ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 15 mai 2024, contestatorii A. și B., în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2017, raportat la prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central prin care solicită să se dispună anularea acesteia și în consecință menținerea Procesului-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din județul Buzău din cadrul Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 10 Buzău.

1.2. La data de 15 mai 2024, contestatorul B., în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 14 alin. (1) și 15 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de cerere de suspendare a executării Hotărârii nr. 136H/12.05.2024 emisă de pârâtul Biroul Electoral Central, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza pendinte, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/20.05.2024, numiții C. și D., în temeiul art. 61 alin. (2) și art. 62 din C. proc. civ., au formulat cerere de intervenție principală, în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care au solicitat admiterea contestației formulate de contestatorii A. și B. și anularea hotărârii nr. 136H/I2.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinic și legal a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din județul Buzău.

1.4. La data de 20 mai 2024, intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2024 a înregistrat, sub nr. x/20.05.2024, cerere de introducere în cauză, în calitate de intimați, a contestatorilor: E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y., motivat de faptul că, prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024, supusă controlului judiciar în prezentul dosar, au fost admise contestațiile formulate de aceștia, astfel încât principiile esențiale ale contradictorialității și asigurării dreptului la apărare, impun citarea acestora ca urmare a unui drept recunoscut prin admiterea contestațiilor formulate.

1.5. Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/20.05.2024, Z. și AA., în calitate de judecători care își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Buzău, au formulat cerere de intervenție principală, prin care au solicitat anularea integrală a Hotărârii nr. 136H/12.05.2024 emisă de Biroul Electoral Central și menținerea ca temeinic și legal a Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din județul Buzău.

1.6. Prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în principiu cererile de intervenție formulate de C. și D..

1.7. La termenul de judecată din data de 22 mai 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați, a numiților E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y., în temeiul art. 78 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și a admis în principiu cererile de intervenție formulate de Z. și AA..

Prin sentința civilă nr. 254 din data de 23 mai 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a respins cererea de suspendare, formulată de contestatorul B.;

- a respins cererea principală formulată de contestatorii A. și B. împotriva hotărârii nr. 136H din data de 12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central, în contradictoriu cu intimații Biroul Electoral Central, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X. și Y. și intervenienții Z. și AA.;

- a respins cererile de intervenție formulate de C., D., Z. și AA..

Pentru a pronunța aceste soluții, prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 (legea contenciosului administrativ), subliniind că, din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi rezultă că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care se constată îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, caracterul aparent de legalitate urmând a fi analizat de la caz la caz.

În ce privește condiția referitoare la cazul bine justificat, prima instanță a invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 precum și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, statuând că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, nu se impune analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci verificarea trebuie să privească doar acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, instanța putând face doar o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în caz contrar, ar prejudeca fondul litigiului dedus judecății.

Examinând susținerile contestatorului, conform cărora există o contradicție între două hotărâri ale aceluiași Birou Electoral Central sub aspectul înțelesului semantic al noțiunii de "magistrat" în legislația electorală (Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 și Hotărârea atacată nr. 136H/12.05.2024), existând și o autoritate de lucru judecat în acest sens consființită prin sentința civilă nr. 209/2024 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 2500/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2024, prima instanță a apreciat că, fără a se prejudeca fondul litigiului, nu pot fi reținute indicii privind nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită astfel că, în speță, s-a apreciat că această condiție nu este îndeplinită deoarece, nici prin Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 și nici prin Hotărârea nr. 136H/12.05.2024 emise de către Biroul Electoral Central, nu s-a examinat legalitatea participării magistraților asistenți în calitate de președinți sau locțiitori în cadrul birourilor electorale. De asemenea, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 209/2024 pronunțată în Dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2500/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu sunt critici ori susțineri în acest sens și nu s-a abordat legalitatea participării magistraților asistenți în calitate de președinți sau locțiitori în cadrul birourilor electorale.

Prima instanță a analizat și cea de-a doua condiție referitoare la paguba iminentă, din perspectiva susținerilor contestatorului conform cărora, prin invalidarea Procesului-verbal nr. x/A din data de 10.05.2024, se ajunge la situația suspendării activității biroului electoral de circumscripție, având ca efect depășirea termenelor imperative instituite de legiuitor pentru desfășurarea alegerilor, reglementate prin Anexa la H.G nr. 199/2024, ceea ce ar genera imposibilitatea derulării în continuare a etapelor reglementate de lege pentru realizarea alegerilor, unitatea administrativă, fiind pusă într-un vădit dezavantaj față de alte unități administrativ-teritoriale din restul țării, în care, deși tragerea la sorți s-a realizat într-o manieră identică celei din prezenta cauză, procedura continuă în acest format. În opinia reclamantului, există o perturbare gravă a funcționării autorități publice angrenate în acest proces democratic, iar serviciul public prestat de acestea este, de asemenea, îngreunat.

