ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2015

HOTĂRÂRE
08.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 37 din data de 17 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a III a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul

L.B., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, Instituția

Prefectului Municipiului București - Comisia de Fond Funciar a Municipiului

București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei

Primăria Municipiului București să soluționeze notificările formulate cu nr.

2367/2001, 2368/2001, 2369/2001, 2370/2001, 2371/2001, 2373/2001,

2374/2001,2375/2001, 2376/2001, 2377/2001, și 2378/2001 prin decizie sau

dispoziție motivată.

Reclamantul și pârâta Primăria Municipiului

București au declarat apel împotriva acestei sentințe.

Prin Decizia civilă nr. 192A din 28 iunie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admisă excepția

inadmisibilității cererii de schimbare a cererii de apel formulată de către

apelantul-reclamant, a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea de

către reclamant a căii de atac a apelului, a fost respins apelul formulat de

apelantul-reclamant L.B. împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17 ianuarie

2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.

49942/3/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția Prefectului

Municipiului București - Comisia de Fond Funciar a Municipiului București. De

asemenea, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului

București împotriva aceleiași sentințe și a fost schimbată în tot sentința

civilă apelată în sensul că respinge acțiunea ca lipsită de obiect.

Prin Decizia civilă nr. 5309 din 14

septembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, s-a admis excepția nelegalei compuneri a curții de apel.

Totodată, s-a admis recursul declarat de

reclamantul L.B. împotriva Deciziei civile nr. 192 A din 28 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă, s-a casat această decizie și s-a

trimis cauza Curții de Apel București pentru rejudecare ca instanță de recurs.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 333 R

din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a constatat nul recursul declarat de către

recurentul-reclamant L.B., s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă

Primăria Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17

ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

fost schimbată în tot sentința civilă recurată și s-a respins acțiunea ca

lipsită de obiect.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare L.B.

Prin Decizia civilă nr. 644R din 2 iunie

2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată,

contestația în anulare, reținând în motivarea soluției sale următoarele

considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., pentru

admisibilitatea contestației în anulare este necesar ca dezlegarea dată de

către instanța de recurs să fie rezultatul unei erori materiale sau atunci când

instanța de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze un motiv de casare

sau de modificare.

În cauza de față, contestatorul a susținut că

instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în soluționarea recursului,

deoarece a respins ca tardiv recursul declarat împotriva Sentinței civile nr.

37/17 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a

civilă, deși existau la dosarul cauzei criticile aduse hotărârii pronunțate de

către prima instanță, critici care au fost invocate atât în fața primei

instanțe, cât și cu ocazia soluționării căii de atac declarate împotriva

Sentinței civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul

București, secția a III-a civilă.

Curtea, în soluționarea căii de atac, a

constatat că, în considerentele deciziei pronunțate de către instanța de

recurs, s-a menționat că a fost depusă declarația înregistrată la data de 7

aprilie 2011, aflată la dosarul inițial al secției a IX-a civilă, însă această

declarație nu cuprindea nicio critică concretă referitoare la hotărârea primei

instanțe. De asemenea, s-a reținut că au fost depuse "precizări la acțiune"

la data de 26 noiembrie 2012, cu depășirea termenului de 15 zile calculat de la

data calificării căii de atac ca fiind recurs de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Verificând susținerile contestatorului,

precum și actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că L.B. a depus la

data 7 aprilie 2011 o declarație de apel (Dosar CAB nr. 49942/3/2009), care nu

cuprinde criticile concrete privind modul de soluționare al cauzei de către

prima instanță.

Pe parcursul soluționării cauzei, în primul

ciclu procesual, contestatorul nu a mai depus nici un act procedural, în

cuprinsul căruia să invoce nemulțumirile sale referitoare la soluția pronunțată

de către Tribunalul București.

În calea de atac a recursului, Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012 a

calificat calea de atac declarată împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17

ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă,

ca fiind recurs și nu apel, așa cum greșit a judecat Curtea de Apel București.

De la data pronunțării Deciziei civile nr.

5309 din 14 septembrie 2012, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă (data calificării căii de atac ca fiind recursul), contestatorul avea la

dispoziție un termen de 15 zile înăuntru căruia putea și trebuia să formuleze

critici de nelegalitate referitoare la Sentința civilă nr. 37 din 17 ianuarie

2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Cu toate acestea, contestatorul L.B. nu a

formulat în termenul legal nicio critică, împrejurare față de care, în mod

corect, instanța de recurs a constatat nulitatea recursului declarat de către

contestator.

Spre deosebire de calea de atac a apelului,

unde instanța sesizată este obligată să analizeze toate motivele și apărările

invocate în fața primei instanțe, chiar și în lipsa unui apel motivat, fiind

suficientă o simplă declarație de apel, în ceea ce privește recursul, partea

care exercită calea de atac a recursului are obligația legală de a preciza

criticile aduse hotărârii atacate, prin intermediul unui act procedural, care

trebuie exercitat în termenul legal, sub sancțiunea decăderii.

În cauza de față, contestatorul nu și-a

exprimat nemulțumirile printr-un act procedural exercitat în termenul legal

imperativ de 15 zile, motiv pentru care instanța de recurs, în mod corect, a

constatat nulitatea recursului declarat.

Având în vedere împrejurarea că instanța de

recurs a analizat cererile depuse de către contestator și a statuat asupra

inexistenței unor critici concrete referitoare la soluția pronunțată de către

Tribunalul București, instanța, sesizată cu soluționarea contestației în

anulare, a constatat că nemulțumirile părții nu se pot circumscriu noțiunii de

greșeală materială, neîncadrându-se în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I

Pe cale de consecință, curtea de apel a

respins, ca nefondată, contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatorul L.B., fără a formula motive de recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 iunie 2015.

Înalta Curte, la termenul din 8 octombrie

2015, a invocat excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu

prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite,

pentru considerentele care succed:

Împotriva hotărârii judecătorești se pot

exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care

nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc.

civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată

în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată cu contestație.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat

împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre

nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, prin decizia pronunțată, curtea de

apel a soluționat contestația în anulare formulată de L.B. împotriva unei

decizii pronunțată în recurs, având caracter irevocabil, raportat la

dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 coroborate cu cele ale art. 320 alin.

(3) C. proc. civ.

Așa fiind, hotărârea Curții de Apel nu este

susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției

prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în

alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o

încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție

inadmisibilă.

Prin urmare, reținându-se că Decizia nr. 644R

din 2 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și,

față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul L.B. împotriva Deciziei nr. 644R din 2 iunie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

octombrie 2015.

Procesat

de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5309/2012
Prin Sentința civilă nr. 37 din 17 ianuarie 2011 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.B., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, Instituția Prefectului Municipiului
ÎCCJ 2012-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6553/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 46559/3/2008 din 4 decembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Prefectul municipiului Bucur
ÎCCJ 2011-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8027/2011
susceptibilă de restituire în natură. Cererea de acordare a unui alt bun în compensare este neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a dovedit deținerea de către pârâtă a unui alt bun de valoare echivalentă, pentru care ar putea opera compensa
ÎCCJ 2011-04-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3411/2011
incidență nici decizia în interesul Legii nr. 52/2007, invocată prin întâmpinare, întrucât în cauză nu a fost emisă o decizie sau dispoziție de către autoritatea competentă. Prin decizia nr. 470 A din 29 iunie 2010, Curtea de Apel București
ÎCCJ 2011-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3295/2011
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 07 octombrie 2008, sub nr. 37156/3/2008, reclamantele M.A.I. și M.I. i-au chemat în judec
Sursă