ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
civil de față, constată:
Prin decizia nr. 30
din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova,
secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, a respins cererea de
sesizare a Curții Constituționale
privind excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 281 alin. (2) teza a II-a C. proc.
civ., formulată
de
contestatorul N.I.N.
A respins
contestația în anulare formulată de același contestator
împotriva
încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată, la data
de 09 noiembrie 2009, de Curtea de
Apel Craiova, în dosarul nr. 2637/54/2009, în contradictoriu cu intimata D.G.
F.P. – A.F.P.M.
Craiova.
Pentru a decide
astfel, instanța a apreciat că cererea contestatorului de sesizare a Curții
Constituționale cu soluționarea excepției mai sus amintită se respinge,
întrucât dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ.,
nu sunt
incidente în soluționarea prezentei contestații în
anulare, neavând legătură cu judecarea
acesteia.
Curtea de Apel Craiova a reținut, în
esență, că această cale extraordinară de atac de retractare a fost întemeiată
în drept pe
dispozițiile art. 317 pct. l C.
proc. civ., care prevăd că procedura
de
citare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, dar în
cazul
cererii de îndreptare a erorii materiale, instituție expres
reglementată de același cod, în cuprinsul
dispozițiilor art. 282 alin. (2), nu este obligatorie citarea părților,
legiuitorul lăsând la facultatea instanței, oportunitatea și necesitatea luării
unei asemenea măsuri procesuale.
Împotriva
deciziei nr. 30 pronunțată la data de 18 ianuarie 2010 de Curtea de Apel
Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat
recurs contestatorul N.I.N., criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica și
întemeia în drept criticile sale, în
conținutul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. l - 9 C. proc. civ.
La termenul din 28 septembrie 2010, Înalta
Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății recursului, în
temeiul art. 242
alin. (l) pct. 2 C. proc.
civ., constatând că niciuna dintre
părți nu s-a înfățișat la strigarea
pricinii și nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.
De la această dată, niciuna dintre
părți nu a mai efectuat vreun act
de
procedură, lăsând în nelucrare pricina, astfel că, instanța supremă, din
oficiu,
a repus cauza pe rol prin rezoluția de la 15 noiembrie 2011, în vederea
discutării perimării, acordând termen la data de
10 ianuarie 2012, pentru
când a citat legal părțile.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere
de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă
cerere de
reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva
incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Partea nu se socotește în vină, când
actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
În accepțiunea
textului procedural mai sus evocat, perimarea este
reglementată de
legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de atitudinea culpabilă
a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință
a părților în soluționarea litigiului,
având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea în
nelucrare a pricinii și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea
procedurală
extinzându-și domeniul de
aplicare și asupra căilor de atac.
Așa fiind, pentru
a interveni perimarea, legea de procedură cere îndeplinirea cumulativă a două
condiții, și anume: cauza să rămână în
nelucrare din vina părții, iar rămânerea în nelucrare să
dureze cel puțin
un an,
în materie civilă.
În raport de
aceste considerente și având în vedere că, în cauză, a
trecut mai mult
de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de timp în care
părțile nu au efectuat niciun act de procedură, observând că nu a intervenit
nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului
de perimare, Înalta
Curte, în temeiul art. 252 C. proc. civ., va
constata din oficiu, perimat recursul.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de contestatorul N.I.
N. împotriva deciziei civile nr. 30 din 18 ianuarie 2010
a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.