ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3383/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin acțiunea înregistrată la data de 17 aprilie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, au solicitat: (i) în principal, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H/16.04.2024 și menținerea ca temeinice și legale a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău, precum și a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 10 Buzău; (ii) în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emise de Biroul Electoral Central cu privire la admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024. Tot cu caracter subsidiar, doar în măsura în care instanța învestită cu cererea de chemare în judecată apreciază că au aplicabilitate în cauză prevederile pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024, reclamanții au arătat că înțeleg să invoce și excepția de nelegalitate a pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024, care conferă caracter definitiv hotărârilor Biroului Electoral Central. 1.

La data de 18 aprilie 2024, la dosarul cauzei s-au depus următoarele cereri: - petenta D. a depus cerere de intervenție principală, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și menținerea ca temeinic și legal a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău; - petenții E., F., G., H., I., J., K., L. și M., petenții N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. și X., precum și petenții Y., Z. și AA. au depus cereri de intervenție principale având un obiect similar cu acțiunea judiciară; - petenții BB., CC., DD., EE., FF. și GG. au depus o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamanților, prin care s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. 1.

Prin decizia nr. 2252 din 18 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29 aprilie 2024, sub nr. x/2024*. 1.

La data de 26 aprilie 2024, reclamanții au formulat cerere de suspendare a executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H/16.04.2024, până la soluționarea definitivă a cauzei care privește anularea aceluiași act administrativ. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 219 din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H din 16.04.2024, ca neîntemeiată: (ii) a respins excepția de nelegalitate a pct. 57 din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 199/2024 privind aprobarea calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, ca inadmisibilă; (iii) a respins cererea de anulare a Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H din 16.04.2024, ca neîntemeiată; (iv) a respins cererile de intervenție principale și cererea de intervenție accesorie admise în principiu, ca neîntemeiate. 3. Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 2679 din 20 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile formulate de contestatorii A., B. și C. și de intervenienții BB., CC., DD., EE., FF., GG., E., F., L. și M., împotriva sentinței nr. 219 din 26 aprilie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. 4. Contestația în anulare Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 31 mai 2024, sub nr. x/2024, contestatorii B. și C. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2679 din 20 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea recursului, cu consecința rejudecării acțiunii și pronunțării unei soluții de admitere a cererii. După prezentarea rezumativă a situației de fapt care a condus la demararea litigiului și a soluțiilor pronunțate în fond și în recurs, contestatorii susțin că, în cuprinsul deciziei atacate, instanța de control judiciar a reținut că, în realitate, s-a contestat modalitatea de întocmire a listelor pentru desemnarea președintelui și locțiitorului acestuia în birourile electorale, modalitate care este unică, adică prin aplicarea acelorași criterii de desemnare nominalizate în legislația incidentă în materie, legislație arătată atât în cuprinsul Procesului-verbal nr. x/A/2024, cât și a Procesului-verbal nr. x/A/2024. Arată contestatorii că, în data de 14.04.2024, președintele Tribunalului Buzău a procedat la desemnarea președinților birourilor electorale de circumscripție și a locțiitorilor acestora în ședință publică, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști cu domiciliul sau reședința în județ, fiind încheiate 2 procese-verbale: Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 14 aprilie 2024, care constituie actul de învestitură al președintelui, respectiv al locțiitorului de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 14 aprilie 2024, care constituie actul de învestitură al președinților, respectiv al locțiitorilor de președinte ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău. Eroarea materială evidentă și esențială comisă de instanța de recurs constă în aceea că nu a avut în vedere că tragerile la sorți consemnate în cele două procese-verbale anterior menționate s-au realizat din două liste distincte, ignorând datele materiale aflate la dosarul cauzei care constituie în același timp elemente fundamentale în stabilirea competenței Biroului Electoral