ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4852/2012

HOTĂRÂRE
16.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4852/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra plângerii de față:

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 52

din 08 noiembrie 2012, Biroul Electoral al Circumscripției nr. X1, județul Sibiu

a constatat tardivă renunțarea la candidatură a dlui. R.G., candidat în Colegiul

nr. Y1 Camera Deputaților Sibiu și a menținut dispozițiile din procesul verbal de

rămânere definitivă a candidaturilor din data de 5 noiembrie 2012.

Prin decizia nr. 59D din

13 noiembrie 2012, Biroul Electoral Central a admis contestația formulată de domnul

R.G., a desființat decizia nr. 52 din 8 noiembrie 2012 adoptată de Biroul Electoral

de Circumscripție Județeană nr. X1 Sibiu, a luat act de renunțarea domnului R.G.

la candidatura propusă de Partidul Ecologist Român pentru funcția de deputat în

colegiul uninominal nr. Y1, Circumscripția Electorală nr. X1, județul Sibiu și a

dispus modificarea corespunzătoare a procesului verbal de constatare a rămânerii

definitive a candidaturilor încheiat de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană

nr. X1 Sibiu.

Pentru a pronunța această

decizie, Biroul Electoral Central a luat în considerare faptul că, în conformitate

cu prevederile art. 4 din decizia Biroului Electoral Central din 20 septembrie 2012,

termenele pentru realizarea activităților referitoare la organizarea și desfășurarea

alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat din 2012 sunt cele prevăzute în programul

calendaristic aprobat prin H.G. nr. 890/2012 și se consideră împlinite la datele

menționate în acest calendar, potrivit căruia constatarea rămânerii definitive a

candidaturilor se face până cel mai târziu la data de 7 noiembrie 2012.

Totodată, Biroul Electoral

Central a constatat faptul că declarația de renunțare la candidatură a dlui. R.G.

a fost depusă în data de 7 noiembrie 2012, fiind înregistrată la Biroul Electoral

de Circumscripție Județeană nr. X1 Sibiu din 7 noiembrie 2012 și a aplicat dispozițiile

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a

Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea

autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale

nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările

și completările ulterioare, conform cărora candidații pot renunța la candidatură

până la data rămânerii definitive a candidaturilor.

Prin plângerea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, la data de 15 noiembrie 2012, Partidul Ecologist Român a solicitat anularea

deciziei din 13 noiembrie 2012 a Biroului Electoral Central, păstrarea deciziei

din 8 noiembrie 2012 a Biroului Electoral al Circumscripției nr. X1 Sibiu și

înscrierea pe buletinele de vot a candidatului pentru alegerile din 9 decembrie

2012 pentru Camera Deputatilor din Circumscripția Electorală nr. X1 Sibiu, dl. R.G.,

din partea Partidului Ecologist Român.

În susținerea plângerii,

Partidul Ecologist Român a arătat că declarația de renunțare la candidatură a dlui.

R.G. este tardivă, fiind depusă după data rămânerii definitive a candidaturilor,

respectiv la data de 7 noiembrie 2012, în condițiile în care data la care au rămas

definitive candidaturile în Circumscripția electorală nr. X1 Sibiu a fost data de

5 noiembrie 2012.

Petentul a precizat că

legiuitorul a stabilit, prin pct. 49 al Programului calendaristic cuprins în H.G.

nr. 890/2012, un termen limită pentru constatarea rămânerii definitive a candidaturilor

la 7 noiembrie 2012, susținând că, în cazul în care procedurile se finalizează anterior

acestui termen, legiuitorul nu a impus ca numai la data de 7 noiembrie 2012 să se

constate rămase definitive candidaturile, permițând ca Birourile electorale județene

să finalizeze procedura anterior acestui termen, care reprezintă limita maximă acceptată.

Totodată, petentul a apreciat

că decizia Biroului Electoral Central contestată este lipsită de temei legal, criticând-o

prin prisma dispozițiilor art. 13, art. 14 și art. 15 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, ale art. 2 din Pactul Internațional O.N.U. privitor la drepturile

civile și politice, ale Protocoalelor nr. 4, nr. 6, nr. 7, nr. 11, nr. 12 și

nr. 13 ale Convenției, ale Legii nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la

Lisabona și ale normelor constituționale, de procedură civilă și de contencios administrativ

în vigoare.

