ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2024

Ședința publică din data de 22 aprilie 2024

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 18 aprilie 2024, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2024, contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central de contestatorii A., B. și C., în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2017, raportat la prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care au solicitat să se dispună: în principal, anularea acesteia și, în consecință, menținerea ca temeinice și legale a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău și a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 10 Buzău, iar, în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central cu privire la admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău, apreciind că față de această contestație în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul și-a depășit competența.

În opinia contestatorilor, contestațiile privitoare la componența birourilor electorale de circumscripție locale în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt de competența Birourilor electorale de circumscripție județene.

În subsidiar, contestatorii au învederat că, doar în măsura în care instanța învestită cu prezenta cerere apreciază că au aplicabilitate în cauză prevederile pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024, înțeleg să invoce și excepția de nelegalitate față de dispoziția prevăzută la pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024 care conferă caracter definitiv hotărârilor Biroului Electoral Central.

În stabilirea caracterului admisibil al prezentei contestații contestatorii au precizat următoarele:

Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015:

"Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor.

În exercitarea atribuțiilor sale, Biroul Electoral Central conformitate art. 39 alin. (4) și (5) din Legea nr. 115/2015:

"În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electorat Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorala, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică. (5) Hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Prin raportare la textele de lege citate anterior, contestatorii au apreciat că împotriva Hotărârilor emise de Biroul Electoral Central se pot formula contestații, la instanța de judecată, subliniind că textul de lege nu face o distincție între categoriile de hotărâri emise de Biroul Electoral Central care pot fi contestate.

Totodată, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, conform căruia actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;" apreciind că Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central este un act administrativ, care în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din aceeași lege, trebuie supus controlului de legalitate al instanței de judecată, dacă partea interesată investește instanța cu o astfel de cerere.

În aceeași notă, anticipând o eventuală soluție de respingere ca inadmisibilă a prezentei contestații, printr-o interpretare lato sensu a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 conform căruia:

"Hotărârea pronunțată este definitivă și se comunică, în cazul președintelui biroului electoral și al locțiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, președintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestației, procedează la o nouă desemnare.", au subliniat contestatorii că prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 au fost interpretate din perspectiva aplicabilității lor, atât de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece Recursul în Interesul Legii, prin Decizia nr. 16/2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 69, cât și de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 429/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1174 din 26 decembrie 2023).

Astfel, cu privire la posibilitatea contestării pe cale judecătorească a Hotărârii BEC, contestatorii au arătat că Înalta Curte a statuat prin decizia RIL 16/2017 că:

"69. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral județean și de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (2), care dispun că nicio lege nu poate îngrădi dreptul persoanelor fizice sau juridice de a se adresa justiției. Totodată, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004[7], a reținut că nereglementarea unor căi de atac specifice împotriva tuturor actelor emise de structurile electorale nu Înseamnă excluderea accesului la justiție. Aceste hotărâri, pronunțate în cadrul jurisdicțiilor specifice activității electorale, pentru care nu se prevede o cale de contestare specială, pot fi atacate în condițiile legii contenciosului administrativ, fiind acte cu caracter jurisdicțional ale organelor administrative.", în același sens fiind și punctul de vedere al Curții Constituționale care prin Decizia nr. 429/2023 a înțeles să reamintească opinia sa deja consacrată prin Decizia nr. 325/2004 conform căreia hotărârile emise de BEC sunt acte cu caracter jurisdicțional ale organelor administrative și nu sunt excluse de la controlul judecătoresc.

Contestatorii au mai arătat că, în măsura în care instanța de judecată apreciază că prezenta contestație ar fi inadmisibilă din perspectiva punctului 57 din Anexa al H.G. nr. 199/2024, privind Calendarul acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, înțeleg față de acest punct al anexei să invoce excepția de nelegalitate.

În susținerea excepției de nelegalitate contestatorii au înțeles să invoce aceleași argumente mai sus prezentate, în completare subliniind că a aprecia ca legal un act administrativ unilateral, (în cazul excepției de nelegalitate invocate, fiind vorba despre Anexa la H.G. nr. 199/2024 pct. 57), care îngrădește accesul liberal justiție în vederea efectuării unui control de legalitate față de un act administrativ emis de o autoritate publică, reprezintă o încălcare flagrantă a Constituției României, dar și a prevederilor art. 6 raportat la art. 13 din Convenția EDO.

Or, această încălcare flagrantă a textului constituțional privitor la liberul acces la justiție fără ca Statul Român să fie pe viitor amendat de CEDO pentru nerespectarea unor drepturi fundamentale ale omului, poate fi corectat la acest moment numai prin constatarea nelegalității prevederilor pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024.

