ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1619/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 283 din 01 martie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 32628/3/2009, s-a admis excepția lipsei de interes a

capătului doi de cerere din contestația precizată, s-a admis în parte

contestația precizată, privind pe contestatorul R.E.I.D., în contradictoriu cu

intimata Agenția Domeniilor Statului și s-a anulat decizia nr. 160425 din 07

iulie 2009 emisă de intimată. S-a respins ca lipsit de interes capătul de

cerere privind obligarea intimatei să emită o nouă decizie în favoarea SC

S.C.S.V.S. SRL și a fost obligată intimata Agenția Domeniilor Statului la plata

sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator.

În considerentele

sentinței se arată că, notificarea nr. 3355 din 30 aprilie 2001, formulată de

contestator, nu a fost soluționată pe fond de către intimată, fiind respinsă ca

inadmisibilă, pentru motivul principal că acesta nu a făcut dovada preluării

abuzive a imobilului.

Față de aceste

împrejurări, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a

admis în parte contestația precizată și a anulat decizia nr. 160425 din 07

iulie 2009 emisă de Agenția Domeniilor Statului.

Împotriva acestei

sentințe s-a declarat apel de către Agenția Domeniilor Statului la data de 29

iulie 2010, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ.,

sentința fiind comunicată apelantei la data de 15 iulie 2010, conform dovezii

aflate la fila 175 dosar fond.

În motivele de apel

depuse la 13 decembrie   2010 se critică sentința arătându-se că, instanța de

fond, deși pronunță anularea măsurii dispuse de apelantă cu privire la notificarea

intimatului, formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, nu

arată în nici un fel motivele, de fapt și de drept, care atrag aplicarea unei

asemenea sancțiuni, fapt care echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

O hotărâre judecătorească

trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii

judiciare și a respectării dreptului de apărare al părților, „motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților” (art. 261 pct. 5 C. proc. civ.). În speță, decizia

pronunțată în soluționarea fondului, nu conține argumentele care au justificat

adoptarea soluției, ci doar simple aprecieri cu privire la obiectul

contractelor de cesiune, încheiate de intimat.

Instanța de apel a

reținut următoarele:

Prin contractul de

concesiune autentificat din 1 februarie 2007 la B.N.P. - A.R.C. și B.B., R.E.I.D.

a cedat numitei C.M. toate drepturile ce le deținea pentru imobilul teren și

construcții situat în București, str. I., sector 3 - devenit ulterior nr. 16 D,

( situat pe fosta moșie Dudești – Cioplea) cu excepția drepturilor asupra

imobilelor pentru care s-au emis dispoziții de restituire pe numele său.

Prin contractul de

cesiune autentificat din 1 martie 2007 la același BNP - C.M., prin mandatar

Stoleru Valentin a cedat SC S.C.S.V.S. SRL drepturile litigioase deținute

asupra imobilului compus din teren în suprafața de 2.089,52 m.p. situat în

București, str. I.

La 22 februarie 2010 contestatorul

R.E.I.D., a depus o precizare a contestației arătând că obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituia anularea deciziei nr. 160425 din 7 iulie 2009

emisă de Agenția Domeniilor Statului și obligarea pârâtei la emiterea unei noi

dispoziții motivate pe numele persoanei îndreptățite - SC S.C.S.V.S. SRL.

Instanța de fond a

pronunțat o sentință contradictorie deoarece a admis în parte contestația formulată

de contestatorul R.E.I.D., a anulat decizia nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă

de Agenția Domeniilor Statului, dar a respins ca lipsit de interes capătul de

cerere privind obligarea intimatei să emită o nouă decizie în favoarea SC

S.C.S.V.S. SRL.

În dispozitiv este

respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind obligarea intimatei la

emiterea unei noi decizii în favoarea SC S.C.S.V.S. SRL, iar în considerente se

arată că intimata are obligația de a emite decizia titularului actual al

dreptului, care este chiar societatea menționată anterior.

Curtea a apreciat că

în mod greșit tribunalul nu a procedat la citarea acestei părți și a soluționat

cauza pronunțând o sentință în contradictoriu cu această societate, cu încălcarea

drepturilor acesteia la legală citare, apărare și soluționarea cauzei în mod

echitabil.