Subliniind că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea 554/2004, noțiunea de "pagubă iminentă" are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil greu sau imposibil de reparat, prima instanță a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cazul de față, întrucât reclamantul nu a dovedit în concret producerea unui prejudiciu grav prin executarea actului administrativ contestat și nici iminența producerii unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care, în final, decizia contestată ar fi anulată. În același sens, prima instanță a statuat că nu poate fi reținută nici o perturbare gravă a funcționării tuturor autorităților angrenate în procesul electoral, în condițiile în care, s-a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău, precum și a locțiitorilor acestora, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare.

Apreciind că, prin aceste din urmă măsuri administrative dispuse, se asigură funcționarea birourilor electorale de circumscripție comunală, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, prima instanță a conchis asupra caracterului neîntemeiat al cererii de suspendare formulată de contestator, ca urmare a neîntrunirii condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, dispunând respingerea ca atare a acestei cereri de suspendare.

Analizând fondul litigiului dedus judecății, prima instanță a redat conținutul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, referitoare la competența diferită de a soluționa contestațiile îndreptate împotriva modului de alcătuire a birourilor electorale, constatând că, în prezenta cauză, astfel cum se menționează în titlul Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, contestațiile au fost formulate împotriva desemnării președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din Județul Buzău precum și a locțiitorilor acestora, din data de din data de 10.05.2024, la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, cu mențiunea că, prin actul constatator al desemnării - Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05.2024 - s-a contestat operațiunea de desemnare prin tragere la sorți a președinților birourilor electorale de circumscripție constituite în Județul Buzău și a locțiitorilor acestora, desfășurată în data de 10.05.2024.

Contrar criticilor reclamantilor, prima instanță a observat că Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05. 2024, contestat la Biroul Electoral Central, a vizat atât desemnarea președinților și locțiitorilor Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău cât și a președinților și locțiitorilor birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău iar prin hotărârea atacată emisă de Biroul Electoral Central s-a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală, orășenești din județul Buzău precum și a locțiitorilor acestora.

Făcând o analiză a prevederilor art. 26 alin. (1)-(5) precum și a art. 26 alin. (9) și 11 din Legea nr. 115/2015, prima instanță a reținut că Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05. 2024, contestat la Biroul Electoral Central, constituie actul de învestitură al președintelui, respectiv al locțiitorului de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău, ipoteză în care, contestarea lui a atras competența Biroului Electoral Central, prin raportare la prevederile legale examinate. În acest context, în condițiile în care, contestațiile formulate au privit Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10 mai 2024, care a vizat învestirea președintelui biroului electoral de circumscripție județeană și a înlocuitorului acestuia, precum și președinții și locțiitorii birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească, municipal, prima instanță a conchis că sunt neîntemeiate criticile reclamanților și intervenienților privitoare la depășirea competențelor Biroului Electoral Central.

În acest sens, curtea de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 115/2015, referitoare la atribuțiile Biroului Electoral Central de a urmări și asigura respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul țării, de a asigura interpretarea unitară a prevederilor acestora, precum și de a primi și soluționa orice contestație cu privire la organizarea și desfășurarea alegerii autorităților administrației publice locale, altele decât cele care, prin prezenta lege, sunt date în competența birourilor electorale de circumscripție sau a instanțelor judecătorești. Prin raportare la aceste dispoziții legale, prima instanță a conchis că nu poate fi reținută nelegalitatea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, din perspectiva competenței, a interpretării normelor de către pârâtul Biroului Electoral Central.

Cu privire la susținerile referitoare la legalitatea participării magistraților-asistenți în calitate de președinți sau locțiitori în cadrul birourilor electorale, prin raportare la efectele pronunțării sentinței nr. 209/2024, definitivă prin Decizia nr. 2500/09.05.2024, curtea de apel a apreciat aceste susțineri a fi nefondate în contextul în care, în litigiul invocat și finalizat cu hotărârea indicată, nu s-a pus în discuție legalitatea participării magistraților-asistenți în calitate de președinți sau locțiitori în cadrul birourilor electorale, aceasta problemă de drept fiind supusă examinării pentru prima dată cu ocazia contestării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024. În aprecierea primei instanțe, pronunțarea sentinței nr. 209/2024, definitivă prin Decizia nr. 2500/09.05.2024, nu a fost de natură a determina respingerea contestațiilor ca inadmisibile, în condițiile în care, în prezenta pricină, este vorba despre un nou act administrativ supus controlului judecătoresc care nu a fost examinat din perspectiva legalității participării magistraților asistenți în calitate de președinți sau locțiitori în cadrul birourilor electorale.