În ceea ce privește competența de soluționare a unei astfel de contestații, au arătat că înțeleg că singura instanță competentă teritorial și material să soluționeze cauza prin raportare la prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea faptului că ne aflăm în materia procedurilor electorale care presupun termene scurte, apreciind că se impune soluționarea cu celeritate a prezentei contestații.

Referitor la competența materială de soluționare a contestațiilor formulate împotriva BEC, dacă se acceptă că acestea privesc regulile comune de competență prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 atunci competența materială de soluționare a cauzei cade în sarcina Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ si fiscal, prin raportare la domiciliul reclamanților și calitatea de instituție centrală a pârâtului BEC.

În măsura în care Curtea de apel apreciază că este competentă material să soluționeze contestația, în urmărirea respectării principiului celerității, deoarece este vorba despre o procedură electorală, se impune ca soluționarea cauzei să de facă de urgență, deoarece procedurile electorale ce urmează a se efectua pe cale administrativă implică urgență în vederea respectării dreptului de a alege și a fi ales conform termenelor stabilite.

Contestatorii au precizat că Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 emisă de BEC impune efectuarea unei noi trageri la sorți în ceea ce privește nominalizarea președinților și locțiitorilor de președinți, procedură ce se face de urgență, întrucât pronunțarea unei hotărâri favorabile în prezenta cauză va conduce la ineficacitatea hotărârii.

În aceeași notă, o lipsă de celeritate a soluționării cauzei va conduce pe lângă tergiversarea procedurilor electorale și la o soluție de respingere a cererii noastre ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, în condițiile în care Biroul Electoral Central în conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015 își încetează activitatea după publicarea în Monitorul Oficial at României, Partea I, a rezultatului alegerilor, potrivit prevederilor prezentei legi.

Sub acest aspect au învederat că este vastă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și a Curților de Apel prin care contestațiile în contra hotărârilor Biroului Electoral Central ajung să fie respinse ca fiind formulate împotriva unei părți lipsită de capacitate procesuală de folosință, din cauza dizolvării acestei entități constituită cu caracter temporar.

Pe fondul contestației, contestatorii au învederat că prin Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central s-a admis contestația și a dispus desființarea Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău și Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 10 Buzău și a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților și locțiitorilor Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și ai Birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din Județul Buzău cu judecătorii și procurorii aflați doar în exercițiu la Tribunalul Buzău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău si numai în ipoteza neacoperirii necesarului cu judecători, si procurori de la judecătoriile și parchetele arondate circumscripției Tribunalului Buzău.

În susținerea acestei soluții, pârâtul Biroul Electoral Central a indicat prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

În ceea ce privește interesul în formularea prezentei contestații, contestatorii au arătat că au formulat cerere către Președintele Tribunalului Buzău prin care au solicitat includerea în lista magistraților care doresc să participe în calitate de președinte sau locțiitor în cadrul Birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din Județul Buzău pentru alegerile electorale din iunie 2024, în considerarea faptului că toți au domiciliul pe raza județului Buzău și dețin calitatea de magistrați sau asimilați magistraților în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 221 alin. (1) și (2) și art. 235 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

La data de 14.04.2024 a fost emis Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău prin care s-a stabilit ca contestatorii A. este numit președinte al Biroului de circumscripție comunală Pătârlagele, B. este numit președinte al Biroului de circumscripție orășenească Nehoiu iar C. este numit locțiitor de președinte al Biroului de circumscripție orășenească Nehoiu.

Împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024, dar și a Procesului-verbal nr. x/A/2024 au formulat contestație numiții D., E., F., G. și H. apreciind că procedura de desemnare a președinților și locțiitorilor birourilor electorale de circumscripții de pe raza Județului Buzău a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.

Față de această contestație, Biroul Electoral Central a apreciat că procedura de desemnare a președinților și locțiitorilor birourilor electorale de circumscripții de pe raza Județului Buzău a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015. În susținerea acestei soluții Biroul Electoral Central a apreciat că magistrații prevăzuți la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 reprezintă magistrații în exercițiu la tribunalul competent să efectueze desemnarea acestora, respectiv Parchetul de pe lângă acest tribunal. În acest sens a subliniat că au fost emise adrese de îndrumare către unele Tribunale din țară.

Față de această interpretare, contestatorii au apreciat că Biroul Electoral Central a emis o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește adresele de îndrumare la care Biroul Electoral Central a făcut referire și prin care oferă o interpretare proprie față de textul de lege prevăzut la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 215/2015, contestatorii au apreciat că acestea nu pot reprezenta un temei de drept valid în măsura în care prevederile art. 39 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 prevăd că:

"Hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Așadar, Biroul Electoral Central în susținerea poziție sale prin care a admis contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 și a Procesului-verbal nr. x/A/2024 a invocat o recomandare prin care dă o interpretare a legislației electorale.