Partidul Ecologist Român

a indicat ca temei legal al plângerii formulate prevederile art. 1 alin. (1),

art. 6, art. 7, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004, art. 70 din Legea

nr. 35/2008, art. 124 și art. 126 din Constituția României.

Curți asupra plângerii

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței

supreme invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv

pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

4 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă

instanță decât materiile date prin lege în competența sa, iar pe de altă parte,

conform prevederilor Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a

Senatului, competența instanței supreme este prevăzută expres doar în cazurile reglementate

de art. 9

1

alin. (4) și alin. (5) și de art. 21 alin. (2) din Lege, respectiv,

Înalta Curte soluționează, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, doar contestațiile

privind protocolul de constituire a unei alianțe electorale sau modul de formare

și componența Biroului Electoral Central.

Prin urmare, nu există în conținutul Legii

nr. 35/2008 un text care să prevadă expressis verbis că hotărârile Biroului Electoral

Central pronunțate în soluționarea contestațiilor privind procedura de renunțare

la candidatură, în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr. 35/2008, sunt supuse

contestației/plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, în cauză, aplicarea

prin analogie a dispozițiilor art. 9¹ și art. 21 din Lege nu este permisă.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține faptul că

prevederile art. 32 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, potrivit cărora „c

ontestațiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor

se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către tribunalul în

a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală”, nu sunt incidente în

cauză, întrucât nu reglementează procedura de contestare a renunțării la candidatură.

Totodată, Înalta Curte apreciază

că, în cuprinsul deciziei

din 13 noiembrie 2012 a

Biroului

Electoral Central, în mod eronat a fost menționat temeiul prevăzut de

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 35/2008, cu modificările și completările ulterioare,

acesta nefiind aplicabil în prezenta cauză.

materiale a instanței supreme, conform celor mai sus arătate, Înalta Curte, în aplicarea

dispozițiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., apreciază ca fiind legitim și

imperativ să califice natura cererii formulată de petent în cauza de față, operațiune

premergătoare necesară stabilirii instanței competente.

Astfel, sub aspectul calificării birourilor electorale

în general și a Biroului Electoral Central în special ca fiind „autorități publice”

emitente ale unor acte administrative, se constată că aceste entități cu o existență

limitată, astfel cum sunt definite în Legea nr. 35/2008, nu se încadrează în sensul

strict al termenului definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu completările și modificările ulterioare.

Totuși, potrivit dispozițiilor art. 13 alin.

(3) din Legea nr. 35/2008, membrii acestor birouri „exercită o funcție ce implică

autoritatea de stat”, ceea ce conferă biroului însuși calitatea de autoritate publică.

Prin urmare, chiar și în aceste circumstanțe de

imprecizie terminologică a legii speciale, este cert că activitatea Biroului Electoral

Central, reglementată prin dispozițiile art. 15 din Legea nr. 35/2008, poate fi

asimilată celei a unei autorități publice centrale, iar decizia adoptată în exercitarea

atribuțiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 35/2008

are natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din punct

de vedere formal, plângerea formulată în cauza de față este supusă cadrului procedural

special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța

competentă din punct de vedere material fiind, potrivit art. 10 alin. (1) din Lege,

Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă

în privința litigiilor având ca obiect acte administrative emise de autoritățile

publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3)

din Legea contenciosului administrativ, Curții de Apel București îi aparține competența

de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta

Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a

plângerii formulate de

Partidul Ecologist Român împotriva deciziei din 13 noiembrie 2012 a Biroului Electoral

Central, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4007/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1337 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, ac
ÎCCJ 2012-09-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5147/2012
dințială. Prin Încheierea de ședință din data de 26 iunie 2012 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a preciza temeiul juridic al
ÎCCJ 2024-12-10
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2796/2024
Ședința publică din data de 10 decembrie 2024 Asupra cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 19.10.2024
ÎCCJ 2025-10-21
0,91
ÎCCJ, Secția penală
ului Sibiu, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - SCAF. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, cu consecința înaintării dosarul
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Decizia nr. 16/2017
Central poate fi asimilată celei a unei autorități publice centrale, atribuția pe care o exercită în soluționarea sesizărilor, plângerilor, contestațiilor, întâmpinărilor ce-i sunt adresate, fiind circumscrisă unei „jurisdicții administrati
Sursă