Prima instanță a mai subliniat că, prin sentința nr. 209/24 05 2024, nu s-au examinat critici de natura celor formulate de către contestatori în prezentul litigiu cu referire la Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, iar problema de drept vizând legalitatea participării magistraților asistenți în calitate de președinți sau locțiitori în cadrul birourilor electorale, a fost supusă examinării pentru prima data cu ocazia contestării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024.

În ceea ce privește susținerile referitoare la corecta interpretare a noțiunilor de "magistrat" și "magistrat-asistent", prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5

1

) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție, invocând în scopul corectei interpretări a normei dezlegările Curții Constituționale din Decizia nr. 542 din 24 octombrie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) teza finală și alin. (5) din Legea nr. 115/2015, conform cărora "[...] prevederile legale criticate nu există izolat, ci ele trebuie raportate atât la întreg ansamblul normativ din care fac parte, cât și la ansamblul legislației incidente în materie electorală."

Plecând de la aceste premise, curtea de apel a redat dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, conform cărora judecătorii și procurorii au calitatea de magistrați, apreciind că susținerea în sensul că funcția de magistrat asistent s-ar încadra în prevederile acestui text de lege, reprezintă o interpretare extensivă, la familia ocupațională, fiind neîntemeiată.

Subliniind că textul analizat este de strictă strictă interpretare iar o interpretare extensivă nu ar respecta voința legiuitorului, prima instanță a statuat că aprecierile relative la "extinderea calității de magistrat" trebuie examinate în acord cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

În opinia primei instanțe, existența unor dispoziții în alte acte normative referitoare la includerea personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, în noțiunea de magistrat, a drepturilor comune, a răspunderii disciplinare similare, nu sunt de natură a determina o interpretare extensivă a textelor de lege care sunt de strictă interpretare iar din interpretarea sistematică și teleologică a prevederilor Legii nr. 303/2022 coroborate cu 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea ca desemnarea să se facă, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5

1

) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție.

În aceste condiții, Curtea a conchis că este neîntemeiat și motivul de nelegalitate invocat de reclamanți privind interpretarea greșită, de către pârâtul Biroul Electoral Central, a legalității participării magistraților asistenți în calitate de președinte sau locțiitori în cadrul birourilor electorale prin prisma art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 coroborat cu Legea nr. 115/2015, astfel că a dispus respingerea acțiunii în anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 136H din 12.05.2024, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererile de intervenție voluntară principală admise în principiu, curtea de apel a reținut că intervenienții principali au prezentat motive de fapt și de drept identice cu cele expuse de reclamanții A. și B., pe fondul cererii deduse judecății iar în privința susținerilor formulate în cadrul cererii de intervenție de către intervenienții, Z. și AA., relativ la limitele sesizării, curtea de apel le-a apreciat a fi neîntemeiate, în contextul în care s-a reținut nelegalitatea întocmirii listei magistraților dintre care s-a făcut tragerea la sorți, cu consecința anulării actelor subsecvente.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 254 din data de 23 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la soluția de respingere a cererii de suspendare, contestatorul B. a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, până la soluționarea definitivă a cauzei, în măsura în care nu se soluționează la primul termen de judecată.

În susținerea cererii de recurs, contestatorul a reluat argumentele de fapt care l-au determinat să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat (Hotărârea BEC nr. 136H/12 mai 2024), mai precis că, în prezent, există două hotărâri emise de același Birou Electoral Central - hotărârea nr. 19H/16 aprilie 2024 și hotărârea atacată nr. 136H/12 mai 2024 - care se contrazic una pe altă, deoarece în prima hotărâre se recunoaște calitatea sa de magistrat, în timp ce în cuprinsul Hotărârii nr. 136H nu mai are această calitate.

În opinia recurentului, instanța de fond nu a înțeles că, prin cererea de chemare în judecată, s-a referit la situația sa particulară, potrivit căreia prin Hotărârea nr. 19H a fost nominalizat expres, nu ca o persoană ce nu îndeplinește calitatea de magistrat, ci care fost desemnat de însuși intimatul-pârât BEC ca fiind magistrat al altei instanțe, situație în raport cu care anularea procesului-verbal nr. x/A/10.05.2024 în procedura administrativă prin emiterea Hotărârii nr. 136H din 12.05.2024 este eronată, președintele Tribunalului Buzău conformându-se atât Deciziei 2500 a ICCJ pronunțată in Dosarul nr. x/2024, cât și Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 în cuprinsul căreia a fost nominalizat ca fiind magistrat al altei intanțe.

