ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra contestației declarate de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 49/2025 din data de 02 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 49/2025 din data de 02 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A., împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța din data de 15.04.2025 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, confirmată prin Ordonanța din data de 27.05.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025 În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., dispune obligarea petentului la plata sumei de 400 RON cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.05.2025, în dosarul cu numărul de mai sus, A., în calitate de reclamant/parte vătămată, prin reprezentanți convenționali, a formulat o plângere în temeiul prevederilor art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen. împotriva Ordonanței procurorului din 27.05.2025, din dosarul penal nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dosar format ca urmare a plângerii penale formulată împotriva numitelor B. (judecător în cadrul Tribunalului Sibiu) și C. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Prin plângerea formulată, în esență, s-a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., să se dispună desființarea soluției de atacate și trimiterea motivată a cauzei la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală.

S-a mai arătat în plângerea formulată că făptuitoarele au continuat activitatea infracțională, se sustrag de la urmărirea penală și au influențat alți participanți la săvârșirea faptelor, făcându-se vinovate inclusiv de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 C. pen. (obstrucționarea justiției), sustragerea de la urmărirea penală și zădărnicirea aflării adevărului, sens în care s-a solicitat luarea măsurii preventive a arestului pentru 30 de zile, pentru stoparea producerii infracțiunilor sesizate și acoperirea prejudiciului, astfel că, orice fel de hotărâre se va pronunța în cauză, fără dispunerea măsurii preventive va fi susceptibilă de anulare, Ministerul Public fiind deja în culpă procesuală.

S-a mai solicitat condamnarea celor două făptuitoare la pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunile săvârșite și obligarea acestora la plata în solidar a prejudiciului cauzat însumând 1.390.555,00 mii RON, la care se adaugă sumele rezultate din acordarea indemnizațiilor reprezentanților D. în toate organismele electorale organizate în circumscripția electorală județeană nr. 34 Sibiu, precum și a sumelor acordate cu titlu de cheltuieli electorale și a celor avansate cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii formulate, petenta a invocat, în esență, modalitatea superficială de cercetare și de redactare a ordonanței de clasare, modalitate din care rezultă că făptuitoarele au continuat activitatea infracțională, se sustrag de la urmărirea penală și au influențat alți participanți la săvârșirea faptelor, Ministerul Public fiind deja în culpă procesuală.

Urmare a plângerii formulate la 15.01.2025 s-a format dosarul penal nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dosar în care s-a dispus o soluție de clasare, fără efectuarea niciunui act de cercetare în cauză, raportat la faptele menționate în cuprinsul plângerii și la materialul probant existent în dosarele nr. x/2024 și nr. y/2024

În opinia petentei, aspectele invocate atât în cuprinsul acțiunilor de pe rolul instanțelor de judecată, cât și a plângerii penale formulate vizează fraudele înregistrate în procesul electoral, pe care le apreciază ca fiind cele mai mari înregistrate după Revoluția Română din decembrie 1989.

În opinia petentei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia avea obligația începerii urmăririi penale in rem măcar cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, ordonanța de respingere a plângerii fiind neîntemeiată.

Analizând plângerea formulată, în baza actelor dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cauza penală care a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și în prezenta cauză s-a apreciat că nu există elemente care să poată conduce la admiterea plângerii potrivit art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen.

Pentru a ajunge la această concluzie, s-a avut în vedere că plângerea penală formulată de petenta A., prin apărător ales, are ca obiect modalitatea în care numitele E. (judecător în cadrul Tribunalului Sibiu) și C. (procuror în cadrul Parchetului pe lângă Tribunalul Sibiu) și-au exercitat atribuțiile de serviciu în soluționarea cauzelor care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2024 și nr. y/2024, aflate pe rolul Tribunalului Sibiu, și în care s-au pronunțat soluții de declinare în favoarea Curții de Apel București.

În acord cu procurorul de caz, s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data de 01.11.2024 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul formulat de A. (petenta din prezenta cauză), împotriva Deciziei nr. 158D/30.10.2024 a Biroului Electoral Central, cu privire la soluționarea contestației împotriva procesului-verbal nr. x/25.10.2024, încheiat de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 34 Sibiu.

Recursul a fost trimis pe cale administrativă Curții de Apel București, unde a fost înregistrat în dosarul cu nr. x/2024 (rezoluția din 01.11.2024 a ICCJ - SCAF).

