Decizia nr. 2862/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea introdusă la data de 15 mai 2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, reclamanții A., B. și C., în calitate de asistenți judiciari ai Tribunalului Buzău aflați în exercitarea funcției pe raza de competența a județului Buzău și înscriși pe listele întocmite de Tribunalul Buzău în vederea alegerii persoanelor care au calitatea de președinte și de locțiitor al acestuia al birourilor electorale de circumscripție constituite pentru alegerile locale din 9 iunie 2024, au solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central, cu consecința menținerii, ca temeinic și legal, a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din județul Buzău. În subsidiar, reclamanții au solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central, cu privire la admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electoarele municipale, orășenești, comunale din județul Buzău apreciind că, față de această contestație, în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul și-a depășit competența în ceea ce privește soluționarea contestațiilor privitoare la componența birourilor electorale de circumscripție locale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 247 din 17 mai 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central și a anulat, în parte, Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, în sensul că a menținut Procesul-verbal nr. x/A/10.05.2024 încheiat de Președintele Tribunalului Buzău, de desemnare a reclamanților A. în calitate de președinte al biroului electoral de circumscripție nr. 32 D., B. în calitate de președinte al biroului electoral de circumscripție nr. 76 Țintești și C. în calitate de președinte al biroului electoral de circumscripție nr. 34 Gheraseni, respingând, în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs pârâtul Biroul Electoral Central, prin care, invocând incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanță, iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și respingerea contestației, ca neîntemeiată. În susținerea căii de atac exercitate, recurentul a apreciat, printr-un prim set de argumente subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., pe care recurentul a considerat-o ca fiind obligatorie, câtă vreme reclamanții și-au întemeiat contestația pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, urmare faptului că Legea nr. 115/2015 stabilește că hotărârea BEC atacată este definitivă. Recurentul a argumentat și în sensul că neregularizarea cererii în condițiile textului normativ anterior invocat și aplicarea dispozițiilor Legii speciale nr. 115/2015 ar conduce la crearea unei a treia legi, care ar conține termenele și procedura aplicabilă în materie electorală, reglementate de Legea nr. 115/2015 pentru alte situații decât cea în discuție, și dispozițiile Legii nr. 554/2004 în privința admisibilității contestației și altor aspecte, nefiind, în opinia recurentului, posibilă combinarea celor două acte normative. Printr-un alt set de argumente, recurentul a apreciat că nelegalitatea sentinței atacate ar deriva din pretinsa încălcare, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 246 și art. 247 din C. proc. civ.. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004. Recurentul a învederat că, din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, ar reieși că prima instanță trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor a căror contestație administrativă a fost admisă prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024. În acest sens, făcând trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul a susținut că trebuie menținut și în fața instanțelor de judecată ce soluționează căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central cadrul procesual existent în fața Biroului Electoral Central, în calitate de organ administrativ jurisdicțional. Prin urmare, recurentul a apreciat că, în condițiile în care reclamanții nu au chemat în judecată și contestatorii a căror contestație a fost admisă prin Hotărârea nr. 136H/12.05.2024, atacată în prezenta cauză, pronunțarea hotărârii judecătorești de anulare ar constitui fie un act inopozabil acestor contestatori, fie un act prin care s-ar aduce atingere unor raporturi juridice la care aceștia au fost părți, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-și apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice. A mai arătat recurentul că judecarea acțiunii în anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024 în aceste condiții ar determina încălcarea principiilor esențiale ale contradictorialității și asigurării dreptului la apărate, încălcare sancționată cu nulitatea hotărârii recurate. În continuare, recurentul a evocat și incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, mai precis greșita aplicare, de către prima instanță, a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, atunci când aceasta a reținut că Biroul Electoral Central nu ar fi competent să soluționeze contestațiile ce au stat la baza Hotărârii BEC atacate. Din această perspectivă, recurentul a arătat că, dacă se contestă atât componența unui birou electoral de circumscripție județeană, cât și componența tuturor birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească sau municipală din raza teritorială a aceluiași birou electoral de circumscripție județeană, Biroul Electoral Central devine competent să analizeze componența acestora din urmă, deoarece toate birourile electorale de circumscripție menționate au președinții și locțiitorii desemnați printr-o operațiune de tragere la sorți unică, realizată de președintele tribunalului respectiv. În opinia recurentului, această concluzie se impune datorită faptului că se invocă aceleași motive de nelegalitate în privința tragerii la sorți referitoare la desemnarea președinților și locțiitorilor tuturor birourilor electorale de circumscripție. În caz contrar, s-ar putea ajunge la consecința unor soluții diferite între hotărârea Biroul Electoral Central în privința componentei Biroului Electoral de Circumscripție Județeană și hotărârea acestuia din urmă cu privire la componența birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească sau municipală din raza teritorială a aceluiași birou electoral de circumscripție județeană. A mai învederat recurentul că prin același proces-verbal având nr. x/A/10.05.2024, încheiat de Președintele Tribunalului Buzău, au fost desemnați președinții și locțiitorii atât în privința Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău, cât și în privința birourilor electorale de circumscripție comunale, orășenești și municipale din județul Buzău. În consecință, competența examinării cauzelor de nelegalitate a aceluiași act administrativ revine aceluiași birou electoral, respectiv Biroul Electoral Central, și nu se împarte competența între acesta și Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații-reclamanți nu au depus întâmpinări, însă intimatul - reclamant C. a formulat concluzii scrise prin care, evocând, în principal, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, drept temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, iar prin rezoluția din data de 22 mai 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 27 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluțiile instanței de recurs asupra căii de atac formulate A. Analizând, prioritar, cererea intimatelor - reclamante A. și B. de renunțare la judecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 9 alin. (2) și (3) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecarea cererii sale sau la însuși dreptul pretins, în condițiile legii. Legea recunoaște reclamantului, ca expresie a principiului disponibilității, dreptul de a renunța la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act de procedură de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă, în mod vădit, intenția de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecății și în orice proces civil. Sesizată fiind cu soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central împotriva sentinței civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că la data de 27 mai 2024 intimatele - reclamante A. și B. au depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată prin care acestea au solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central și menținerea, drept temeinic și legal, a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din județul Buzău, iar, în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central cu privire la admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024, apreciind că, în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul și-a depășit competența în ceea ce privește soluționarea contestațiilor privitoare la componența birourilor electorale de circumscripție locale. Având de analizat cererea de renunțare la judecată, astfel cum a fost formulată de către intimatele - reclamante, Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiași text de lege, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. Totodată, față de formularea cererii de renunțare la judecată în faza de judecată a recursului și observând conduita procesuală a recurentului - pârât, care nu a formulat un punct de vedere față de cererea de renunțare la judecată, ce i-a fost comunicată, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 406 alin. (4) teza finală C. proc. civ., constată existența acordului tacit al acestuia la renunțare. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatelor - reclamante A. și B. la judecata contestației prin care acestea au solicitat anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central și va anula în parte sentința civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește cererea acestora. B. Analizând, în continuare, actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente: Criticile exhibate prin calea de atac exercitată de recurent au fost subsumate, pe de o parte, motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar pe de altă parte celui prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv este incident dacă, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; așadar, premisa aplicării textului legal menționat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă. Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită, prin hotărâre, a normelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Dintre cele două motive de casare invocate, prioritate de analiză prezintă cel de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care pune în discuție o cauză de nulitate procesuală a sentinței recurate. Argumentele evocate de recurent în susținerea motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează, în esență, următoarele chestiuni: pe de o parte, pretinsa necesitate a parcurgerii procedurii de regularizare reglementate de art. 200 C. proc. civ., fără posibilitatea, în opinia recurentului, a unei interpretări coroborate a prevederilor Legii nr. 115/2015 și Legii nr. 554/2004, de natură a atrage incidența procedurii ordonanței președințiale în soluționarea cauzei, și, pe de altă parte, pretinsa încălcare, de către prima instanță, a unei obligații de a pune în discuția părților extinderea cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză și a titularilor contestației administrative ce a fost soluționată prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024. Examinând, în continuare, criticile recurentului referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii reglementate de art. 200 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază nefondate. În aceste sens se reține că, prin cererea de chemare în judecată, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalității Hotărârii BEC nr. 136H/12.05.2024, prin care recurentul - pârât a admis contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripțiilor electoarele municipale, orășenești, comunale din județul Buzău. Deși în privința tipului de hotărâre a BEC din care face parte și cea atacată în cauza pendinte, legile electorale nu prevăd în mod expres o cale specială de contestare, accesul la justiție fiind asigurat potrivit normelor de competență cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca lege cu caracter general în materia jurisdicției actelor administrative, Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024 reprezintă, în esență, tot un act emis în cadrul specific activității electorale. Prin urmare, acțiunea pendinte se înscrie în sfera acțiunilor aferente materiei electorale, chiar dacă nu este formulată în conformitate cu calendarul stabilit prin H.G. nr. 199/11.03.2024, care a avut în vedere doar anumite tipuri de acțiuni pentru care s-a prevăzut expres o anumită competență de soluționare. În acest context, Înalta Curte observă că, din perspectivă procedurală, în privința acțiunilor aferente materiei contenciosului electoral, prin prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, legiuitorul a reglementat că: "Judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului." Astfel, acțiunile în materie electorală se judecă în regimul de urgență specific procedurii ordonanței președințiale (art. 999 C. proc. civ.), ce este derogatorie de la regulile generale de procedură și nu este compatibillă cu parcurgerea procedurii regularizării în condițiile reglementate de art. 200 C. proc. civ. Contrar aprecierilor recurentului, în raport de obiectul litigiului, judecătorul avea obligația să procedeze astfel încât să asigure un efect util procedurii, opțiunea legiuitorului nefiind cea a parcurgerii unei proceduri de regularizare cu termene care s-ar fi întins până după data alegerilor. În consecință, în mod corect instanța de fond a identificat și aplicat normele de procedură stabilite de lege pentru ordonanța președințială, fără a parcurge procedura de regularizare reglementată de art. 200 C. proc. civ. De altfel, se reține că recurentul nu invocă o vătămare concretă legată de existența unor lipsuri ale acțiunii a căror înlăturare ar fi trebuit realizată în cadrul procedurii de regularizare și nici a unor vătămări pe care să le-ar fi suferit urmare a judecării cauzei potrivit normelor de procedură specifice ordonanței președințiale. Or, chiar dacă s-ar trece peste aspectele învederate în paragrafele anterioare, întrucât, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 cu cele ale art. 175 alin. (1) Cod de procedură civilă, rezultă că se poate cere casarea unei hotărâri numai când, prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă o astfel de sancțiune nu este incidentă în orice ipoteză în care sunt nerespectate cerințe legale, ci doar în acel context în care, prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii, criticile recurentului-pârât nu pot conduce la casarea sentinței recurate. În considerarea argumentelor învederate în paragraful anterior, Înalta Curte găsește nefondate și criticile subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurentul a invocat o pretinsă nerespectare, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 246 și art. 247 din C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004. Instanța de control judiciar observă că, în justificarea acestor critici, recurentul - pârât evocă o pretinsă încălcare a principiilor contradictorialității și asigurării dreptului la apărate de care ar beneficia contestatorii a căror contestație înregistrată la Biroul Electoral Central cu nr. x/11.05.2024 a fost admisă prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024, opinând că s-ar fi adus o atingere unor raporturi juridice la care aceștia au fost părți, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-și apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice. Or, pretinsa sus indicată vătămare vizează drepturile unor terțe persoane, iar nu pe cele ale recurentului - pârât, astfel încât Înalta Curte consideră că nu poate fi susținută teza producerii unei vătămări a drepturilor recurentului - pârât și cu atât mai puțin una ce nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea sentinței instanței de fond. Totodată, se reține că, din conținutul normativ al prevederilor art. 22 Cod procedură civilă, introducerea în cauză a altor persoane, pe