Central de soluționare a contestațiilor asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale. Învederează contestatorii că la dosarul cauzei exista lista magistraților din rândul cărora s-a efectuat această extragere, listă ignorată de instanța de recurs. Biroul Electoral Județean Buzău a fost constituit prin Procesul-verbal nr. x/A/14.04.2024 din judecătorul I. - președinte și judecătorul J. - locțiitor, ambii judecători în exercițiu la Tribunalul Buzău. Dacă instanța de recurs ar fi avut în vedere acest element material esențial, în sensul că tragerile la sorți pentru desemnarea biroului electoral județean Buzău s-au efectuat din liste conținând doar judecători în funcțiune ai Tribunalului Buzău, respectând punctul de vedere exprimat de intimatul Biroul Electoral Central în mai multe adrese de răspuns, astfel cum s-a reținut în decizia atacată, ar fi ajuns la concluzia că procesul-verbal nr. x/A/14.04.2024 care constituie actul de învestitură al președintelui, respectiv al locțiitorului de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău este legal întocmit, motiv pentru care nu s-ar fi impus anularea lui prin hotărârea nr. 19H/16.04.2024 a Biroului Electoral Central. Cum la desemnarea președinților, respectiv al locțiitorilor de președinți ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău au fost avute în vedere alte liste și tragerile la sorți au fost consemnate într-un act distinct, anume Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 14 aprilie 2024, legalitatea întocmirii listelor și a procedurii efective de desemnare iese din sfera de competență a Biroului Electoral Central și intră în competența Biroului Electoral Județean Buzău. Consideră contestatorii că, în acord cu art. 41 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, în condițiile în care instanța de recurs ar fi avut în vedere aceste elemente materiale definitorii - liste distincte pentru desemnarea biroului electoral județean, respectiv a celorlalte tipuri de birouri - în analizarea competenței intimatului de a verifica procedura de desemnare a președinților, respectiv al locțiitorilor de președinți ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală, respectiv județeană din județul Buzău, ar fi conchis, în mod indubitabil, că procesul-verbal nr. x/A/14.04.2024 care constituie actul de învestitură al președintelui, respectiv al locțiitorului de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău este legal întocmit, iar că Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 14 aprilie 2024 care constituie actul de învestitură a președinților, respectiv al locțiitorilor de președinți ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău nu putea fi contestat la Biroul Electoral Central. Se mai susține că eroarea materială esențială se confirmă și din perspectiva soluției adoptate cu unanimitate de judecătorii secției de Contencios Adminstrativ și Fiscal ai Înaltei Curți, reținută în minuta Ședinței din 28.05.2024, potrivit căreia: pct. 2. Cu privire la competenta BEC, s-a decis în unanimitate în sensul în care acesta este competent din punct de vedere material să soluționeze contestația împotriva procesului-verbal privind desemnarea, prin tragere la sorți, a președinților și locțiitorilor birourilor eletorale de circumscripției, orășenești, municipale și comunale, în condițiile în care tragerea la sorți referitoare la biroul electoral de circumscripției județeană și tragerea la sorți pentru celelalte birourile electoral de circumscripție au contituit o singură operațiune materială. Or, în cauza dedusă judecății, instanța de recurs nu a înțeles că acest aspect a reprezentat apărarea privitoare la necompetența BEC de soluționare a contestațiilor împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024, desemnarea pentru funcția de președinte și locțiitor al cele două categorii de birouri de circumscripție efectuându-se prin două operațiuni materiale distincte, în urma cărora a fost emis Procesul-verbal nr. x pentru desemnarea birourilor de circumscripție locală și Procesul-verbal nr. x pentru biroul de circumscripție județean. O altă eroare materială pe care contestatorii o consideră esențială în adoptarea deciziei de către instanța de recurs constă în aceea că, în decizia atacată, instanța de control judiciar a reținut că "decizia nr. 2500 din 09 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, invocată de recurenți cu titlu de practică judiciară nu prezintă relevanță. Această decizie analizează legalitatea altei operațiuni materiale de desemnare a președinților birourilor electorale de circumscripție din jud. Buzău și a locțiitorilor acestora, concretizate în Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 18.04.2024, precum și legalitatea Hotărârii BEC nr. 37/H/21.04.2024 de soluționare a contestației administrative. Așa cum rezultă din conținutul sentinței nr. 209 din 2.04.2024, operațiunea materială de tragere la sorți a avut în vedere etapele stabilite de Biroul Electoral Central prin adresa nr. x/2024, ulterioară emiterii Hotărârii BEC nr. 19/H/16.04.2024. În altă ordine de idei, din conținutul sentinței