ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5147/2012

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, reclamantul T.H. a formulat contestație împotriva hotărârii Biroului Electoral Central din 13 iunie 2012, prin care acesta a respins ca nefondată sesizarea privind fraudarea alegerilor formulată de reclamantul din prezenta cauză, candidat independent la funcția de primar, reținând că probele prezentate în susținerea cererii nu dovedesc încălcarea dispozițiilor legale privind aplicarea ștampilei de control a secției de votare pe buletinele de vot și nici existența vreunei fraude, în sensul dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 10 iunie 2012, data alegerilor locale, a constatat existența mai multor nereguli și ilegalități săvârșite de președinții secțiilor de votare și de către președintele circumscripției electorale, nereguli care au condus în mod vădit la modificarea atribuirii mandatelor în circumscripția anterior menționată. A arătat în continuare că a formulat către Biroul Electoral Central o cerere de anulare a alegerilor în circumscripția electorală comunală, cerere ce a fost respinsă fără motive temeinice și fără argumentarea necesară probării corectitudinii și legalității deciziei luate. În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 67/2004.

Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțată în data de 19 iunie 2012, instanța, față de dispozițiile art. 122 din Legea nr. 67/2004, a constatat că judecata cauzei urmează să se desfășoare potrivit procedurii contencioase, cu respectarea regulilor prevăzute pentru ordonanța președințială. Prin Încheierea de ședință din data de 26 iunie 2012 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a preciza temeiul juridic al cererii. Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea de ședință din data de 13 august 2012, reclamantul arătând că temeiul juridic al cererii este art. 37 din Legea nr. 67/2004, solicitând obligarea Biroului Electoral Central să aplice corect dispozițiile art. 122 din Legea nr. 67/2004, iar pe baza probelor administrate, să se dispună anularea alegerilor în circumscripția electorală C., județul Buzău.

În ședința publică din data de 4 septembrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale. Prin sentința civilă nr. 10391 din 4 septembrie 2012, Judecătoria Buzău, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul contestator T.H., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, având ca obiect contestație la legea electorală, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, astfel cum a fost ulterior precizată, contestatorul a solicitat obligarea Biroului Electoral Central la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004, cu consecința anulării alegerilor în Circumscripția Electorală C., județul Buzău și că, independent de modul echivoc de formulare a pretențiilor deduse judecății, finalitatea urmărită prin promovarea cererii este aceea a desființării hotărârii din 13 iunie 2012 a Biroului Electoral Central, cu consecința anulării alegerilor în circumscripția electorală C., județul Buzău.

Instanța a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, î n exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate, că c ererea promovată de către reclamant are natura unei veritabile căi de atac promovate împotriva hotărârii Biroului Electoral Central, că din interpretarea sistematică a dispozițiilor ce reglementează activitatea acestui organism rezultă că judecarea oricărei căi de atac exercitate împotriva hotărârilor sale sau cereri relative la modul său de organizare și funcționare este de căderea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) și alin. (3), raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., a admis excepția necompetenței materiale, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 4 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 „secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.” În ceea ce privește teza a doua a textului de mai sus: „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”, raportată la problema de competență materială pusă în discuție, se constată că potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, coroborate cu cele ale alin. (1) și alin. (3) ale aceluiași articol, numai contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004 : „ (1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții (…) h) soluționează sesizările privitoare la frauda electorală, putând dispune anularea alegerilor dintr-o circumscripție electorală, în cazul în care constată, pe baza probelor administrate, că votarea și stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripția electorală respectivă; în astfel de cazuri, dispune repetarea scrutinului, care are loc în termen de cel mult două săptămâni de la constatarea fraudei.

Noile alegeri au loc în aceleași condiții, folosindu-se aceleași liste electorale și aceleași liste de candidați și candidaturi independente, cu excepția cazurilor în care s-a dispus de către birou anularea unei liste de candidați sau a unor propuneri de candidaturi independente, în sarcina cărora s-a reținut comiterea fraudei care a determinat anularea alegerilor. Existența fraudei electorale se stabilește de Biroul Electoral Central de la caz la caz, pe baza probelor prezentate de cei care au invocat-o;” Alin. (4) al aceluiași articol prevede următoarele: „(4) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate.

Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședința publică.” Conform prevederilor art. 39 din Legea nr. 67/2004 : „ (1) Contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale se pot face în termen de 48 de ore de la desemnarea președinților și a locțiitorilor acestora sau, după caz, de la completarea birourilor electorale cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice sau alianțelor electorale.

(2) Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor.

(3) Hotărârea pronunțată este definitivă și irevocabilă și se comunică, în cazul președintelui biroului electoral și locțiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, președintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestației, procedează la o nouă desemnare.” Înalta Curte are în vedere faptul că nu există în conținutul Legii nr. 67/2004 un text care să prevadă, similar dispozițiilor art. 39, că hotărârile Biroului Electoral Central pronunțate în soluționarea sesizărilor referitoare la frauda electorală, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004, sunt supuse recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca urmare, în lipsa unui text expres, aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 39 alin. (2) teza a IV-a din Legea nr. 67/2004 la situația prevăzută de dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. h) din lege nu se poate face.

Înalta Curte reține că sub aspectul calificării birourilor electorale, în general și a Biroului Electoral Central, în special, ca „autorități publice” emitente ale unor acte administrative, se constată că aceste entități cu o existență limitată, astfel cum sunt conturate în Legea nr. 67/2004, nu se încadrează în sensul strict al termenului, astfel cum este el definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare. Totuși, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, membrii acestor birouri exercită „o funcție ce implică autoritatea de stat”, ceea ce conferă biroului însuși calitatea de autoritate publică.

Prin urmare, chiar și în aceste circumstanțe de imprecizie terminologică a legii speciale, este cert că activitatea Biroului Electoral Central, pe baza dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004, poate fi asimilată celei a unei autorități publice centrale, iar atribuția pe care o exercită în soluționarea sesizărilor referitoare la frauda electorală, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004, se circumscrie unei „jurisdicții administrative speciale”, astfel cum este ea definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004. În consecință, și hotărârea Biroului Electoral Central din 13 iunie 2012 are natura juridică a unui „act administrativ jurisdicțional”, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din punct de vedere formal, contestația formulată în cauza de față este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța competentă din punct de vedere material fiind, potrivit art. 10 alin. (1) din lege, curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă în privința litigiilor având ca obiect acte administrative emise de autoritățile publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Ploiești. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Trimite contestația formulată de T.H. împotriva hotărârii Biroului Electoral Central din 13 iunie 2012 spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2012.