ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7099/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 21 martie 2012, B.L. și G.I. au formulat contestație în anulare și revizuire împotriva deciziei nr. 1108 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, căi extraordinare de atac ce au fost motivate în drept, la 08 august 2012. Referitor la contestația în anulare au fost indicate prevederile art. 318 (1) din C. proc. civ., cu privire la ambele teze, susținându-se de către contestatori că, pe de o parte, decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale - „deoarece, instanța de recurs nu a avut în vedere cererea și motivele de recurs, în prima parte a considerentelor realizându-se o inventariere a ceea ce s-a întâmplat, a istoricului cererilor, precizărilor de cereri, motivelor și probelor invocate de părți”, iar pe de altă parte, aceeași instanță nu a examinat toate motivele de recurs.

Cât privește teza finală a art. 318 alin. (1) din cod, anume omisiunea cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, s-a arătat de către contestatori că, „instanța avea obligația să rețină motivele de drept și de fapt invocate, să le inventarieze și să le soluționeze” precum și „să examineze legea, principiile de drept, Constituția și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”. Totodată, reclamanții B.L. și G.I. au solicitat și revizuirea aceleiași decizii, în temeiul art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut „în partea finală a dispozitivului deciziei, Înalta Curte dispunând în fond, respingerea acțiunii”, nereținând „precizarea la acțiune” și nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Contestația în anulare și revizuirea sunt inadmisibile și urmează a fi respinse pentru considerentele ce succed: Prin decizia nr. 1108 din 21 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanții B.L. și G.I. împotriva deciziei nr. 59 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A admis recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. a județului Dolj, Județul Dolj prin președintele Consiliului județean Dolj și Consiliul județean Dolj împotriva aceleiași decizii. A casat decizia recurată, precum și sentința nr. 148 din 31 martie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Contestația în anulare specială întemeiată pe dispozițiile art. 318 (1) din C. proc. civ. este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare și prevede, potrivit textului evocat două ipoteze pentru exercitarea acesteia: 1) când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și 2) când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În raport de cele arătate, contestația în anulare este admisibilă numai dacă dezvoltarea motivelor de recurs formulate de părțile reclamante făcea posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din C. proc.

civ. Cum, în cazul concret dedus judecății recursul declarat de reclamanții B.L. și G.I. a fost constatat nul, reținându-se că recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor prevăzute de art. 302 1 lit. c) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a existenței unei greșeli materiale, de vreme ce s-a reținut că recurenții aveau obligația să își sprijine recursul pe unul dintre motivele stric și limitativ prevăzute de art. 304 din cod. Or, situația constatării unui recurs ca fiind nul, nu este susceptibilă de existența unei erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății, deoarece lipsa unei motivări concrete, la obiect, a împiedicat instanța de recurs a păși la examinarea unor motive de nelegalitate, în cadrul procesual delimitat de art. 304 pct. 1-9 din C. proc.

civ.. De altfel, sub aspectul evidențierii unei „greșeli materiale” s-a susținut și ,,invocarea trunchiată a unor temeiuri legale, contestatorii arătând că, în cererea de recurs, în alin. (3) sunt invocate și art. 480 și urm., art. 969, 971 și urm., art. 1294 și 1925 C. civ., art. 44 din Constituție, pentru ca în final, contestatorii să invoce și art. 21 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și „aplicarea greșită a legii în ceea ce privește mijloacele legale de probă”.

Nici „greșeala materială”, evidențiată de contestatori ca fiind rezultatul unei aprecieri greșite a probelor, împrejurare care a determinat o aplicare greșită a legii și nici schimbarea temeiului juridic al acțiunii, nu pot determina o reformare a deciziei atacate, dat fiind faptul că, în speță, contestatorii nu invocă o „greșeală materială”, în sensul corect al interpretării acestei sintagme, deoarece această chestiune tinde la valorificarea, prin promovarea acestei căi extraordinare de atac, a unei posibile greșeli de judecată, ceea ce excede fundamental, motivelor pentru care contestația în anulare poate fi primită. Și în ceea ce privește cea de-a doua teză invocată de contestatori, respectiv omisiunea instanței de recurs de a cerceta toate motivele de recurs, este de observat că, nici din această perspectivă nu este întrunită condiția de admisibilitate.

Aceasta deoarece, în lipsa indicării în concret și dezvoltării criticilor din recurs, a subsumării acestora motivelor de nelegalitate, reglementate de art. 304 din cod, nu se poate susține cu temei, că există o omisiune a instanței de recurs de a examina vreunul dintre motivele de casare sau de modificare, din moment ce acestea nu au fost redate de către reclamanți, sub forma și cu exigențele impuse de art. 302 (1) lit. c) din cod, astfel că nu au putut fi cercetate pe fond de instanța de recurs, sub cenzura nelegalității hotărârii. Nici cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., nu este admisibilă în speță. Potrivit art. 322 din C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere” pentru cazurile limitativ și expres prevăzute de cele 10 pct. ale textului procedural evocat.

Așa fiind, în accepțiunea textului mai sus redat, hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de revizuire dacă instanța a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel și a admis apelul, pronunțându-se asupra raporturile deduse judecății, ceea ce înseamnă că a evocat fondul. În speță, prin decizia nr. 1108 din 21 februarie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, deși recursul revizuenților a fost constatat nul, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de pârâți împotriva aceleiași decizii a fost casată decizia recurată, precum și sentința nr. 148 din 31 martie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și, pe fond, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.

Cu privire la această soluție, revizuenții susțin aplicarea art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în sensul că Înalta Curte nu ar fi avut în vedere acțiunea modificată prin care solicitau în subsidiar restituirea în natură a terenului de 505 mp, deținut de către SC P.T. SA Craiova. Or, situația restituirii în natură a terenului de 505 mp nu făcea obiectul recursurilor declarate de către pârâți (fiind reținut încă de la prima instanță că acest teren nu poate fi restituit în natură, motiv pentru care prima instanță a considerat că reclamanților li se cuvin despăgubiri bănești, soluție confirmată de către instanța de apel), ci al recursului declarat de către reclamanți, care, așa cum s-a reținut anterior, a fost declarat nul.

În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, aceasta fiind ținută nu doar de limitele acțiunii determinate de obiectul acesteia ci și de limitele recursurilor legal formulate, conform art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Ca atare, contestația în anulare și revizuirea sunt inadmisibile și vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare și revizuirea formulate de B.L. și G.I. împotriva deciziei nr. 1108 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.