Apreciind că, prin existența unor dispoziții total contradictorii în două hotărâri succesive emise de același organ administrativ, se produce indubitabil o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat, subscrisă sintagmei de caz bine justificat și definiției acesteia de la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, recurentul-contestator a învederat că, din perspectiva pagubei iminente, instanța de fond și-a limitat analiza exclusiv la aspectele privitoare la procedurile administrative demarate în perioada premergătoare alegerilor în cadrul birourilor electorale de circumscripție locală.

În combaterea considerentelor primei instanțe referitoare la condiția "pagubei iminente", recurentul-contestator a susținut că există un asemenea risc dintr-o dublă perspectivă:

- iminența producerii unui prejudiciu material personal, în sensul că remunerarea pentru activitatea de președinte în biroul electoral de circumscripție locală se face prin pontaj zilnic, astfel că, dacă se va confirma la finalul soluționării cererii nelegalitatea acestui act administrativ, executarea acestuia îi va cauza un prejudiciu material considerabil;

- iminența unui prejudiciu extrinsec interesului material personal, în considerarea faptului că în perioada 10.05.2024 - 12.05.2024 în calitate de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Ziduri a demarat, conform calendarului alegerilor electorale locale, procedura de tragere la sorți a ordinii pe buletinul de vot a candidaților. Or, în acest context, paguba iminentă ar putea fi aceea că întregul proces electoral de pe raza acestui UAT ar urma să fie anulat, de vreme ce o parte din acte au fost ordonate de către o persoană lipsită de capacitate de folosință care, în accepțiunea BEC nu putea deține funcția de președinte al biroului electoral de circumscripție.

Totodată, contestatorul B. a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe civile și în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de anulare a hotărârii Biroului Electoral Central, solicitând casarea în întregime a acesteia și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii de anulare a Hotărârii nr. 136H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central și a menținerii ca temeinic și legal a Procesului-verbal nr. x/A/10.05.2024 emis de Președintele Tribunalului Buzău, prin care a fost nominalizat în calitate de președinte al Biroului electoral de circumscripție comunală U.A.T. Ziduri.

Invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contestatorul a combătut argumentele primei instanțe referitoare la competența Biroului Electoral Central de a soluționa contestația în întregul ei, susținând că regulile în materia competenței de soluționare a contestațiilor administrative prevăzute de Legea nr. 115/2015 sunt clare și limitative, iar orice extindere a lor fără un temei legal, poate afecta însăși bunul mers, funcționarea și regulile de competență în materia contenciosului administrativ cu referire la instanțele de judecată specializate în această materie, cu precizarea că, dacă intimatul-pârât ar fi respectat prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, aceste litigii nu ar fi ajuns în competența instanței supreme ca instanță de recurs.

Contestatorul a apreciat inadecvat argumentul primei instanțe bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 115/2015, de vreme ce textul de la art. 39 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 115/2024 subliniază expres asupra competenței biroului electoral central de a soluționa acele contestații care nu sunt date prin prezenta lege în competența altor birouri electorale de circumscripție sau a instanțelor judecătorești.

În opinia recurentului-contestator, în acord cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 Biroul Electoral de Circumscripție Județeană avea competență să soluționeze aspectele privitoare la modul de organizare și compunere a birourilor electorale locale aflate în circumscripția sa iar nu Biroul Electoral Central, cum greșit a reținut instanța de fond, care avea competență a soluționa exclusiv contestația împotriva modului de organizare și compunere a biroului electoral de circumscripție județeană.

Cât privește aspectul legat de legalitatea magistraților-asistenți de a participa la tragerea la sorți și de a fi desemnați în funcția de președinte sau locțiilor la birourile electorale de circumscripție, recurentul-contestatorul a a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit referirile sale la cele statuate în mod definitiv în dosarul nr. x/2024 prin rămânerea definitivă a sentinței nr. 209/2004 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin pronunțarea deciziei nr. 2500/09.05.2024 a ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2024.

Reluând aceste susțineri, recurentul a subliniat că în cuprinsul acestor hotărâri părțile/reclamanții au fost procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, persoane care la cea de-a doua tragere la sorți, prin dispozițiile intimatului-pârât, nu aveau dreptul să facă parte din lista magistraților. Or, în respectivul litigiu nu a fost niciun magistrat-asistent ca parte, pentru a ca instanța să discute situația magistraților-asistenți.

