ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1960/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1960/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației de

față:

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 4 aprilie 2012, Partidul Național Liberal a

contestat procesul verbal din data de 03 aprilie 2012, cu privire la includerea

în B.E.C. și a reprezentantului partidului Uniunii Naționale pentru Progresul României,

în calitate de membru.

În motivarea cererii,

contestatorul a susținut că formațiunea politică denumită Uniunea Națională pentru

Progresul României este un partid neparlamentar, iar conform art. 36 alin. (4) din

Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, posibilitatea

numirii unui membru reprezentant în cadrul Biroului Electoral Central aparține doar

partidelor parlamentare.

Astfel, a susținut contestatorul,

deși U.N.P.R. deține grupuri parlamentare în Parlament, atât în Camera Deputaților

cât și în Senat, formațiunea politică a luat ființă după ce au avut loc ultimele

alegeri parlamentare, la data de 30 noiembrie 2008, alegeri ce au stabilit, pentru

o perioadă de 4 ani, partidele politice care au calitatea de a fi și partide parlamentare.

În acest fel, neluând parte la procesul democratic de alegere prin exprimarea votului

liber de către cetățenii României, U.N.P.R. nu poate fi un partid parlamentar, căci

singura cale legală de atribuire unui partid politic a calității de a fi și parlamentar

este votul liber și direct exprimat, conform Constituției României, art. 2

alin. (1).

Pentru a dobândi calitatea

de partid politic parlamentar, a subliniat contestatorul, U.N.P.R. va trebui să

aștepte organizarea următoarelor alegeri parlamentare în urma cărora, prin vot liber

exprimat, cetățenii României vor stabili ce partide politice vor accede în cele

doua Camere ale Parlamentului.

Contestatorul a invocat

Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005 privind constituționalitatea dispozițiilor

art. 4 alin. (5), art. 12 alin. (1), art. 30 alin. (1) și (2), art. 31, art. 32

alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 121 alin. (1) și ale art. 170 alin. (2) din Regulamentul

Senatului, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005 publicată în M.

Of. nr. 1022 din 17 noiembrie 2005, prin care s-a statuat că "noțiunea de configurație

politică utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituție nu poate fi înțeleasă decât

prin raportare la data alegerilor, când, prin exercitarea drepturilor fundamentale

prevăzute de art. 36 și 37 din Constituție, se exprimă voința cetățenilor, se concretizează

exercitarea suveranității naționale. Aceasta voință a cetățenilor conturează configurația

politică a Camerelor, și nu acorduri ulterioare intervenite în exercitarea mandatelor

parlamentarilor aleși. Din textul constituțional menționat art. 64 alin. (5) rezultă,

fără echivoc, că prin configurația politică a fiecărei camere se înțelege compunerea

acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporției pe care grupurile parlamentare

o dețin în totalul membrilor Camerei respective."

În acest sens, contestatorul

a precizat că structura partidelor politice parlamentare se regăsește în M. Of.

al României nr. 820/2008, Partea I, care cuprinde procesele-verbale privind rezultatele

alegerilor din 30 noiembrie 2008 pentru Camera Deputaților și Senat, unde nu numai

că U.N.P.R. nu este nominalizat ca partid parlamentar, dar nu se regăsește în tabelele

cu lista candidaților care au primit mandate de deputați și senatori, deoarece acest

partid nu exista la acea vreme.

În susținerea punctului

său de vedere, contestatorul a mai menționat și prevederile Legii nr. 334/2006,

republicată, privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor

electorale, cu mențiunea că potrivit centralizatoarelor de subvenții acordate partidelor

parlamentare pe anii 2009, 2010, 2011 și ian.-martie 2012, Autoritatea Electorala

Permanenta, prin Departamentul de control al finanțării partidelor politice și a

campaniilor electorale, nu a acordat subvenții decât partidelor P.N.L., P.S.D.,

P.C., P.D.L. și U.D.M.R.

De asemenea, a precizat

că U.N.P.R. nu figurează nici în enumerarea exhaustivă a formațiunilor politice

întocmită de Autoritatea Electorala Permanenta, structură administrativă de gestionare

a procesului electoral cu atribuții tehnice și de educație electorală, ce sprijină

organizarea și desfășurarea alegerilor, asigură logistica necesară și urmărește

aplicarea unitară a legislației electorale.

accesorie a Partidului Conservator

Prin cererea de intervenție

formulată în prezenta cauză, Partidul Conservator a învederat instanței că includerea

U.N.P.R. în alcătuirea B.E.C, reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor art.

36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 și a principiului asigurării egalității de șanse

în competiția politică, prevăzut de art. 1 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea

activității partidelor politice și a campaniilor electorale.

Intervenientul a susținut

că deși legea nu definește noțiunea de partid politic parlamentar, din modul de

redactare rezultă o diferențiere clară între cele două noțiuni, de partid politic

și de partid politic parlamentar.

Astfel, intervenientul

a arătat că nu poate fi adus ca argument din partea U.N.P.R. art. 2 pct. 6

1

din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului întrucât

prin acest act normativ se stabilește cadrul juridic general pentru organizarea

și desfășurarea alegerii Camerei Deputaților și a Senatului.

