ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5147/2012

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă,

reclamantul T.H. a formulat

contestație împotriva hotărârii Biroului Electoral Central din 13 iunie 2012,

prin care acesta a respins ca nefondată sesizarea privind fraudarea alegerilor

formulată de reclamantul din prezenta cauză, candidat independent la funcția de

primar, reținând că probele prezentate în susținerea cererii nu dovedesc

încălcarea dispozițiilor legale privind aplicarea ștampilei de control a

secției de votare pe buletinele de vot și nici existența vreunei fraude, în

sensul dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la data de 10 iunie 2012, data alegerilor locale, a

constatat existența mai multor nereguli și ilegalități săvârșite de președinții

secțiilor de votare și de către președintele circumscripției electorale,

nereguli care au condus în mod vădit la modificarea atribuirii mandatelor în

circumscripția anterior menționată. A arătat în continuare că a formulat către

Biroul Electoral Central o cerere de anulare a alegerilor în circumscripția

electorală comunală, cerere ce a fost respinsă fără motive temeinice și fără

argumentarea necesară probării corectitudinii și legalității deciziei luate.

În drept a invocat dispozițiile

Legii nr. 67/2004.

Prin încheierea din Camera

de Consiliu pronunțată în data de 19 iunie 2012, instanța, față de dispozițiile

art. 122 din Legea nr. 67/2004, a constatat că judecata cauzei urmează să se desfășoare

potrivit procedurii contencioase, cu respectarea regulilor prevăzute pentru ordonanța

președințială.

Prin Încheierea de ședință

din data de 26 iunie 2012 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor

art. 155

1

C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației

de a preciza temeiul juridic al cererii.

Cauza a fost repusă pe

rol prin încheierea de ședință din data de 13 august 2012, reclamantul arătând că

temeiul juridic al cererii este art. 37 din Legea nr. 67/2004, solicitând obligarea

Biroului Electoral Central să aplice corect dispozițiile art. 122 din Legea nr.

67/2004, iar pe baza probelor administrate, să se dispună anularea alegerilor în

circumscripția electorală C., județul Buzău.

În ședința publică din

data de 4 septembrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale.

Prin sentința civilă

nr. 10391 din 4 septembrie 2012, Judecătoria Buzău, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul contestator T.H., în contradictoriu

cu intimatul Biroul Electoral Central, având ca obiect contestație la legea electorală,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, astfel cum a fost

ulterior precizată, contestatorul a solicitat obligarea Biroului Electoral Central

la aplicarea corectă a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004, cu consecința

anulării alegerilor în Circumscripția Electorală C., județul Buzău și că, independent

de modul echivoc de formulare a pretențiilor deduse judecății, finalitatea urmărită

prin promovarea cererii este aceea a desființării hotărârii din 13 iunie 2012 a

Biroului Electoral Central, cu consecința anulării alegerilor în circumscripția

electorală C., județul Buzău.

Instanța a mai reținut

că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, î

n exercitarea

atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la

cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate, că

c

ererea

promovată de către reclamant are natura unei veritabile căi de atac promovate împotriva

hotărârii Biroului Electoral Central, că din interpretarea sistematică a dispozițiilor

ce reglementează activitatea acestui organism rezultă că judecarea oricărei căi

de atac exercitate împotriva hotărârilor sale sau cereri relative la modul său de

organizare și funcționare este de căderea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că în conformitate cu dispozițiile

art.

158 alin. (1) și alin. (3), raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

a admis

excepția necompetenței materiale, cu consecința declinării competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale a instanței supreme, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta

este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pe de o parte, potrivit

dispozițiilor art. 4 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu

judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, iar pe

de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 „secția I civilă,

secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor

pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.”

În ceea ce privește teza

a doua a textului de mai sus: „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”,

raportată la problema de competență materială pusă în discuție, se constată că potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, coroborate cu cele ale alin.

(1) și alin. (3) ale aceluiași articol, numai contestațiile asupra modului de organizare

și asupra componenței Biroului Electoral Central se soluționează de către Înalta

Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art.

