ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2980/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 reclamanta Compania Națională "Loteria Română" SA a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal anularea procesului-verbal de constatare și sancționare nr. x/21.08.2015, cât și anularea Deciziei nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video a Președintelui ANSPDCP.

Prin Sentința civilă nr. 1713/16.03.2016 s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 3235 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională "Loteria Română" SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu, ca inadmisibilă (pentru lipsa procedurii prealabile).

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Compania Națională Loteria Română SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În subsidiar, circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a invocat încălcarea normelor de procedură a căror încălcarea atrage sancțiunea nulității, cu referire la neacordarea posibilității reclamantei de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și constatarea nulității Deciziei nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video emisă de Președintele ANSPDCP.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la data de 16 iunie 2017 intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

În fapt, obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video a Președintelui ANSPDCP.

În drept, decizia atacată este emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă.

În raport de dispozițiile mai sus redate, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Textul de lege prevăzut de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 în ceea ce privește sintagma "definitivă și irevocabilă", a fost supus controlului constituțional, prin Decizia nr. 821/9.11.2006 Curtea Constituțională stabilind că, în ceea ce privește accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, s-a statuat că "accesul liber la justiție nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de către legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite".

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea atacată cu recurs este definitivă, iar recursul este inadmisibil, în condițiile în care norma conținută de Legea nr. 677/2001 are caracter special în raport de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, având în vedere faptul că reclamanta a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, ce nu avea deschisă această cale de atac conform legii, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională Loteria Română SA împotriva Sentinței civile nr. 3235 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - GV