ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7099/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 21 martie 2012, B.L. și G.I. au

formulat contestație în anulare și revizuire împotriva deciziei nr. 1108 din 21

februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, căi

extraordinare de atac ce au fost motivate în drept, la 08 august 2012.

Referitor la contestația

în anulare au fost indicate prevederile art. 318 (1) din C. proc. civ., cu privire

la ambele teze, susținându-se de către contestatori că, pe de o parte, decizia atacată

este rezultatul unei greșeli materiale - „deoarece, instanța de recurs nu a avut

în vedere cererea și motivele de recurs, în prima parte a considerentelor realizându-se

o inventariere a ceea ce s-a întâmplat, a istoricului cererilor, precizărilor de

cereri, motivelor și probelor invocate de părți”, iar pe de altă parte, aceeași

instanță nu a examinat toate motivele de recurs.

Cât privește teza finală

a art. 318 alin. (1) din cod, anume omisiunea cercetării vreunuia dintre motivele

de modificare sau de casare, s-a arătat de către contestatori că, „instanța avea

obligația să rețină motivele de drept și de fapt invocate, să le inventarieze și

să le soluționeze” precum și „să examineze legea, principiile de drept, Constituția

și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.

Totodată, reclamanții

B.L. și G.I. au solicitat și revizuirea aceleiași decizii, în temeiul art. 322

pct. 2 din C. proc. civ., întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a

ceea ce s-a cerut „în partea finală a dispozitivului deciziei, Înalta Curte dispunând

în fond, respingerea acțiunii”, nereținând „precizarea la acțiune” și nu s-a pronunțat

asupra acesteia.

Contestația în anulare

și revizuirea sunt inadmisibile și urmează a fi respinse pentru considerentele ce

succed:

Prin decizia nr. 1108

din 21 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat

nul recursul declarat de reclamanții B.L. și G.I. împotriva deciziei nr. 59 din

31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

A admis recursurile declarate

de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

a județului Dolj, Județul Dolj prin președintele Consiliului județean Dolj și Consiliul

județean Dolj împotriva aceleiași decizii.

A casat decizia recurată,

precum și sentința nr. 148 din 31 martie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă,

și pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Contestația în anulare

specială întemeiată pe dispozițiile art. 318 (1) din C. proc. civ. este reglementată

ca o cale extraordinară de atac de retractare și prevede, potrivit textului evocat

două ipoteze pentru exercitarea acesteia: 1) când dezlegarea dată prin hotărârea

instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și 2) când instanța respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare.

În raport de cele arătate,

contestația în anulare este admisibilă numai dacă dezvoltarea motivelor de recurs

formulate de părțile reclamante făcea posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.

Cum, în cazul concret

dedus judecății recursul declarat de reclamanții B.L. și G.I. a fost constatat nul,

reținându-se că recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor prevăzute de

art. 302

1

lit. c) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate a existenței unei greșeli materiale, de vreme

ce s-a reținut că recurenții aveau obligația să își sprijine recursul pe unul dintre

motivele stric și limitativ prevăzute de art. 304 din cod.

Or, situația constatării

unui recurs ca fiind nul, nu este susceptibilă de existența unei erori materiale

evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății, deoarece lipsa unei motivări

concrete, la obiect, a împiedicat instanța de recurs a păși la examinarea unor motive

de nelegalitate, în cadrul procesual delimitat de art. 304 pct. 1-9 din C.

proc. civ..

De altfel, sub aspectul

evidențierii unei „greșeli materiale” s-a susținut și ,,invocarea trunchiată a unor

temeiuri legale, contestatorii arătând că, în cererea de recurs, în alin. (3) sunt

invocate și art. 480 și urm., art. 969, 971 și urm., art. 1294 și 1925 C. civ.,

art. 44 din Constituție, pentru ca în final, contestatorii să invoce și art. 21

din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și „aplicarea

greșită a legii în ceea ce privește mijloacele legale de probă”.

Nici „greșeala materială”,

evidențiată de contestatori ca fiind rezultatul unei aprecieri greșite a probelor,

împrejurare care a determinat o aplicare greșită a legii și nici schimbarea temeiului

juridic al acțiunii, nu pot determina o reformare a deciziei atacate, dat fiind

faptul că, în speță, contestatorii nu invocă o „greșeală materială”, în sensul corect

al interpretării acestei sintagme, deoarece această chestiune tinde la valorificarea,

prin promovarea acestei căi extraordinare de atac, a unei posibile greșeli de judecată,

ceea ce excede fundamental, motivelor pentru care contestația în anulare poate fi

primită.

Și în ceea ce privește

cea de-a doua teză invocată de contestatori, respectiv omisiunea instanței de recurs

de a cerceta toate motivele de recurs, este de observat că, nici din această perspectivă

nu este întrunită condiția de admisibilitate.

Aceasta deoarece, în lipsa

indicării în concret și dezvoltării criticilor din recurs, a subsumării acestora

motivelor de nelegalitate, reglementate de art. 304 din cod, nu se poate susține

cu temei, că există o omisiune a instanței de recurs de a examina vreunul dintre

motivele de casare sau de modificare, din moment ce acestea nu au fost redate de

către reclamanți, sub forma și cu exigențele impuse de art. 302 (1) lit. c) din

cod, astfel că nu au putut fi cercetate pe fond de instanța de recurs, sub cenzura

nelegalității hotărârii.

Nici cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., nu este admisibilă

în speță.

Potrivit art. 322 din

C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere” pentru cazurile limitativ și expres prevăzute de cele

10 pct. ale textului procedural evocat.

Așa fiind, în accepțiunea

textului mai sus redat, hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de revizuire

dacă instanța a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel

și a admis apelul, pronunțându-se asupra raporturile deduse judecății, ceea ce înseamnă

că a evocat fondul.

În speță, prin decizia

nr. 1108 din 21 februarie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, deși recursul revizuenților a fost constatat nul, ca urmare a admiterii

recursurilor declarate de pârâți împotriva aceleiași decizii a fost casată decizia

recurată, precum și sentința nr. 148 din 31 martie 2010 a Tribunalului Dolj, secția

civilă, și, pe fond, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.

Cu privire la această

soluție, revizuenții susțin aplicarea art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în

sensul că Înalta Curte nu ar fi avut în vedere acțiunea modificată prin care solicitau

în subsidiar restituirea în natură a terenului de 505 mp, deținut de către SC

P.T. SA Craiova.

Or, situația restituirii

în natură a terenului de 505 mp nu făcea obiectul recursurilor declarate de către

pârâți (fiind reținut încă de la prima instanță că acest teren nu poate fi restituit

în natură, motiv pentru care prima instanță a considerat că reclamanților li se

cuvin despăgubiri bănești, soluție confirmată de către instanța de apel), ci al

recursului declarat de către reclamanți, care, așa cum s-a reținut anterior, a fost

declarat nul.

În aceste condiții, nu

se poate reține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce s-a

cerut, aceasta fiind ținută nu doar de limitele acțiunii determinate de obiectul

acesteia ci și de limitele recursurilor legal formulate, conform art. 316 raportat

la art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, contestația

în anulare și revizuirea sunt inadmisibile și vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare și revizuirea formulate de B.L. și G.I. împotriva deciziei nr. 1108 din

21 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie

2012.