nr. 209 din 2.04.2024 rezultă faptul că reclamanții din acea cauză erau judecători și procurori pe raza de competență a Tribunalului Buzău, iar aceștia au contestat actele anterior nominalizate prin invocarea vătămării drepturilor lor subiective sau a intereselor lor legitime dintr-o altă perspectivă decât cea care se regăsește în actele procesuale ale părților din prezenta cauză." . În aceste paragrafe, instanța de recurs a confundat elemente importante ale acestei sentințe și corelația, legătura sa cu prezenta cauză, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții nelegale. Litigiul ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2024 s-a purtat între o parte dintre intervenienții din prezenta cauza, anume între intervenienții accesorii din cauza pendinte, care în acel litigiu au avut calitatea de reclamanți, anume BB., CC., DD., EE., FF., GG. și intimatul din prezenta cauză, Biroul Electoral Central. În mod eronat s-a reținut acest aspect, în condițiile în care cel puțin unul dintre reclamanți avea domiciliul în alt județ - DD., domiciliat în județ Dâmbovița. Arată contestatorii că, prin sentința civilă nr. 209 din 24.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, menținută prin decizia nr. 2500 din 09 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, s-a dispus anularea Hotărârii BEC nr. 37/H/21.04.2024 și s-a admis contestația din 19.04.2024 împotriva procesului-verbal nr. x/A/2024 din 18.04.2024 întocmit de Președintele Tribunalului Buzău și a procedurii de tragere la sorți pentru desemnarea Președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia realizată de Președintele Tribunalului Buzău în data de 18.04.2024, orele 19:00, cu consecința anulării în tot a procedurii de tragere la sorți și a actelor subsecvente întocmite și reluarea acesteia, cu respectarea art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015. Prin urmare, s-a anulat tocmai una dintre măsurile dispuse prin Hotărârea BEC nr. 19H/16.04.2024, ce face obiectul prezentei contestații, menținute de instanța de recurs, care a omis un element esențial, anume că sentința civilă nr. 209 din 24.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, menținută prin decizia nr. 2500 din 09 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024 a lipsit de efecte nu doar Hotărârea BEC nr. 19H/16.04.2024, dar a invalidat și raționamentul juridic ce a stat la baza acesteia. În acest sens, contestatorii redau o serie de considerente din cuprinsul deciziei nr. 2500 din 09.05.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024. În raport de aceste aspecte, consideră contestatorii că instanța de fond a confundat elementele esențiale ale sentinței civile nr. 209 din 24.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, menținută prin decizia nr. 2500 din 09 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, corelația și impactul său asupra Hotărârii BEC nr. 19H/16.04.2024, arătând că este simplă practică judiciară. În măsura în care instanța de recurs ar fi constatat că această cauză - 407/42/2024 are impact direct, definitiv și neechivoc asupra Hotărârii BEC nr. 19H/16.04.2024, anulându-i și raționamentul și efectele, nefiind o simplă practică judiciară, soluția care se impunea era admiterea recursului. Mai susțin contestatorii că instanța a săvârșit o eroare esențială și a lipsit de un drept deja câștigat prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2024 unele părți care au răspuns în calitate de intervenienți în prezentul dosar, dar și judecători și procurori alții decât aceia, care au o situație similară, prin simplul fapt că alături de aceștia au existat și persoane care dețineau calitatea de magistrat-asistent sau personal asimilat magistraților. Instanța de recurs a înțeles să efectueze o analiză a unei chestiuni care nu a fost pusă în discuție în fața instanței de fond, respectiv aceea a calității de magistrat a unora dintre părțile reclamante. Această chestiune ce poate fi lesne caracterizată ca reprezentând o eroare esențială de procedură a influențat în mod deosebit soluția adoptată de către instanța de recurs. Instanța de fond nu a făcut în cuprinsul sentinței nr. 219 din 29 aprilie 2024 nicio referire/analiză la calitatea de magistrat a vreuneia din părțile implicate. În cuprinsul Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 erau menționate două poziții nr. 13 și 15 din lista magistraților propuși pentru desemnare ca președinți și locțiitori, ca neavând calitatea de magistrat, cu toate acestea instanța de fond, nefiind antamată această chestiune nici din partea reclamanților, intevenienților și nici din partea pârâtului BEC, nu a făcut niciun fel de analiză cu privire la acest aspect. Așadar instanta de recurs a analizat acest aspect pentru prima oara, în condițiile în care era învestită cu calea de atac a contestatorilor, înrăutățind în mod nejustificat situația acestora. Intimatul-pârât nu a formulat recurs incident la considerentele sentinței recurate, nici nu a pus în discuție această chestiune în fața instanței de recurs, ci a formulat întâmpinare la recurs, în cuprinsul căreia a antamat această chestiune pentru prima dată. Consideră contestatorii că, și cu privire la chestiunea calității de magistrat a unora dintre persoane, instanța de recurs s-a aflat în eroare. Prin Hotărârea nr. 19H, s-a reținut explicit că pozițiile 8, 9, 12 și 14 din lista magistraților sunt magistrați în exercițiu la alte instanțe. Magistratul-asistent C. se află pe poziția 14 din listă, deci în accepțiunea BEC este magistrat al altei instanțe. Instanța de recurs, fără a fi provocată la analiza acestei chestiuni neantamate pe fondul cauzei, a procedat la analiza calității unor persoane din listă, lipsindu-i pe contestatori de un grad de jurisdicție în cadrul căruia ar fi putut antama această discuție, iar în recurs în etapa dezbaterilor nepunând în discuție acest aspect. Asocierea intervenienților cu persoane pe care instanța de recurs le-a apreciat ca neîndeplinind calitatea de magistrat în sensul Legii nr. 115/2015 a determinat-o pe această să pronunțe o hotărâre care să le încalce acestora drepturi față de care deja practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este relevantă. 5. Apărările formulate în cauză Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare față de contestația în anulare formulată de contestatorii B. și C.. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare Analizând contestația în anulare formulată de contestatorii B. și C., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorii și-au întemeiat cererea: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;" Înalta Curte reține că, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În speță, pretinsa eroare materială a fost invocată de contestatori din mai multe perspective, ce pot fi sumarizate astfel: (i) ignorarea împrejurării conform căreia tragerile la sorți consemnate în Procesul-verbal nr. x/A/14.04.2024, care constituie actul de învestitură al președintelui, respectiv al locțiitorului de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și Procesul-verbal nr. x/A/14.04.2024, care constituie actul de învestitură a președinților, respectiv al locțiitorilor de președinți ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău, ambele încheiate de intimatul Biroul Electoral Central, s-au realizat din două liste distincte, ceea ce produce efecte asupra stabilirii competenței Biroului Electoral Central de soluționare a contestațiilor asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale; (ii) greșita analiză a efectelor pe care le produce în cauză sentința civilă nr. 209 din 24.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, menținută prin decizia nr. 2500 din 09 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, din perspectiva corelației acesteia cu prezenta cauză, considerând contestatorii că această sentință a lipsit de efecte Hotărârea BEC nr. 19H/16.04.2024, invalidând raționamentul juridic ce a stat la baza acesteia; (iii) analiza eronată de către instanța de recurs a unei chestiuni care nu a fost pusă în discuție în fața instanței de fond, respectiv aceea a calității de magistrat a unora dintre reclamanți, cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție. Toate celelalte susțineri se circumscriu acestor direcții de argumentație. În raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și de argumentele expuse de contestatori, Înalta Curte constată că în cauză nu se susține o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente formale ale dosarului cauzei, ci motivele prezentate în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatorii formulând critici cu privire la raționamentul instanței de recurs, contestând considerentele pe care se sprijină soluția de respingere a recursului. Astfel, aspectele expuse la pct. (i) și (ii) anterior prezentate fac parte din analiza de legalitate condusă de instanța de fond cu privire la sentința recurată, din perspectiva modului de interpretare și aplicare a prevederilor art. 41 din Legea nr. 115/2015 (referitoare la competența de soluționare a contestațiilor de către Biroul Electoral Central) și art. 26 alin. (5) din aceeași lege (referitoare la procedura de desemnare, prin tragere la sorți, a președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia), inclusiv sub aspectul modalității de aplicare a acestor prevederi în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2024 și a efectelor pe care le produce hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în dosarul amintit. Contestatorii invocă, așadar, pretinse greșeli de judecată în aplicarea și interpretarea legii, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Cât privește chestiunea de la pct. (iii), respectiv analiza unor aspecte nepuse în discuția părților în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că, în mod evident, nici aceasta nu se circumscrie textului de lege pe care se întemeiază contestația în anulare, examinarea unor argumente pretins noi neconstituind o eroare de ordin material a instanței de recurs, respectiv o greșeală materială referitoare la aspecte de ordin formal ale cererii de recurs. Înalta Curte mai are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. și C., ca nefondată.