ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză
Prin decizia civilă
nr. 1983 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate invocată
de reclamantul Partidul Popular și al Protecției Sociale cu privire la procesul-verbal
nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central și la adresa Camerei
Deputaților nr. Y1 din 3 aprilie 2012 și a respins contestația formulată de
Partidul Popular și al Protecției Sociale împotriva procesului-verbal nr. X1
din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central, ca nefondată.
Pentru a se pronunța
astfel asupra
excepției de nelegalitate invocată cu
privire la
procesul-verbal nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral
Central, Înalta Curte a
reținut că în speță nu este
îndeplinită condiția eferitoare la existența raportului de dependență între
fondul litigiului și actul administrativ contestat în procedura reglementată de
art. 4 din Legea nr. 554/2004,
deoarece procesul-verbal este chiar actul
ce formează obiectul litigiului în fond, respectiv actul împotriva căruia a
fost formulată contestație de către Partidul Popular și al Protecției Sociale,
în temeiul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 67/2004.
În ceea ce privește
excepția de nelegalitate invocată cu privire la adresa Camerei Deputaților nr. Y1
din 3 aprilie 2012, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția ce
derivă din dispozițiile art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, în sensul că excepția trebuie să vizeze un act administrativ,
întrucât adresa respectivă nu este un act administrativ, ci un act premergător
emiterii actului administrativ, care este, în speță, procesul-verbal nr. X1 din
3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central.
Curtea a mai reținut că
în speță se contestă, pe calea prevăzută în art. 39 din Legea nr. 67/2004, procesul–verbal
nr. X1, încheiat de Biroul Electoral Central la data de 3 aprilie 2012, cu ocazia
completării biroului cu partidele politice parlamentare și organizațiile cetățenilor
aparținând minorităților naționale cu grup parlamentar propriu în ambele camere
ale Parlamentului.
Obiectul propriu-zis al
contestării judiciare constă în includerea în componenta Biroului Electoral Central
a reprezentantului Partidului Uniunea Națională pentru Progresul României, formațiune
care, în opinia contestatorului, nu are calitatea de partid parlamentar.
Înalta Curte a apreciat
că, în condițiile în care Legea nr. 67/2004 nu definește sintagma „partid politic
parlamentar”, iar Uniunea Națională pentru Progresul României este un partid politic
legal constituit, reprezentant în Parlamentul României prin membrii săi, deputați
și senatori, includerea unui reprezentant al Uniunii Naționale pentru Progresul
României în componența Biroului Electoral Central este justificată.
Cererea de revizuire formulată
Împotriva deciziei civile
nr. 1983 din 12 aprilie 2012 contestatorul a exercitat calea extraordinară a revizuirii,
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de
revizuire s-a susținut, în esență, că a fost împiedicat contestatorul a participa
la dezbaterea publică a dosarului, deși a înștiințat instanța despre acest fapt,
prin fax transmis la data de 11 aprilie 2012.
Revizuentul a mai invocat
incompatibilitatea membrilor completului, față de faptul că aceștia s-ar fi pronunțat
în aceeași speță în data de 9 aprilie 2012 și a declarat că se înscrie în fals cu
privire la adresa Camerei Deputaților nr. Y1 din 3 aprilie 2012 în raport cu procesul
de validare a alegerilor parlamentare din 2008.
Considerentele Înaltei
Curți asupra revizuirii
Examinând actele dosarului,
Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă,
pentru considerentele în continuare arătate.
Revizuirea este o cale
extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai
în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.
civ.
Conform acestor dispoziții
legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă
fondul, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se
judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile
fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază,
astfel cum prevede art. 326.
Din economia reglementărilor
în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele
aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie
dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele
limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub
pct. 8 invocate ca temei legal.
În speță, prin decizia
atacată a fost evocat fondul cauzei, în condițiile în care Înalta Curte s-a pronunțat,
în primă și ultimă instanță, asupra unui act administratic contestat pe calea prevăzută
de art. 39 din Legea nr. 67/2004, astfel prima condiție de admisibilitate este îndeplinită
Potrivit dispozițiilor
art. 322 pct. 8 C. proc. civ., indicat de către revizuent ca temei legal al cererii
sale, „revizuirea unei hotărâri rămase
definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată
de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri
: (...) 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la
judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus
de voința sa
.”
În speță, argumentele
dezvoltate de către revizuent nu se pot circumscrie ipotezei avute în vedere de
art. 322 pct. 8 C. proc. civ., și, de altfel, nici uneia din situațiile limitativ
prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, revizuentul nu
a invocat imposibilitatea înștiințării instanței, ci faptul că a solicitat, prin
fax, amânarea dezbaterii cauzei, motivată de imposibilitatea prezentării reprezentantului
său la prima oră, și că această cerere nu i-ar fi fost luată în considerare, precum
și aspecte legate de compunerea completului de judecată și înscrisurile contestate.
Aceste susțineri nu sunt
însă de natură a justifica admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în
care nu materializează situația de fapt avută în vedere de dispozițiile art. 322
pct. 8 C. proc. civ. și nu pot fi circumscrise nici unui alt motiv de revizuire
prevăzut de art. 322.
Pentru toate aceste considerente,
Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
depusă de Partidul Popular și al Protecției Sociale împotriva deciziei civile
nr. 1983 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2012.