În acest context, recurentul a susținut că, în măsura în care hotărârea contestată (Hot. BEC nr. 136H/12.05.2024) a fost întemeiată pe considerentele Hotărârii anterioare nr. 19H/16.04.2024, în cuprinsul căreia recurentul a fost nominalizat ca magistrat al altei instanțe, alături de judecători și procurori care activează la alte instanțe decât Tribunalul Buzău, această hotărâre a confirmat legalitatea desemnării mele ca președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Comunală Ziduri stabilită prin Procesul-verbal nr. x/A/10.05.2024 emis de Președintele Tribunalului Buzău, tocmai din perspectiva interpretării oferită de instanțele de judecată a art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

Recurentul-contestator a mai susținut că Biroul Electoral Central nu ar avea căderea de a conferi o interpretare extinsă unei legi electorale, în special în ce privește categoriile profesionale cu caracter special și care reprezintă și activează în instituții constituționale respectiv, din cele care compun Autoritatea Judecătorească compusă din Instanțele judecătorești și Ministerul Public (art. 124 - art. 134 Constituție), până la ajunge a institui propriile argumentări pe Legea privitoare la statutul judecătorului și procurorului.

În acest context, recurentul a subliniat că prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 a trecut deja prin două rânduri de alegeri locale organizate în anul 2016 și în anul 2020, fără să suscite probleme, iar în anul 2024, intimatul-pârât BEC, garantul aplicării unitare a legii alegerilor locale a emis opinii și a invalidat tragerile la sorți, printr-o interpretare distinctă doar în 7 județe, în timp ce alte 34 județe plus Municipiul București au aplicat aceeași procedură deja aplicată cu succes în anii 2016 și 2020.

Cu privire la argumentul primei instanțe extras din considerentele Deciziei CCR nr. 542 din 24 octombrie 2023, recurentul a susținut că acest argument trebuie să se limiteze strict la Legea alegerilor locale nr. 115/2015 și nu să devină un argument pentru o extindere a competenței Biroului Electoral Central de a putea face interpretări pe acte normative care nu au legătură cu materia în care această instituție publică cu caracter temporar acționează.

În opinia recurentului, instanța de fond avea obligația or să invalideze interpretarea BEC, ori dacă a validat-o așa cum a statuat prin hotărârea recurată, să corecteze opinia intimatului pârât și prin aplicarea justă a principiului reținut din considerentele Decizie CCR nr. 542/24.10.2023 să analizeze întreg ansamblu normativ care face referire Ia statutul judecătorilor, procurorilor și chiar a magistraților-asistenți, categorie profesională al cărei statut este indisolubil legat de cariera, drepturile și obligațiile judecătorilor (Legea nr. 303/2022).

Apreciind că instanța de fond a interpretat restrictiv prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 statuând în mod greșit că doar două categorii profesionale, judecătorii și procurorii se subscriu noțiunii de magistrat, recurentul a învederat că instanța de fond nu a înțeles susținerile sale întrucât nu a solicitat să i se recunoască statutul de magistrat. Cu privire la această critică a subliniat că, așa cum a arătat și instanței de fond, prin lipsa adverbelor restrictive "numai" sau "doar" din textul de lege prevăzut de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, noțiunea de "magistrat" din legea electorală se poate subscrie și altor categorii profesionale sens în care a susținut că noțiunea de magistrat se circumscrie, fără a supăra nicio altă categorie profesională din cele ce-și revendică acest titlu, și magistratului-asistent.

În argumentarea acestui punct de vedere, pe lângă textele de lege prevăzute la art. 106, 206, 209, 201, 214 - 216, 235, 273, 274 și altele din Legea nr. 303/2022, recurentul a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Constituționale, deciziile nr. 262/2016, nr. 121/2020 și nr. 900/2020 în cuprinsul cărora s-a statuat în mod explicit că magistratul-asistent spre deosebire de alte categorii profesionale din domeniul justiție exercită o activitate jurisdicțională, întărind ideea potrivit căreia funcția de magistrat-asistent se subscrie noțiunii de magistrat.

În același sens, recurentul a susținut că prezintă relevanță și cauza CEDO nr. 62915/17 Iancu contra României, pronunțată la data de 23 februarie 2021 în cuprinsul căreia s-a reținut, în analiza prevederilor art. 426 din C. proc. civ. și a celorlalte texte din C. proc. pen. care privesc magistratul-asistent, că motivarea hotărârii de către magistratul-asistent poate fi apreciată drept conformă standardelor impuse de art. 6 § 1 din Convenție, doar în măsura în care acesta are statutul de magistrat, iar nu de personalul auxiliar al instanței, utilizarea exprimării "assistant judge" judecător asistent), fiind elocventă în acest sens.

Recurentul a mai precizat că este necesar a se realiza o distincție între funcția de magistrat-asistent (profesie al cărei statut este codificat în Legea nr. 303/2022) cu funcția de asistent al judecătorului (profesie juridică proaspăt înființată și reglementată prin Legea nr. 393/2023), ori cu funcția de asistent judiciar (regelementată de Legea nr. 304/2022 art. 121 și urm.), în contextul în care funcția de magistrat-asistent reprezintă deja o profesie juridică de sine stătătoare cu un rol bine determinat în activitatea jurisdicțională și care nu se poate confunda cu funcții asemănătoare ca denumire, a cărei evoluție este indisolubil legată de existența Curții Supreme și a cărei carieră, drepturi și obligații este strâns legată de cele ale judecătorilor.

