o identitate condițională între Partidul Conservator

și restul partidelor incluse de Biroul Electoral Central, în categoria partidelor

politice parlamentare împreună cu aceste formațiuni reprezentând totalitatea formațiunilor

politice care la momentul actual sunt reprezentate în Parlament.

S-a mai susținut, totodată,

că definiția dată partidelor politice parlamentare de art. 2, pct. 6

1

din

Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea

și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice

locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, este inaplicabilă în cauza de față, pe de o parte

pentru că Legea nr. 67/2004 este adoptata anterior Legii nr. 35/2008 iar această

ultimă lege nu poate servi pentru interpretare în lipsa unei mențiuni exprese în

acest sens iar pe de altă parte art. 2, pct. 6

1

din Legea nr. 35/2008

face parte din Titlul I „Alegerea Camerei deputaților și a Senatului”, legea excluzând

în mod expres aplicabilitatea definițiilor cuprinse în art. 2, în ceea ce privește

normele care reglementează alte forma de alegeri, cum ar fi cele locale.

Totodată contestatorul

a mai arătat că dispozițiile prevăzute la art. 124 din Legea nr. 67/2004 nu se aplică

și în cazul de față întrucât acestea vizează organizațiile cetățenilor români aparținând

minorităților naționale, relevant în acest sens fiind și faptul că art. 124 a fost

modificat de pct. 41 al art. 1 din O.U.G. nr. 20 din 27 februarie 2008, la același

moment cu adoptarea Legii nr. 35/2008.

Prin urmare, o eventuala

intenție a legiuitorului de generalizare a definiției partidelor politice parlamentare,

data de art. 2, pct. 6

1

din Legea nr. 35/2008, ar fi determinat în mod

necesar o modificare în acest sens a art. 124 din Legea nr. 67/2004, prin referire

și la partidele politice și nu doar la organizațiile cetățenilor români aparținând

minorităților naționale.

Înalta Curte, examinând

contestația atacată, precum și textele legale incidente, constată că este fondată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea nr. 67/2004 reglementează

regimul alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale – consilii

locale, consilii județene, primari și președinți ai consiliilor județene.

Conform art. 23 alin.

(1) din acest act normativ ”Pentru organizarea și desfășurarea operațiunilor electorale

se înființează în condițiile prezentei legi: Biroul Electoral Central, birouri electorale

județene, birouri electorale de circumscripție și birouri electorale ale secțiilor

de votare”.

Astfel, potrivit art.

36 alin. (1) din lege, „Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători

ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității

Electorale Permanente și 11 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice

și alianțelor electorale.

Alin. (4): În termen de

24 de ore de la alegerea președintelui Biroului Electoral Central, biroul se completează

cu președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Parlamentare și cu câte

un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

Analizând contestația

formulată de petent prin prisma dispozițiilor Legii nr. 67/2004, Înalta Curte reține

că Biroul Electoral Central se înființează în conformitate cu dispozițiile speciale

ale acestei legi, care în cuprinsul său, la art. 36 alin. (4), face referire la

„partide politice parlamentare” fără alte distincții, astfel cum s-a reținut în

procesul verbal de completare din 03 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central.

Conform procesului verbal

contestat, Biroul Electoral Central a fost completat cu reprezentanți ai Partidului

Democrat Liberal,. Partidul Național Liberal, Uniunea Națională Pentru

Progresul României inclusiv ai Partidul Social Democrat cu care petenta a format

alianță politică la alegerile parlamentare din 2008.

Cum legea se interpretează

în sensul de a produce efecte iar aceasta reglementează strict regimul alegerilor

locale, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens, includerea Partidului Conservator

alături de Partidul Social Democrat, Partidul Democrat Liberal, Partidul Național

Liberal, Uniunea Națională pentru Progresul României și Uniunea Democrată Maghiară

din România, în categoria partidelor politice parlamentare trebuie analizată din

prisma criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, respectiv ca fiind un partid politic

care este reprezentat în parlament prin membrii săi care au calitatea de parlamentari.

Legea nr. 35/2008, adoptată

ulterior și menționată ca argument juridic în cuprinsul procesului verbal nu poate

servi pentru interpretarea art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 pentru că definiția

dată partidelor politice parlamentare este prevăzută numai în art. 2 pct. 6

1

din Legea nr. 35/2008, la Titlul I pentru Alegerea Camerei Deputaților și Senatului,

în timp ce Titlul II, privind modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru

alegerea autorităților administrative publice locale nu prevede o mențiune în acest

sens.

De altfel, atunci când

legiuitorul a simțit nevoia unei definiții a prevăzut-o în mod expres așa cum a

făcut-o în art. 124 din Legea nr. 67/2004, care condiționează asimilarea organizațiilor

cetățenilor români aparținând minorităților naționale cu categoria partidelor politice

parlamentare, de existența unui grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului.

În consecință având în

vedere cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 67/2004, Înalta

Curte va admite contestația și va modifica procesul verbal contestat în sensul includerii

Partidului Conservator ca membru în Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea

autorităților administrației publice locale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată

de Partidul Conservator, împotriva procesului verbal din 3 aprilie 2012, al Biroului

Electoral Central.

Dispune modificarea procesului verbal în sensul

includerii reprezentantului Partidului Conservator ca membru Biroului Electrol Central.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2012.