ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3763/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

I. Prin

cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2011, pe rolul Curții de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta K.E., a solicitat

îndreptarea greșelii materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 318 din

19 octombrie 2010 pronunțate de aceeași instanță, eroare constând în comunicarea

respectivei hotărâri la o adresă greșită, respectiv Aleea L., în loc de Aleea V.

II. Prin încheierea

din 17 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 12099/63/2009, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de îndreptare

eroare materială formulată de petenta K.E., ca neîntemeiată.

În motivarea soluției

pronunțate, instanța a reținut că pretențiile petentei sunt lipsite de relevanță

în cauză, prin raportare la finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea

prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura rectificării

erorilor materiale și care vizează hotărârile judecătorești menținute de jurisdicțiile

ierarhic superioare, în urma exercitării căilor de atac, apreciind ca fiind lipsită

de eficiență juridică îndreptarea unei erori strecurate în economia unei hotărâri

inexistente, ca urmare a desființării sau schimbării acesteia de către instanțele

de control.

De asemenea, Curtea

a reținut ca argumente, care i-au format convingerea în sensul pronunțării soluției,

faptul că hotărârea a cărei rectificare s-a solicitat a fost casată de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 6771 din 05 octombrie 2011,

precum și răspunsul petentei la interpelarea instanței, în sensul că a fost mulțumită

de soluția cuprinsă în decizia a cărei rectificare a solicitat-o și că nu ar fi

atacat-o, chiar dacă ar fi primit-o, dar că a apreciat că prin comunicarea acesteia

la o altă adresă, nu a cunoscut posibilitatea să cunoască motivarea soluției.

III. Împotriva

încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu din 17 noiembrie 2011, în Dosarul

nr. 12099/63/2009 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs K.E., criticând hotărârea

atacată fără să încadreze criticile dezvoltate în vreunul dintre motivele de nelegalitate

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și solicitând

admiterea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra

excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea

în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată

din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

Dispozițiile

art. 281 C. proc. civ. prevăd că: „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și

281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt

supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat,

după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.”

Având în vedere

că hotărârea a cărei rectificare s-a solicitat, respectiv decizia civilă nr. 318

din 19 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12099/63/2009 de Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este o hotărâre

pronunțată în faza procesuală a apelului, Înalta Curte reține că, prin raportare

la norma legală precitată, încheierea prin care s-a dispus asupra cererii de rectificare

eroare materială, este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului

în condițiile și în limitele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în

speță nefiind incidente prevederile art. 304 din același Cod, care permit examinarea

unei hotărâri nesusceptibile de apel sub toate aspectele. În cuprinsul declarației

de recurs, recurenta nu a încadrat criticile formulate în niciunul dintre motivele

de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nici

nu a indicat elemente de critică care să vizeze în concret hotărârea atacată, dezvoltând

exclusiv critici asupra elementelor de temeinicie a soluției asupra fondului cauzei

deduse judecății, referitoare la competența teritorială a primei instanțe, stabilirea

situației de fapt și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică

care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea

de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă

legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: „Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.”

Potrivit art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor

art. 302 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea

condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași

text legal, este reținută expres indicarea: „motivelor de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat”.

Astfel,

Înalta Curte constată că, în speță, recurenta, în memoriul de recurs, a făcut o

expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să indice însă niciunul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și fără să structureze și să dezvolte aceste critici subsumat motivelor

de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se

să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de hotărârea

atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra

obiectului recursului.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute

expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al

art. 302 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând

că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă,

inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează

să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de

recurenta K.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de recurenta K.E. împotriva încheierii pronunțate în ședința

camerei de consiliu din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012.