Contestatorul-recurent a mai relevat faptul că unde legiuitorul a dorit să facă referiri cărei funcții asociată noțiunii de magistrat se adresează o procedură sau alta, acesta a ținut să evidențieze în mod clar, iar unde nu a fost cazul a preferat să utilizeze noțiunea de magistrați la modul general, făcând trimitere în acest sens la art. 33 alin. (1), art. 37 alin. (3), art. 38 din Legea nr. 115/2015 care se referă la judecători, în timp ce la art. 26 alin. (5) din Lege se utilizează termenul general de magistrați.

Pe de altă parte, recurentul a mai susținut că, în condițiile în care, în cuprinsul Hotărârii nr. 19H/16.04.2024, magistratul-asistent B. a fost nominalizat în mod expres ca fiind magistrat al altei instanțe de către însuși intimatul-pârât BEC, hotărâre care, deși supusă controlului de legalitate a rămas neschimbată, legalitatea Hotărârii contestată în prezentul litigiu nr. 136H/12.05.2024 este influențată indubitabil de această contradictorialitate.

În final, recurentul-contestator a ținut să mai precizeze că în perioada 10.05.2024 - 12.05.2024 a deținut calitatea de președinte de Birou Electoral de Circumscripție Comunală Ziduri, calitate în care a procedat la tragerea la sorți a ordinii candidaților pe buletinele de vot în data de 11 mai 2024, iar la o zi distanță, intimatul-pârât a apreciat că nu dețin calitatea necesară care să-mi confere dreptul de a fi președinte de birou electoral de circumscripție. În acest context, a apreciat că, fără să analizeze efectele juridice al unei astfel de măsuri, care încă ar putea merge până la afectarea gravă a rezultatului alegerilor locale de pe raza UAT Ziduri, în condițiile în care o persoană lipsită de capacitate de folosință a fost implicată direct Ia efectuarea unei proceduri atât de importante pentru caracterul democratic și imparțial al alegerilor locale, intimatul-pârât printr-o interpretare limitativă, eronată și extinsă în mod nelegal la o lege neelectorală a dispus anularea procesului-verbal de tragere la sorți prin care s-au desemnat președinții birourilor electoral de circumscripție.

Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 5 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate și de apărările formulate, Înalta Curte constată că ansamblul de critici formulate de recurent nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cele două recursuri declarate de către contestatorul-recurent B. privesc două soluții cuprinse în aceeași sentință nr. 254 din 23 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de Contencios admionistraiv și fiscal:

- soluția de respingere a cererii incidentale de suspendare a executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a contestației îndreptată împotriva acestuia;

- soluția de respingere pe fond a contestației îndreptată împotriva Hotărârii nr. 136H/12 mai 2024 emisă de Biroul Electoral Central.

Abordând recursul declarat împotriva soluției de respingere a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 136H/12 mai 2024 emisă de Biroul Electoral Central, cuprinsă în sentința atacată nr. 254 din 23 mai 2024, Înalta Curte constată că argumentele recurentului vin să combată considerentele primei instanțe referitoare la:

- competența Biroului Electoral Central de a soluționa o contestație împotriva modului de organizare și compunerea birorului electoral de circumscripție comunală orășenească sau municipală;

- îndreptățirea recurentului de a fi inclus lista cu magistrați întocmită de președintele tribunalului în acord cu dispozițiile legale incidente și de a fi desemnat, de pe această listă, prin tragere la sorți, în funcția de președinte al biroului electoral de circumscripție comunală.

Cu privire la primul aspect invocat prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) - (4) din Legea nr. 115/2015 reglementează componența și numărul de membri ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească, municipală și județeană iar prevederile art. 26 alin. (5) din același act normativ stabilesc regulile după care se face desemnarea președinților și locțiitorilor acestor birouri electorale de circumscripție, dintre care prezintă relevanță în prezentul litigiu următoarele:

- desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia se face în ședință publică de către președintele tribunalului, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor;

- desemnarea se face, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5)

1

pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ- teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție;

- tragerea la sorți se face cu prioritate din lista magistraților, întâi pentru președinți și apoi pentru locțiitori;

- lista magistraților care participă la tragerea la sorți se întocmește de către președintele tribunalului, iar cea a celorlalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5)

1

de către Autoritatea Electorală Permanentă;

- magistrații și ceilalți juriști din listă care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5)

1

care nu sunt desemnați președinți sau locțiitori ai acestora rămân la dispoziția președintelui tribunalului, pentru înlocuirea, în cazuri deosebite, a titularilor.