În lumina textului de lege mai sus invocat, contestatorii au arătat că, BEC are obligația legală ca în interpelarea legii electorale să emită o hotărâre pe care să o publice în Monitorul Oficial (art. 39 alin. (5) Legea nr. 115/2015.

Or, în lipsa existenței unei astfel de hotărâri care să fi fost publicate în Monitorul Oficial, recomandarea prin care Biroul Electoral Central exclusiv prin președintele său oferă o interpretare art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 nu are un caracter legal și nu poate fi aplicabilă, printr-o astfel de procedură, pârâtul adăugând la lege print-o procedură neprevăzută de lege.

Sub acest aspect prezintă relevanță faptul că, deja în două cicluri electorale anterioare, Alegerile electorale locale din 2016 și Alegerile electorale locale din 2020, art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 a fost aplicat în litera lui, și nu a necesitat o interpretare nici sistematică și nici teleologică, în ceea ce-i privește pe magistrați, fiind desemnați ca președinți și locțiitori de președinți toți magistrații ale căror domicilii erau arondate în circumscripția Tribunalului care efectua repartizarea.

Au precizat contestatorii faptul că textul de lege de la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 este clar și nu suscită interpretări astfel cum Biroul Electoral Central înțelege să le emită prin Hotărârea nr. 19H/16.04.2024.

Astfel, în conformitate cu aceste prevederi:

"Desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia se face în ședință publică de către președintele tribunalului, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor. Desemnarea se face, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5AJ) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție. Tragerea la sorți se face cu prioritate din lista magistraților, întâi pentru președinți și apoi pentru locțiitori. Lista magistraților care participă la tragerea la sorți se întocmește de către președintele tribunalului, iar cea a celorlalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5

1

) de către Autoritatea Electorală Permanentă. Listele trebuie să cuprindă un număr de persoane mai mare de 10% decât cel necesar. Magistrații și ceilalți juriști din listă care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (5

1

) care nu sunt desemnați președinți sau locțiitori ai acestora rămân la dispoziția președintelui tribunalului, pentru înlocuirea, în cazuri deosebite, a titularilor. Lista trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codurile numerice personale, domiciliile, reședințele, locurile de muncă, telefoanele, adresele de e-mail și semnăturile de luare la cunoștință ale persoanelor propuse. Prin jurist se înțelege persoana licențiată în științe juridice."

În ceea ce-i privește pe magistrați, nominalizarea acestora în lista pentru desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locuitorului se face cu prioritate din lista magistraților.

Așadar din textul de lege citat mai sus, contestatorii au arătat că nu rezultă nicio mențiune privitoare la instituția la care magistrații își exercită efectiv activitatea profesională, singurele criterii imperative ce rezultă din textul de lege pentru ca un magistrat să fie desemnat pe lista privind președinții și locțiitorii pentru Birourile electorale de circumscripție locală fiind cumulativ: - calitatea de magistrat și domiciliu în circumscripția Tribunalului care efectuează desemnarea.

De asemenea, contestatorii au precizat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 221 și art. 235 din Legea nr. 303/2022 dețin calitatea de magistrați, ca procuror, magistrat-asistent, personaj asimilat magistraților având aceleași drepturi, obligații, interdicții sau incompatibilități ca procurorii și judecătorii, prin deținerea funcției de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București (Neagu Ionuț Crisitan), magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție (C.), personal asimilat magistraților în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (Dobre Minai Valentin).

În ceea ce privește condiția domiciliului, contestatorii au arătat că au domiciliu în circumscripția Tribunalului Buzău astfel cum rezultă din fotocopiile conforme cu originalul atașate prezentei cereri.

În fine, considerând ca fiind cel mai important argument privitor la nelegalitatea parțială a Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central, cu privire la desființarea Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău, contestatorii au apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Biroul Electoral Central este necompetent să soluționeze contestațiile formulate împotriva modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească sau municipală» respectiv de sector al municipiului București, competență ce cade în sarcina exclusivă a Biroului electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București.

Așadar, în condițiile în care contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău nu a fost depusă și soluționată de Biroul electoral de circumscripție județeană astfel cum prevede art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Biroul Electoral Central a emis o Hotărâre în ceea ce privește desființarea procesului-verbal sus-amintit cu încălcarea normelor speciale de competență, și în acest caz pârâtul adăugând la lege reguli proprii de competență în soluționarea contestației care viza componența, constituirea birourilor electorale de circumscripție locală.

Or, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 Biroul Electoral Central are competență să soluționeze doar contestațiile privitoare la modul de organizare și asupra componenței birourilor electorale e circumscripție județeană sau a municipiului București.

Având în vedere cele de mai sus, contestatorii au apreciat că Hotărârea nr. 19H din data de 16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central este pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii electorale (Legea nr. 115/2015, precum și cu încălcarea procedurii de emitere a hotărârilor de interpretare a legii prevăzută de art. 39 alin. (5) din aceeași Lege.