Cu privire la domeniul

rezervat Legii nr. 35/2008, a învederat instanței că aceasta acoperă exclusiv perioada

electorala, astfel cum este ea definită prin art. 2 pct. 25 din lege, respectiv

„Intervalul de timp care începe la data aducerii la cunoștința publică a zilei alegerilor

și se încheie odată cu publicarea în M. Of. al României, Partea 1, a rezultatului

scrutinului. Perioada electorala cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii

la cunoștința publică a zilei alegerilor și data începerii campaniei electorale,

campania electorală, desfășurarea efectivă a votării, numărarea și centralizarea

voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatelor și publicarea

rezultatului alegerilor în M. Of. al României, Partea I".

În ceea ce privește modul

în care a fost redactată

Legea nr. 67/2004, respectiv art. 36 alin. (4) și art. 124, intervenientul a apreciat

că în timp ce art. 36 alin. (4) teza finală face referire la partidele politice

parlamentare, art. 124 asimilează partidelor politice organizațiile cetățenilor

români aparținând minorităților naționale legal constituite și arată că aceste organizații,

care au grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului, sunt asimilate

partidelor politice parlamentare.

Prin urmare, fiind în

prezența unei norme juridice speciale, aceasta este de strictă interpretare și aplicare.

A mai precizat intervenientul

că singura situație în care U.N.P.R. s-ar putea încadra în ipoteza prevăzută de

dispozițiile art. 124 din Legea nr. 67/2004 este aceea în care aceasta uniune ar

fi o organizație a cetățenilor aparținând unei minorități naționale, ceea ce nu

este cazul U.N.P.R. Faptul că membrii fondatori ai U.N.P.R. fac parte dintre deputații

și senatorii care au dobândit acest statut în urma alegerilor parlamentare din data

de 30 noiembrie 2008, nu poate să-i confere acestei formațiuni politice statutul

de partid politic parlamentar, întrucât nu trebuie pus semnul egalității între deputați

și senatori, pe de o parte, și partidul politic din care fac parte aceștia, pe de

altă parte.

În acest sens a invocat

și Deciziile Curții Constituționale nr. 1490/2010 și nr. 1611 din data de 15.12.2010,

în care s-a reținut că deputații și senatorii care în prezent sunt membri ai U.N.P.R.

nu au fost aleși ca independenți, ci au devenit independenți prin retragerea lor

din grupurile parlamentare din care făceau parte.

U.N.P.R. a dobândit capacitate

civilă de la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii Tribunalului

București privind admiterea cererii de înregistrare - art. 22 din Legea nr. 14/2003,

respectiv după data de 19 aprilie 2010, astfel că nu putea dobândi statutul de partid

politic parlamentar în condițiile în care această persoană juridică nu avea personalitate

juridică, fie ea și anticipată, la momentul ultimului scrutin parlamentar, fiind

deci lipsită de aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile.

Prin întâmpinare, intimata

U.N.P.R. a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea și prematuritatea contestației,

soluționate în ședința publică de astăzi, potrivit celor consemnate prin practicaua

deciziei de față.

Pe fond, intimata a susținut

că Biroul Electoral Central a fost alcătuit cu respectarea dispozițiilor art. 36

alin. (1) raportat la art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, U.N.P.R. fiind partid

politic parlamentar cu drept de a-și numi reprezentant în Biroul Electoral Central.

A arătat intimata că grupul

parlamentar al U.N.P.R. s-a constituit la data de 01 noiembrie 2009, în conformitate

cu Regulamentele celor două camere ale Parlamentului României, iar cu privire la

constituționalitatea constituirii grupurilor parlamentare s-a pronunțat Curtea Constituțională,

atât prin Decizia nr. 1490/2010 cât și prin Decizia nr. 1611/2010, în anul 2010,

membrii grupului parlamentar constituind Uniunea Națională pentru Progresul României,

în deplină respectare a tuturor legilor și regulamentelor în vigoare.

Totodată, intimata a precizat

că Legea nr. 67/2004 nu definește noțiunea de partid parlamentar și în considerarea

principiului potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să

distingem, urmează să se constate că U.N.P.R. este un partid politic înregistrat

în conformitate cu dispozițiile legale, reprezentat în Parlamentul României, recunoscut

ca partid parlamentar prin adresa Camerei Deputaților nr. 1/529 RA din 03

aprilie 2012 și adresa Senatului României nr. 1/191 din 02 aprilie 2012, prin care

se atestă calitatea de partid parlamentar a U.N.P.R.

Legalitatea constituirii

și ființării ca partid parlamentar, pe de o parte și legalitatea Hotărârii Biroului

Electoral Central (în sensul desemnării unui reprezentant al U.N.P.R. în B.E.C.),

pe de altă parte, sunt confirmate fără echivoc și fără posibilitatea de interpretare

de către Curtea Constituțională, Senatul României și Camera Deputaților.

Intimata a mai susținut

că Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005, invocată de către contestator nu

își găsește aplicare în cauză, întrucât se referă la configurația politică din care

reiese alcătuirea birourilor permanente ale Camerelor, fără nici o referire la partidul

parlamentar.

