ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2012

Asupra recursului civil de față, constată: Prin decizia nr. 30 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., formulată de contestatorul N.I.N. A respins contestația în anulare formulată de același contestator împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată, la data de 09 noiembrie 2009, de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2637/54/2009, în contradictoriu cu intimata D.G. F.P. – A.F.P.M. Craiova. Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției mai sus amintită se respinge, întrucât dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc.

civ., nu sunt incidente în soluționarea prezentei contestații în anulare, neavând legătură cu judecarea acesteia. Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că această cale extraordinară de atac de retractare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 pct. l C. proc. civ., care prevăd că procedura de citare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, dar în cazul cererii de îndreptare a erorii materiale, instituție expres reglementată de același cod, în cuprinsul dispozițiilor art. 282 alin. (2), nu este obligatorie citarea părților, legiuitorul lăsând la facultatea instanței, oportunitatea și necesitatea luării unei asemenea măsuri procesuale.

Împotriva deciziei nr. 30 pronunțată la data de 18 ianuarie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatorul N.I.N., criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica și întemeia în drept criticile sale, în conținutul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. l - 9 C. proc. civ. La termenul din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat în scris judecarea în lipsă. De la această dată, niciuna dintre părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina, astfel că, instanța supremă, din oficiu, a repus cauza pe rol prin rezoluția de la 15 noiembrie 2011, în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 10 ianuarie 2012, pentru când a citat legal părțile.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”. În accepțiunea textului procedural mai sus evocat, perimarea este reglementată de legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea în nelucrare a pricinii și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de aplicare și asupra căilor de atac. Așa fiind, pentru a interveni perimarea, legea de procedură cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: cauza să rămână în nelucrare din vina părții, iar rămânerea în nelucrare să dureze cel puțin un an, în materie civilă. În raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de timp în care părțile nu au efectuat niciun act de procedură, observând că nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 252 C. proc.

civ., va constata din oficiu, perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul N.I. N. împotriva deciziei civile nr. 30 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.