În dovedirea contestației contestatorii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 19 aprilie 2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus la dosar întâmpinare față de contestația formulată.

1

din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță, contestatorii A., B. și C. au formulat contestație împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H/16.04.2024.

Prin această hotărâre, emisă în temeiul art. 26 alin. (5), art. 39 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (4), art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, art. 25 alin. (2) și alin. (5) și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, autoritatea intimată a admis contestația, a desființat Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripțiilor electorale municipale, orășenești și comunale din Județul Buzău și Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 10 Buzău și a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților și locțiitorilor Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 10 Buzău și ai Birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din Județul Buzău cu judecătorii și procurorii aflați doar în exercițiu la Tribunalul Buzău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și, numai în ipoteza neacoperirii necesarului, cu judecători, și procurori de la judecătoriile și parchetele arondate circumscripției Tribunalului Buzău.

Contestatorii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 raportat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și au susținut, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârilor emise de Biroul Electoral Central, câtă vreme art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu face distincție între categoriile de hotărâri emise de Biroul Electoral Central, care pot fi contestate.

Înalta Curte reține că potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 "Contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale se pot face în termen de 48 de ore de la desemnarea președinților și a locțiitorilor acestora sau, după caz, de la completarea birourilor electorale cu reprezentanții partidelor politice, alianțelor politice sau alianțelor electorale ori organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri", iar alin. (2) statuează "Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor."

Potrivit acestor texte de lege, Înalta Curte este competentă să soluționeze doar contestațiile formulate împotriva hotărârilor care privesc modul de constituire a Biroului Electoral Central, iar nu și contestațiile formulate cu privire la hotărârile vizând constituirea birourilor electorale organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, cum este cazul în speță.

Opinia contestatorilor asupra competenței Înaltei Curți nu poate fi primită, având în vedere că, în materia procedurii electorale, legiuitorul a înțeles să atribuie instanței supreme o competență punctuală, expres prevăzută de dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, respectiv art. 7 alin. (6) și (10) din Legea nr. 33/2007, circumscrisă doar soluționării contestațiilor formulate împotriva hotărârilor emise de Biroul Electoral Central care au ca obiect constituirea și completarea Biroului Electoral Central, desemnarea președintelui Biroului Electoral Central, a locțiitorului acestuia și a celorlalți judecători, admiterea sau respingerea protocolului de constituire a unei alianțe electorale, admiterea sau respingerea acordului de desființare a alianței electorale.

În concluzie, raportat la obiectul hotărârii Biroului Electoral Central contestate în prezenta cauză, Înalta Curte reține că legea specială - Legea nr. 115/2015 - nu cuprinde prevederi care să acorde acestei instanțe competența de a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central prin care se dispun măsuri referitoare la constituirea birourilor electorale organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Deși nu există o normă specială în sensul arătat, aceasta nu înseamnă că împotriva hotărârilor în discuție nu se poate exercita controlul de legalitate, cu privire la acest aspect stabilindu-se prin Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, precum și prin Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004 a Curții Constituționale a României publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 969 din 21 octombrie 2004.

Astfel, relevante sunt considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57), iar atunci când a stabilit o competență specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte și faptul că ele aparțin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67).

În aceleași considerente s-a mai reținut că:

"(68) Atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative.

(69) În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral județean și de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (2), care dispun că nicio lege nu poate îngrădi dreptul persoanelor fizice sau juridice de a se adresa justiției. (...)".

De asemenea, prin Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004 a Curții Constituționale a României s-a reținut că "(...) hotărârile birourilor electorale sunt pronunțate în cadrul jurisdicțiilor specifice activității electorale, și ele nu exclud accesul liber la justiție. Aceste hotărâri, fiind acte cu caracter jurisdicțional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiție de către cei interesați, în condițiile Legii contenciosului administrativ (...)", acest punct de vedere fiind reamintit și la paragraful 14 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 429 din 11 iulie 2023 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1174 din 26 decembrie 2023.

În ceea ce privește dispozițiile legii generale în materie, Înalta Curte reține că, referitor la competența sa în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, aceasta este circumscrisă soluționării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal neavând competență atribuită de lege ca instanță de fond.

Așa fiind, determinarea instanței învestită să soluționeze pricina în fond se face conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Acest textul de lege prevede două criterii de stabilire a competenței, în speță fiind incident criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, iar cum intimatul Biroul Electoral Central reprezintă o autoritate publică centrală, competența materială de soluționare a contestației revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta se determină conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, și, având în vedere că cei trei contestatori au domiciliul în județul Buzău, aflat în raza teritorială a Curții de Apel Ploiești, acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de reprezentantul Ministerului Public și va declina competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorii A., B. și C., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H/16.04.2024, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.