- prin jurist se înțelege persoana licențiată în științe juridice.

Conform art. 26 alin. (5)

1

din actul normativ analizat, pot fi desemnați președinți ai birourilor electorale de circumscripție și locțiitori ai acestora, juriștii înscriși în Corpul experților electorali care au o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 41 alin. (2) reglementează competența de soluționare a contestațiilor asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale, realizând o distincție în sensul că astfel de contestații:

- se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare;

- se soluționează de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București;

- se soluționează de către Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București;

- se soluționează de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central.

În litigiul de față, tragerea la sorți a fost efectuată, cu aceeași ocazie și acord cu dispozițiile legii electorale, atât pentru birorul electoral de circumscripție județeană, cât și pentru birourile electorale de circumscripție municipală, orășenească și comunală din Județul Buzău, fiind constatate printr-un singur proces-verbal întocmit în acest sens (act de învestitută pentru toți președinții și locțiitorii desemnați prin tragere la sorți), iar contestația promovată a fost îndreptată împotriva modului de desemnare a tuturor președinților și locțiitorilor acestor birouri electorale, fiind întemeiată pe argumente ce țin de modul de întocmire a listei magistraților care participă la tragerea la sorți.

Înalta Curte primește argumentul susținut de către recurent conform căruia regulile în materia competenței de soluționare a contestațiilor administrative prevăzute de Legea nr. 115/2015 sunt clare și limitative, iar orice extindere a lor fără un temei legal, poate afecta însăși bunul mers, funcționarea și regulile de competență în materia contenciosului administrativ cu referire la instanțele de judecată specializate în această materie.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că titularul sesizării a formulat o singură contestație împotriva unuia și aceluiași act de desemnare a tuturor președinților și locțiitorilor birourilor electorale de circumscripție, invocând argumente de nelegalitate privitoare la întregul proces de desemnare prin tragere la sorți.

Date fiind aceste circumstanțe particulare ale litigiului, Înalta Curte subliniază că activitatea desfășurată de Biroul Electoral Central și de către birourile electorale de circumscripție este o activitate administrativ-jurisdicțională, situație în care regulile de procedură instituite de normele speciale edictate de Legea nr. 115/2015 se completează, în măsura compatibilității lor, cu regulile cuprinse în C. proc. civ. întrucât, potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ. "dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare".

Chiar dacă birourile electorale constituite în cadrul procesului electoral nu beneficiază de o organizare identică cu cea a instanțelor de judecată, este de necontestat că există o ordonare ierarhică a acestora, pe verticală, similar oarecum modului de organizare a instanțelor, Biroul Electoral Central fiind autoritatea ierhahic superioară care are, printre alte atribuții, și pe aceea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, respectiv atribuția de a urmări și asigura respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul țării dar și pe aceea de a asigura interpretarea unitară a prevederilor acestora.

În aceste condiții, în ipoteza în care, prin una și aceeași contestație, îndreptată împotriva unuia și aceluiași act administrativ de învestitură, sunt formulate cereri dintre care unele ar fi de competența Biroului Electoral Central, iar celelalte de competența biroului electoral de circumscripție județeană, devin incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Transpunând această regulă generală de prorogare a competenței în planul procedurii electorale reglementată de Legea nr. 115/2015, rezultă că în ipoteza în care, prin una și aceeași contestație, îndreptată împotriva aceluiași act administrativ și fundamentată pe aceleași argumente care configurează cauza juridică unică a cererii, sunt supuse analizei aspecte dintre care unele ar atrage competența Biroului Electoral Central, iar altele competența biroului electoral de circumscripție județeană, competența de soluționare a contestației va reveni organismului electoral competent ierarhic superior, adică Biroului Electoral Central.

Necesitatea adoptării unei soluții unitare și a împiedicării pronunțării și rămânerii definitive a unor hotărâri contradictorii, este rațiunea care a determinat legiuitorul să stabilească această regulă de prorogare a competenței prin norma de la art. 99 alin. (2) din C. proc. civ.. Aceleași rațiuni, ce țin de interpretarea unitară a normelor electorale pe întreg teritoriul țării și de evitare a unor soluții diferite, chiar contradictorii, justifică aplicarea acestei reguli și în ipoteza dedusă judecății în prezentul litigiu.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nu a existat o extindere fără temei legal a competenței Biroului Electoral Central, așa cum a susținut recurentul-contestator, ci prorogarea competenței acestui organism electoral ierarhic superior a fost atrasă de norma generală de procedură cuprinsă în art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., normă de drept comun care se aplică inclusiv în materie electorală, în contextul în care legislația specială din această materie nu cuprinde dispoziții exprese contrare ori prevederi care să facă incompatibilă aplicarea regulii generale cuprinsă în C. proc. civ.

