ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză

Prin decizia civilă

nr. 1983 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate invocată

de reclamantul Partidul Popular și al Protecției Sociale cu privire la procesul-verbal

nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central și la adresa Camerei

Deputaților nr. Y1 din 3 aprilie 2012 și a respins contestația formulată de

Partidul Popular și al Protecției Sociale împotriva procesului-verbal nr. X1

din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central, ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel asupra

excepției de nelegalitate invocată cu

privire la

procesul-verbal nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral

Central, Înalta Curte a

reținut că în speță nu este

îndeplinită condiția eferitoare la existența raportului de dependență între

fondul litigiului și actul administrativ contestat în procedura reglementată de

art. 4 din Legea nr. 554/2004,

deoarece procesul-verbal este chiar actul

ce formează obiectul litigiului în fond, respectiv actul împotriva căruia a

fost formulată contestație de către Partidul Popular și al Protecției Sociale,

în temeiul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 67/2004.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate invocată cu privire la adresa Camerei Deputaților nr. Y1

din 3 aprilie 2012, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția ce

derivă din dispozițiile art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în sensul că excepția trebuie să vizeze un act administrativ,

întrucât adresa respectivă nu este un act administrativ, ci un act premergător

emiterii actului administrativ, care este, în speță, procesul-verbal nr. X1 din

3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central.

Curtea a mai reținut că

în speță se contestă, pe calea prevăzută în art. 39 din Legea nr. 67/2004, procesul–verbal

nr. X1, încheiat de Biroul Electoral Central la data de 3 aprilie 2012, cu ocazia

completării biroului cu partidele politice parlamentare și organizațiile cetățenilor

aparținând minorităților naționale cu grup parlamentar propriu în ambele camere

ale Parlamentului.

Obiectul propriu-zis al

contestării judiciare constă în includerea în componenta Biroului Electoral Central

a reprezentantului Partidului Uniunea Națională pentru Progresul României, formațiune

care, în opinia contestatorului, nu are calitatea de partid parlamentar.

Înalta Curte a apreciat

că, în condițiile în care Legea nr. 67/2004 nu definește sintagma „partid politic

parlamentar”, iar Uniunea Națională pentru Progresul României este un partid politic

legal constituit, reprezentant în Parlamentul României prin membrii săi, deputați

și senatori, includerea unui reprezentant al Uniunii Naționale pentru Progresul

României în componența Biroului Electoral Central este justificată.

Cererea de revizuire formulată

Împotriva deciziei civile

nr. 1983 din 12 aprilie 2012 contestatorul a exercitat calea extraordinară a revizuirii,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

revizuire s-a susținut, în esență, că a fost împiedicat contestatorul a participa

la dezbaterea publică a dosarului, deși a înștiințat instanța despre acest fapt,

prin fax transmis la data de 11 aprilie 2012.

Revizuentul a mai invocat

incompatibilitatea membrilor completului, față de faptul că aceștia s-ar fi pronunțat

în aceeași speță în data de 9 aprilie 2012 și a declarat că se înscrie în fals cu

privire la adresa Camerei Deputaților nr. Y1 din 3 aprilie 2012 în raport cu procesul

de validare a alegerilor parlamentare din 2008.

Considerentele Înaltei

Curți asupra revizuirii

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă,

pentru considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai

în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ.

Conform acestor dispoziții

legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă

fondul, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se

judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile

fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază,

astfel cum prevede art. 326.

Din economia reglementărilor

în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele

aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie

dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub

pct. 8 invocate ca temei legal.

În speță, prin decizia

atacată a fost evocat fondul cauzei, în condițiile în care Înalta Curte s-a pronunțat,

în primă și ultimă instanță, asupra unui act administratic contestat pe calea prevăzută

de art. 39 din Legea nr. 67/2004, astfel prima condiție de admisibilitate este îndeplinită

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 8 C. proc. civ., indicat de către revizuent ca temei legal al cererii

sale, „revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată

de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri

: (...) 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la

judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus

de voința sa

.”

În speță, argumentele

dezvoltate de către revizuent nu se pot circumscrie ipotezei avute în vedere de

art. 322 pct. 8 C. proc. civ., și, de altfel, nici uneia din situațiile limitativ

prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Astfel, revizuentul nu

a invocat imposibilitatea înștiințării instanței, ci faptul că a solicitat, prin

fax, amânarea dezbaterii cauzei, motivată de imposibilitatea prezentării reprezentantului

său la prima oră, și că această cerere nu i-ar fi fost luată în considerare, precum

și aspecte legate de compunerea completului de judecată și înscrisurile contestate.

Aceste susțineri nu sunt

însă de natură a justifica admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în

care nu materializează situația de fapt avută în vedere de dispozițiile art. 322

pct. 8 C. proc. civ. și nu pot fi circumscrise nici unui alt motiv de revizuire

prevăzut de art. 322.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

depusă de Partidul Popular și al Protecției Sociale împotriva deciziei civile

nr. 1983 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.