Prin sentința civilă nr. 9/2024 pronunțată la 05.11.2024 în dosarul nr. x/2024, al Curții de Apel București, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Prin sentința civilă nr. 897/2024 pronunțată la 14.11.2024 în dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Sibiu, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - SCAF. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, cu consecința înaintării dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea stabilirii competenței materiale a instanței care va soluționa cauza. În dosarul nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel București (Contestații Electorale), la data de 05.11.2024, A. (petenta din prezenta cauză), în contradictoriu cu Biroul electoral Central și cu Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 34 Sibiu, a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea procesului-verbal nr. x din 25.10.2024. În acest dosar, prin sentința civilă nr. 69/2024 pronunțată la 07.11.2024 a fost admisă excepția necompetenței materiale cu consecința declinării cauzei la Tribunalul Sibiu. De asemenea, după înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Sibiu, prin sentința civilă nr. 904/2024, pronunțată la 15.11.2024 în același dosar, a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției I-a civilă cu consecința declinării cauzei în favoarea secției a II-a civilă și contencios administrativ și fiscal din cadrul aceluiași tribunal.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, magistratul judecător, la soluționarea excepțiilor de necompetență materială a instanței invocate în dosarele nr. x/2024 și nr. y/2024 a avut în vedere prevederile legale care reglementează în această materie, soluțiile pronunțate la datele de 14.11.2024 și 07.11.2024 fiind avute în vedere și concluziile procurorului de ședință.

Prin urmare, s-a apreciat că susținerile petentei în sensul că atât președintele completului care a pronunțat soluțiile de declinare, cât și procurorul de ședință care a pus concluzii în același sens în cele două cauze, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu abuziv, iar faptele lor ar fi contribuit la fraudarea procesului electoral, sunt vădit nefondate.

Pentru a ajunge la această concluzie, s-a avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 303/2004, în vigoare în data săvârșirii pretinselor fapte, judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile prezentei legi. De asemenea, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali, având libertate deplină în soluționarea cauzelor deduse judecății, În conformitate cu legea și în mod imparțial, cu respectarea egalității de arme și a drepturilor procesuale ale părților. Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricții, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții, directe sau indirecte, din partea oricărei autorități, fie chiar autorități judiciare. Cu privire la activitatea procurorilor, potrivit art. 3 din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data săvârșirii pretinselor fapte, aceasta se desfășoară în baza principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, procurorii fiind independenți în dispunerea soluțiilor, care pot fi desființate numai în cadrul exercitării căilor de atac, prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 336-340 din C. proc. pen.

Astfel, activitatea magistratului este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și a dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia dintre părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistratului ca urmare a plângerii penale a părții nemulțumite. Totodată, prin procesarea judiciară a unei plângeri penale nu pot fi cenzurate soluțiile, măsurile, dispuse de magistrați în cauzele instrumentate de ei, indiferent care ar fi natura lor. Cenzurarea unei soluții dispuse de aceștia se poate realiza, după cum s-a arătat mai sus, numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. În caz contrar, se încalcă principiul independenței autorității judecătorești.

În lipsa oricăror dovezi sau indicii de interferență exterioară actului de decizie propriu-zis, un procuror (în cursul unei anchete penale) nu poate să facă aprecieri în legătură cu justețea raționamentelor juridice ori a concluziilor formulate de un magistrat, în deciziile lui.

În plus, s-a apreciat că plângerea petentei vizează nemulțumirile acesteia cu privire la desfășurarea procesului electoral, procedură care nu are o legătură directă cu procedura în care cei doi magistrați au interacționat cu cauzele civile care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2024 și nr. y/2024, procedură care a avut ca finalitate învestirea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente pentru soluționarea pe fond a cauzelor.

În aceste condiții, s-a apreciat că soluția procurorului apare legală și temeinică, urmând a fi menținută.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta A., împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța din data de 15.04.2025 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, confirmată prin Ordonanța din data de 27.05.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, ca fiind nefondată.

Împotriva încheierii nr. 49 din data de 02 iulie 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestație petenta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 08 august 2025, sub dosar nr. x/2025, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C2 - 2 Judecători C.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, invocată din oficiu, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că a fost învestit cu soluționarea contestației exercitate de petenta A. împotriva încheierii nr. 49 din ședința din camera de consiliu din data de 02 iulie 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2025, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A., împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța din data de 15.04.2025 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, confirmată prin Ordonanța din data de 27.05.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecință, constatând că petenta A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de aceasta.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga pe contestatoare la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 49/2025 din data de 02 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2025.