Cât privește a doua critică formulată de recurent, controversa poartă nu atât asupra legalității participării magistraților-asistenți în procesul electoral ci mai degrabă a legalității includerii acestora pe lista magistraților care se întocmește de președintele tribunalului în vederea efectuării tragerii la sorți.

Nu se poate nega vocația eventuală a recurentului, în calitatea sa de "jurist" în înțelesul legii electorale ("persoană licențiată în științe juridice"), de a fi desemnat în funcția de președinte sau locțiitor al unui birou electoral de circumscripție.

Aspectul litigios din speță privește însă interpretarea termenului "magistrat" la care se referă art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 și vocația recurentului de a fi înscris pe lista magistraților întocmită de președintele tribunalului, anterior procesului de desemnare prin tragere la sorți, ținând seama de funcția sa de "magistrat-asistent" la instanța supremă, normele propriu-zise supuse interpretării fiind cele care statuează că:

- desemnarea se face, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5

1

) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ- teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție;

- tragerea la sorți se face cu prioritate din lista magistraților, întâi pentru președinți și apoi pentru locțiitori;

- lista magistraților care participă la tragerea la sorți se întocmește de către președintele tribunalului.

Argumentele recurentului referitoare la o pretinsă "consolidare" a dreptului său de a fi inclus pe lista magistraților întocmită de președintele tribunalului, dedusă din litigiul anterior, nu pot fi primite.

Este important de subliniat în această privință, de la bun început, că legislația electorală nu consacră un drept subiectiv al magistraților și al celorlalți juriști de a participa în procesul electoral, ci o obligație legală a acestora care derivă din calitatea lor de profesioniști ai dreptului, calitate ce constituie o garanție prezumată a derulării procesului electoral în acord cu exigențele legii. Desigur că, pentru îndeplinirea acestei obligații, legiuitorul a stabilit, cel puțin în cazul juriștilor la care se referă legea electorală, condiția ca aceștia să își exprime în prealabil consimțământul de a și-o asuma și a o aduce la îndeplinire, iar pe de altă parte, a stabilit o remunerație firească pentru munca astfel prestată în interesul general al societății sau a unei comunități locale.

Litigiul anterior s-a derulat în dosarul nr. x/2024 și s-a finalizat cu sentința civilă nr. 209/2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 2500/9 mai 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această hotărâre definitivă a fost anulată Hotărârea BEC nr. 37/H/21.04.2024 și s-a admis contestația formulată de contestatori-procurori împotriva procesului-verbal nr. x/A/2024 din 18.04.2024 întocmit de Președintele Tribunalului Buzău și a procedurii de tragere la sorți pentru desemnarea Președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia realizată de Președintele Tribunalului Buzău în data de 18.04.2024, orele 19:00, cu consecința anulării în tot a procedurii de tragere la sorți și a actelor subsecvente întocmite și reluarea acesteia, cu respectarea disp. art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

Motivul de nelegalitate care a fost invocat în respectiva contestație, care a fost examinat și tranșat de către instanțe, a privit modul în care a fost întocmită lista de magistrați de către președintele tribunalului, câtă vreme lista s-a întocmit cu excluderea magistraților judecători și procurori de la alte instanțe decât cei în exercițiu la tribunalul competent unde s-a efectuat tragerea la sorți.

În acest context, nu se poate susține nici că hotărârea judecătorească invocată a confirmat legalitatea includerii în această listă a unor magistrați-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și nici că eventuala nelegalitate a includerii unor magistrați-asistenți pe lista magistraților întocmită de președintele tribunalului s-ar fi acoperit, prin neinvocarea acestui aspect în litigiul anterior, cu atât mai mult cu cât soluția instanței a fost aceea de anulare a întregii proceduri de tragere la sorți cu consecința reluării acesteia cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

În afară de faptul că este neverificabil, la fel de lipsit de substanță juridică este și argumentul invocat de către recurent, în sensul că în alte proceduri electorale, derulate în anul 2016 sau 2020, au participat și magistrați-asistenți, care au fost considerați magistrați și cuprinși în lista magistraților de pe care s-au efectuat trageri la sorți. Eventuala aplicare neconformă a legii în cadrul acelor proceduri electorale anterioare, nu reprezintă un argument suficient pentru a se conferi unui termen folosit de lege o altă semantică decât cea care rezultă din litera și spiritul normei.

Cât privește susținerea recurentului conform căruia în accepțiunea legii electorale termenul de magistrat trebuie interpretat în