37 alin. (1) lit. h)

din Legea nr. 67/2004

:

„

(1)

Biroul Electoral Central are următoarele

atribuții

(…)

h)

soluționează sesizările privitoare la frauda electorală, putând dispune anularea

alegerilor dintr-o circumscripție electorală, în cazul în care constată, pe baza

probelor administrate, că votarea și stabilirea rezultatului alegerilor au avut

loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripția electorală

respectivă; în astfel de cazuri, dispune repetarea scrutinului, care are loc în

termen de cel mult două săptămâni de la constatarea fraudei. Noile alegeri au loc

în aceleași condiții, folosindu-se aceleași liste electorale și aceleași liste de

candidați și candidaturi independente, cu excepția cazurilor în care s-a dispus

de către birou anularea unei liste de candidați sau a unor propuneri de candidaturi

independente, în sarcina cărora s-a reținut comiterea fraudei care a determinat

anularea alegerilor. Existența fraudei electorale se stabilește de Biroul Electoral

Central de la caz la caz, pe baza probelor prezentate de cei care au invocat-o;”

Alin. (4) al aceluiași articol prevede următoarele:

„(4)

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin Biroul Electoral Central emite hotărâri

care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate.

Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale

din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală,

de la data aducerii la cunoștință în ședința publică.”

Conform prevederilor

art. 39

din Legea nr. 67/2004

:

„

(1)

Contestațiile asupra modului de organizare

și asupra componenței birourilor electorale se pot face în termen de 48 de ore de

la desemnarea președinților și a locțiitorilor acestora sau, după caz, de la completarea

birourilor electorale cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice

sau alianțelor electorale.

(2)

Contestațiile se soluționează de biroul

electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului

București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral

de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral

de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului

București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție

județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție,

dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea

contestațiilor.

(3)

Hotărârea pronunțată este definitivă și

irevocabilă și se comunică, în cazul președintelui biroului electoral și locțiitorului

acestuia, în termen de 24 de ore, președintelui tribunalului care, în cazul admiterii

contestației, procedează la o nouă desemnare.”

Înalta Curte are în vedere

faptul că nu există în conținutul Legii nr. 67/2004 un text care să prevadă, similar

dispozițiilor art. 39, că hotărârile Biroului Electoral Central pronunțate în soluționarea

sesizărilor referitoare la frauda electorală, în temeiul art. 37 alin. (1) lit.

h) din Legea nr. 67/2004, sunt supuse recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare, în lipsa unui

text expres, aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 39 alin. (2) teza a IV-a

din Legea nr. 67/2004 la situația prevăzută de dispozițiile art. 37 alin. (1)

lit. h) din lege nu se poate face.

Înalta Curte reține că

sub aspectul calificării birourilor electorale, în general și a Biroului Electoral

Central, în special, ca „autorități publice” emitente ale unor acte administrative,

se constată că aceste entități cu o existență limitată, astfel cum sunt conturate

în Legea nr. 67/2004, nu se încadrează în sensul strict al termenului, astfel cum

este el definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare.

Totuși, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, membrii acestor birouri exercită „o funcție

ce implică autoritatea de stat”, ceea ce conferă biroului însuși calitatea de autoritate

publică.

Prin urmare, chiar și

în aceste circumstanțe de imprecizie terminologică a legii speciale, este cert că

activitatea Biroului Electoral Central, pe baza dispozițiilor art. 37 din Legea

nr. 67/2004, poate fi asimilată celei a unei autorități publice centrale, iar atribuția

pe care o exercită în soluționarea sesizărilor referitoare la frauda electorală,

în temeiul art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004, se circumscrie unei

„jurisdicții administrative speciale”, astfel cum este ea definită de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, și hotărârea

Biroului Electoral Central din 13 iunie 2012 are natura juridică a unui „act administrativ

jurisdicțional”, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că, din punct de vedere formal, contestația formulată în cauza de față

este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, instanța competentă din punct de vedere material fiind, potrivit

art. 10 alin. (1) din lege, curtea de apel, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca instanță competentă în privința litigiilor având ca obiect acte administrative

emise de autoritățile publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, conform

art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, competența de soluționare

a cauzei aparține Curții de Apel Ploiești.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență

materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Trimite contestația formulată

de T.H. împotriva hotărârii Biroului Electoral Central din 13 iunie 2012 spre competentă

soluționare Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2012.