ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2015

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 37 din data de 17 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul L.B., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia de Fond Funciar a Municipiului București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Primăria Municipiului București să soluționeze notificările formulate cu nr. 2367/2001, 2368/2001, 2369/2001, 2370/2001, 2371/2001, 2373/2001, 2374/2001,2375/2001, 2376/2001, 2377/2001, și 2378/2001 prin decizie sau dispoziție motivată.

Reclamantul și pârâta Primăria Municipiului București au declarat apel împotriva acestei sentințe. Prin Decizia civilă nr. 192A din 28 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de schimbare a cererii de apel formulată de către apelantul-reclamant, a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea de către reclamant a căii de atac a apelului, a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant L.B. împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 49942/3/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia de Fond Funciar a Municipiului București.

De asemenea, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului București împotriva aceleiași sentințe și a fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că respinge acțiunea ca lipsită de obiect. Prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a admis excepția nelegalei compuneri a curții de apel. Totodată, s-a admis recursul declarat de reclamantul L.B. împotriva Deciziei civile nr. 192 A din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, s-a casat această decizie și s-a trimis cauza Curții de Apel București pentru rejudecare ca instanță de recurs.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 333 R din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat nul recursul declarat de către recurentul-reclamant L.B., s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Primăria Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost schimbată în tot sentința civilă recurată și s-a respins acțiunea ca lipsită de obiect. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare L.B. Prin Decizia civilă nr. 644R din 2 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare, reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente: Potrivit art. 318 C. proc.

civ., pentru admisibilitatea contestației în anulare este necesar ca dezlegarea dată de către instanța de recurs să fie rezultatul unei erori materiale sau atunci când instanța de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare. În cauza de față, contestatorul a susținut că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în soluționarea recursului, deoarece a respins ca tardiv recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 37/17 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, deși existau la dosarul cauzei criticile aduse hotărârii pronunțate de către prima instanță, critici care au fost invocate atât în fața primei instanțe, cât și cu ocazia soluționării căii de atac declarate împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Curtea, în soluționarea căii de atac, a constatat că, în considerentele deciziei pronunțate de către instanța de recurs, s-a menționat că a fost depusă declarația înregistrată la data de 7 aprilie 2011, aflată la dosarul inițial al secției a IX-a civilă, însă această declarație nu cuprindea nicio critică concretă referitoare la hotărârea primei instanțe. De asemenea, s-a reținut că au fost depuse "precizări la acțiune" la data de 26 noiembrie 2012, cu depășirea termenului de 15 zile calculat de la data calificării căii de atac ca fiind recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Verificând susținerile contestatorului, precum și actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că L.B. a depus la data 7 aprilie 2011 o declarație de apel (Dosar CAB nr. 49942/3/2009), care nu cuprinde criticile concrete privind modul de soluționare al cauzei de către prima instanță. Pe parcursul soluționării cauzei, în primul ciclu procesual, contestatorul nu a mai depus nici un act procedural, în cuprinsul căruia să invoce nemulțumirile sale referitoare la soluția pronunțată de către Tribunalul București. În calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012 a calificat calea de atac declarată împotriva Sentinței civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, ca fiind recurs și nu apel, așa cum greșit a judecat Curtea de Apel București.

De la data pronunțării Deciziei civile nr. 5309 din 14 septembrie 2012, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă (data calificării căii de atac ca fiind recursul), contestatorul avea la dispoziție un termen de 15 zile înăuntru căruia putea și trebuia să formuleze critici de nelegalitate referitoare la Sentința civilă nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă. Cu toate acestea, contestatorul L.B. nu a formulat în termenul legal nicio critică, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de recurs a constatat nulitatea recursului declarat de către contestator.

Spre deosebire de calea de atac a apelului, unde instanța sesizată este obligată să analizeze toate motivele și apărările invocate în fața primei instanțe, chiar și în lipsa unui apel motivat, fiind suficientă o simplă declarație de apel, în ceea ce privește recursul, partea care exercită calea de atac a recursului are obligația legală de a preciza criticile aduse hotărârii atacate, prin intermediul unui act procedural, care trebuie exercitat în termenul legal, sub sancțiunea decăderii. În cauza de față, contestatorul nu și-a exprimat nemulțumirile printr-un act procedural exercitat în termenul legal imperativ de 15 zile, motiv pentru care instanța de recurs, în mod corect, a constatat nulitatea recursului declarat.

Având în vedere împrejurarea că instanța de recurs a analizat cererile depuse de către contestator și a statuat asupra inexistenței unor critici concrete referitoare la soluția pronunțată de către Tribunalul București, instanța, sesizată cu soluționarea contestației în anulare, a constatat că nemulțumirile părții nu se pot circumscriu noțiunii de greșeală materială, neîncadrându-se în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Pe cale de consecință, curtea de apel a respins, ca nefondată, contestația în anulare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.B., fără a formula motive de recurs. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 iunie 2015. Înalta Curte, la termenul din 8 octombrie 2015, a invocat excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, prin decizia pronunțată, curtea de apel a soluționat contestația în anulare formulată de L.B. împotriva unei decizii pronunțată în recurs, având caracter irevocabil, raportat la dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 coroborate cu cele ale art. 320 alin. (3) C. proc. civ. Așa fiind, hotărârea Curții de Apel nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Prin urmare, reținându-se că Decizia nr. 644R din 2 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.B. împotriva Deciziei nr. 644R din 2 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL