ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3763/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2011, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta K.E., a solicitat îndreptarea greșelii materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 318 din 19 octombrie 2010 pronunțate de aceeași instanță, eroare constând în comunicarea respectivei hotărâri la o adresă greșită, respectiv Aleea L., în loc de Aleea V. II. Prin încheierea din 17 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12099/63/2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta K.E., ca neîntemeiată.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că pretențiile petentei sunt lipsite de relevanță în cauză, prin raportare la finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura rectificării erorilor materiale și care vizează hotărârile judecătorești menținute de jurisdicțiile ierarhic superioare, în urma exercitării căilor de atac, apreciind ca fiind lipsită de eficiență juridică îndreptarea unei erori strecurate în economia unei hotărâri inexistente, ca urmare a desființării sau schimbării acesteia de către instanțele de control.

De asemenea, Curtea a reținut ca argumente, care i-au format convingerea în sensul pronunțării soluției, faptul că hotărârea a cărei rectificare s-a solicitat a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 6771 din 05 octombrie 2011, precum și răspunsul petentei la interpelarea instanței, în sensul că a fost mulțumită de soluția cuprinsă în decizia a cărei rectificare a solicitat-o și că nu ar fi atacat-o, chiar dacă ar fi primit-o, dar că a apreciat că prin comunicarea acesteia la o altă adresă, nu a cunoscut posibilitatea să cunoască motivarea soluției. III.

Împotriva încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu din 17 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 12099/63/2009 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs K.E., criticând hotărârea atacată fără să încadreze criticile dezvoltate în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente: Dispozițiile art. 281 C. proc. civ. prevăd că: „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281 1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 2 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.” Având în vedere că hotărârea a cărei rectificare s-a solicitat, respectiv decizia civilă nr. 318 din 19 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12099/63/2009 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este o hotărâre pronunțată în faza procesuală a apelului, Înalta Curte reține că, prin raportare la norma legală precitată, încheierea prin care s-a dispus asupra cererii de rectificare eroare materială, este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului în condițiile și în limitele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., în speță nefiind incidente prevederile art. 304 din același Cod, care permit examinarea unei hotărâri nesusceptibile de apel sub toate aspectele. În cuprinsul declarației de recurs, recurenta nu a încadrat criticile formulate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nici nu a indicat elemente de critică care să vizeze în concret hotărârea atacată, dezvoltând exclusiv critici asupra elementelor de temeinicie a soluției asupra fondului cauzei deduse judecății, referitoare la competența teritorială a primei instanțe, stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, este reținută expres indicarea: „motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, recurenta, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să indice însă niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și fără să structureze și să dezvolte aceste critici subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de hotărârea atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., iar conform alin. (1) al art. 302 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de recurenta K.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de recurenta K.E. împotriva încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012.