Având în vedere cele

menționate anterior din care rezultă că instanța de fond a încălcat

dispozițiile imperative prevăzute de art. 85 și următoarele C. civ. și nu a

intrat în cercetarea fondului contestației, soluționând cel de-al doilea capăt

în mod greșit pe excepția lipsei de interes a SC S.C.S.V.S. SRL, Curtea de Apel

a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată nr. 283 din 1 martie 2010 pronunțată

în Dosar nr. 32628/3/2009 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a

trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Împotriva deciziei

civile nr. 256/ A din 08 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul R.E.I.D. care a susținut

următoarele motive de nelegalitate.

În primă instanță, la

termenul din data de 22 februarie 2010, contestatorul R.E.I.D. a formulat o

precizare a acțiunii, în sensul că a formulat un al doilea capăt de cerere,

prin care solicita obligarea Agenției Domeniilor Statului la emiterea unei

dispoziții/decizii motivate pe numele persoanei îndreptățite, indicând că

persoana îndreptățită este SC S.C.S.V.S. SRL.

Contestatorul R.E.I.D.

nu a precizat că înțelege să cheme în judecată SC S.C.S.V.S. SRL, indicarea

denumirii acesteia în precizarea depusă la 22 februarie 2010 a întărit

susținerile din cuprinsul acțiunii inițiale, cu privire la „persoana

îndreptățită” în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Se susține încălcarea

principiului disponibilității, reclamantul fiind cel care fixează limitele

cererii de chemare în judecată și tot reclamantul este cel care stabilește

cadrul procesual.

Instanța, din oficiu,

nu poate dispune introducerea unei alte persoane în proces, cu atât mai mult cu

cât nu există prevedere imperativă în acest sens.

Se susține că, dacă

decizia atacată ar fi fost emisă pe numele persoanei îndreptățite (SC

S.C.S.V.S. SRL), aceasta ar fi avut posibilitatea să o atace în instanță și,

prin urmare, să fie parte într-un proces.

Se apreciază că ar fi

fost lipsită de finalitate introducerea în cauză a SC S.C.S.V.S. SRL, întrucât

aceasta nu ar fi avut calitate procesuală în cererea de anulare a deciziei

atacate.

Mai mult, simplul

fapt că în dispozitivul sentinței civile nr. 283 din 01 martie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost menționată denumirea SC

S.C.S.V.S. SRL nu înseamnă că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu

aceasta.

Recurentul consideră

că acestea sunt motive de modificare a deciziei civile nr. 256/ A din 08 martie

2011, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că instanța de

apel a interpretat greșit precizarea formulată de contestator la termenul de

judecată din 22 februarie 2010 și a schimbat natura și înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acesteia.

Totodată, consecința

interpretării greșite a precizării contestatorului reprezintă aplicarea greșită

a legii, respectiv a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce

constituie motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia

recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este

necesar ca instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, să fi

schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de

nelegalitate nu subzistă în cauză, susținerea recurentului în sensul că

instanța de apel, ar fi interpretat greșit „precizarea” de la termenul din 22

februarie 2011 nu constituie o critică de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 8

C. proc. civ.

Nici motivul de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în

cauză, instanța de apel interpretând în mod just dispozițiile legale incidente

și anume art. 297 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se apreciat că acea

interpretare a „precizării” contestatorului ar putea reprezenta aplicarea

greșită a legii în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile formulate de

recurent nu pot fi primite, deoarece soluția instanței de apel în sensul

admiterii apelului, desființării sentinței civile nr. 283 din 1 martie 2010 a

Tribunalului București și trimiterii cauzei spre rejudecare la această instanță

este cea legală, fiind aplicate în mod just dispozițiile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ.

Obiectul prezentei

acțiuni îl constituie anularea deciziei nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă de

Agenția Domeniilor Statului, și obligarea intimatei la emiterea unei noi

dispoziții motivate pentru persoana îndreptățită - cesionarul SC S.C.S.V.S. SRL.

Asupra acestor

cereri, instanța de fond este obligată a se pronunța având în vedere și

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. ce prevăd că „judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

pentru aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unor hotărâri temeinice

și legale”.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond trebuie să analizeze calitatea de cesionar a SC

S.C.S.V.S. SRL, dobândită prin contractul de cesiune autentificat din 1 martie 2007

și să cerceteze legalitatea deciziei nr. 160425 din 7 iulie 2009 emisă de

Agenția Domeniilor Statului din punct de vedere al dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține dispoziția ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul R.E.I.D. împotriva deciziei civile nr. 256/ A din 8

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2012.