În ceea ce privește Legea

nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor

electorale, aceasta are ca unic scop asigurarea egalității de șansă în competiția

politică și a transparenței în finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor

electorale, însă legea nu cuprinde nici o referire la partidele politice parlamentare.

Argumente de drept relevante

Înalta Curte a fost învestită

de către Partidul Național Liberal cu o contestație asupra componenței B.E.C., în

temeiul art. 39 alin. (1) și alin. (2) teza finală din Legea nr. 67/2004 pentru

alegerea autorităților administrației publice locale, modificată și completată,

susținându-se, în esență, că partidul U.N.P.R. nu este partid parlamentar și, prin

urmare, nu poate avea un reprezentat în B.E.C.

Etapa completării B.E.C.

este reglementată de dispozițiile art. 36 alin. (4) și (5) din același act normativ

din care, în cauză, prezintă relevanță alin. (4) potrivit cu care:

„În termen de 24 de ore

de la alegerea președintelui B.E.C., biroul se completează cu președintele și vicepreședinții

A.E.P. și cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

Din motivarea procesului

verbal atacat, încheiat la data de 3 aprilie 2012 cu ocazia completării BEC cu partidele

politice parlamentare și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale

cu grup parlamentar propriu în ambele camere ale parlamentului, rezultă că B.E.C.

a fost completat cu reprezentanții P.D.L., P.S.D., P.N.L., U.N.R.P. și U.D.M.R.

în baza comunicărilor primite de la Camera Deputaților și Senat, respectiv adresele

din 3 aprilie 2012 și din 2 aprilie 2012.

Teza contestatorului,

privind calitatea de partid politic neparlamentar a U.N.R.P., dedusă din faptul

neparticipării la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, nu poate fi primită.

Este real că prin Decizia

Curții Constituționale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, invocată de contestator, s-a

corelat noțiunea de „configurație politică” utilizată în art. 64 alin. (5) din Constituție

cu data alegerilor, însă tot Curtea Constituțională, prin două decizii mai recente,

din 20 decembrie 2010 și din 23 decembrie 2010, pronunțându-se asupra constituționalității

unor prevederi din Regulamentul Camerei Deputaților, a reținut că „mutațiile intervenite

în structura grupurilor parlamentare existente … nu pot rămâne fără consecințe asupra

reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente”și, tot astfel,

„constituirea unui grup parlamentar al deputaților independenți pe parcursul legislaturii,

… nu poate rămâne fără consecințe în planul raporturilor de ordin politic și organizatoric

din cadrul Camerei …”.

În acest context, în condițiile

în care Legea nr. 67/2004 nu definește sintagma de „partide politice parlamentare”

și nici nu oferă criterii clare pentru stabilirea acestora, măsura includerii unui

reprezentant al U.N.P.R. - partid politic legal constituit, reprezentat în parlament

prin membrii săi care au calitatea de parlamentari – în B.E.C., dispusă prin procesul

verbal contestat, apare ca justificată.

Cât privește argumentul

referitor la centralizatoarele de subvenții acordate partidelor politice în perioada

2009 – martie 2010, între care nu figurează U.N.R.P., Înalta Curte urmează a-l înlătura,

întrucât potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității

partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată,

„Subvenția de la bugetul

de stat se acordă în funcție de următoarele criterii:

a) numărul de voturi primite

la alegerile parlamentare;

b) numărul de voturi primite

în alegerile locale”.

Prin urmare, legea nu

prevede acordarea de subvenții după cum partidul politic este parlamentar sau neparlamentar,

ci în funcție de un alt criteriu, al numărului de voturi primite, care nu prezintă

relevanță în cauza de față.

În fine, Înalta Curte

va înlătura și argumentul U.N.P.R. referitor la incidența în cauză a definiției

partidului politic parlamentar cuprinsă în art. 2 pct. 6

1

din Legea

nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea

și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice

locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali.

Această definiție, conform

căreia noțiunea de „partide politice parlamentare” desemnează partidele politice

și organizațiile cetățenilor minorităților naționale ce au grup parlamentar propriu

în ambele camere ale parlamentului, nu poate fi aplicată ca atare în speță, pentru

că prevederea legală menționată este inclusă doar în Titlul I – Alegerea Camerei

Deputaților și a Senatului din Legea nr. 35/2008, în timp ce Titlul II – Modificarea

și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice

locale nu conține o prevedere similară. Singura condiție de acest gen este impusă

organizațiilor minorităților naționale, prin art. 124 din Legea nr. 67/2004.

Pentru argumentele expuse,

Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea procesului verbal atacat

în sensul solicitat.

Referitor la cererea de

intervenție a Partidului Conservator, calificată de Înalta Curte în baza art. 84

raportat la art. 49 alin. (3) ca fiind accesorie, în interesul PNL, Înalta Curte

o va respinge ca efect al respingerii cererii principale în raport de care s-a intervenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată

de Partidul Național Liberal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, împotriva

procesului verbal din data de 3 aprilie 2012, privind completarea Biroului Electoral

Central, ca nefondată.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată

de Partidul Conservator.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2012.