lângă reclamanții și pârâții inițiali, este un atribut exclusiv al instanței de judecată față de raportul juridic dedus judecății, judecătorul având o posibilitate legală, iar nu o obligație de introducere în cauză a altor persoane. În plus, prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 reglementează obligația instanței de contencios administrativ de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, când raportul juridic dedus judecății o impune, iar nu obligația instanței de a lărgi, în lipsa manifestării de voință a părților, cadrul procesual subiectiv al cauzei, lăsând judecătorului o marjă de apreciere în stabilirea situațiilor în care se impune introducerea în cauză a unor terți, în lipsa cărora procesul nu ar putea fi judecat. Consecința reglementată de art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 în măsura în care niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului (a respingerii cererii fără a se pronunța în fond,), pe care recurentul pare că o urmărește prin evocarea acestor critici, nu poate fi valorificată în sensul dorit de recurent, câtă vreme acesta nu a formulat, în etapa de judecată a fondului, o cerere de introducere în cauză și a altor persoane, rămânând, din această perspectivă, în pasivitate. Prin urmare, se reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în sensul invocat de recurentul - pârât Biroul Electoral Central. Pe de altă parte, Înalta Curte găsește fondate criticile subsumate de recurentul - pârât cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care acesta a evocat o eronată interpretare și aplicare a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Cu titlu prealabil, în raport cu susținerile reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de la termenul de judecată la care Înalta Curte a reținut cauza pendinte spre soluționare, instanța de control judiciar subliniază că normele referitoare la competența administrativă a autorității emitente a actului atacat reprezintă, în planul verificării legalității actului, mai precis a respectării sau nerespectării condițiilor de validitate a acestuia, norme de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă. Cât privește maniera de interpretare a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Înalta Curte reține că potrivit acestora: "Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor." De asemenea, relevant este și faptul că, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. (5) teza I din Legea nr. 115/2015, operațiunea de tragere la sorți efectuată de președintele tribunalului este unică. Textul normativ în discuție se referă la desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia în ședință publică de către președintele tribunalului, fără a distinge între biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau județeană, iar birourile electorale de circumscripție, indiferent că sunt locală sau județeană, sunt formate, între alții, dintr-un președinte și un locțiitor, desemnați, prin tragere la sorți, de președintele tribunalului. Se mai reține că, în virtutea prevederilor art. 26 alin. (9) și (11) din Legea nr. 115/2015, rezultatul tragerii la sorți se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președintele tribunalului, care constituie actul de învestitură pentru președintele și locțiitorul de președinte pentru toate birourile electorale de circumscripție comunală, orășenească, municipală și județeană. În acest context, Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05.2024 constituie actul de învestitură a președintelui, respectiv a locțiitorului de președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău. De altfel, în cauză nu poate fi ignorat nici efectul util al procedurii de contestare, câtă vreme prin hotărârea BEC și prin contestație a fost vizată inclusiv legalitatea constituirii Biroului Electoral de Circumscripție Județeană, iar prin art. 3 alin. (1) al Hotărârii BEC nr. 136H/12.05.2024 s-a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Buzău, precum și a locțiitorilor acestora, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în contextul în care s-a criticat întreaga operațiune materială a tragerii la sorți, nu poate fi primită interpretarea dată de instanța de fond prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, recurentul - pârât Biroul Electoral Central acționând în limitele competenței sale prevăzute de Legea nr. 115/2015. În consecință, este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care se impune casarea sentinței atacate. Totodată, având în vedere că prima instanță, reținând incidența art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, a soluționat procesul fără a analiza integral motivele de nelegalitate invocate de reclamantul C. în privința actului atacat, Înalta Curte consideră că se impune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății, în vederea analizării lor. În justificarea acestei măsuri se reține că analiza restului motivelor de nelegalitate invocate de reclamant nu se poate realiza, în mod direct, de către instanța de recurs, deoarece, pe de o parte, părțile ar fi prejudiciate de un dublu grad de jurisdicție, iar pe de altă parte, analiza presupune efectuarea unor verificări de fapt ce nu pot fi realizate în calea de atac extraordinară. În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central, va casa sentința civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.