ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3485/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3485/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei.

LI.Cererea

de chemare în judecată.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, la data de 05 iunie 2012 sub numărul

4547/2/2012, reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință

a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central solicitând să se

constate situația discriminatorie creată prin interpretarea, de către Biroul

Electoral Central a prevederilor Legii 67/2004, să se dispună anularea adresei

B.E.C. nr. 434/ C din 23 mai 2012 și comunicatul B.E.C. nr. 23 din 28 mai 2012,

obligarea B.E.C. la emiterea unei hotărâri de interpretare unitară a Legii

67/2004, astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot, pentru alegerea

consiliului județean și a președintelui consiliului județean, respectiv a

Consiliului General al municipiului București și a Primarului General al

municipiului București, în cazul scrutinului din 10 iunie 2012, și de categoria

de alegători constituită din persoanele care în ziua alegerii se află în altă

localitate decât cea de domiciliu, dar pe raza teritorială a județului în care

domiciliază, precum și obligarea doamnei Florentina Preda Popescu, având

funcția de Președinte al BEC, la plata sumei de 1 leu cu titlu de despăgubiri

pentru daune morale.

I.2.

Hotărârea primei instanțe.

Prin

sentința nr. 3839 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

invocată de procuror, ca neîntemeiată.

A

admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantă și

în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea

Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004.

A

respins acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA SOLIDARITATEA PENTRU

LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ, contradictoriu cu pârâtul BIROUL ELECTORAL CENTRAL,'

ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Cu

privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de reprezentantul

Ministerului Public, instanța a reținut că având în vedere prevederile art. 2 alin.

(1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noțiunea de act

administrativ și de autoritate publică și de asemenea în raport cu prevederile art.

37 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, actele emise de Biroul Electoral Central ce

fac obiectul prezentului litigiu, respectiv adresele nr. 434/C din 23 mai 2012

și nr. 522/C din 30 mai 2012 și comunicarea nr. 23/C din 28 mai 2012, sunt acte

administrative întrucât provin de la o autoritate publică, în regim de putere

publică, fiind emise în cadrul prorogativelor acordate prin Legea nr. 67/2004.

In egală măsură, poate face obiectul cercetării judecătorești și actul

administrativ asimilat, respectiv pretinsul refuz nejustificat de emitere a

unei hotărâri de interpretare unitară a Legii nr. 67/2004 invocat de

reclamantă.

în

ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 și 37 din Legea nr. 67/2004,

instanța a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute

de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, întrucât, dispozițiile art. 37 din Legea nr.

67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pretins

neconstituționale, fac parte dintr-o lege în vigoare la momentul invocării

excepției și ele au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece reglementează

cadrul legislativ în baza căruia este funcționează autoritatea pârâtă și sunt

prevăzute atribuțiile acesteia, iar în raport de obiectul acțiunii se apreciază

că există o legătură suficientă care să impună sesizarea Curții

Constituționale.

În

privința temeiniciei excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea a

apreciat că se impune respingerea excepției, întrucât dispozițiile criticate nu

aduc atingere prevederilor art. 21 din Constituția României ce prevede liberul

acces la justiție dat fiind faptul că Biroul Electoral Central nu reprezintă o

instanță de judecată, chiar dacă între membrii acestuia figurează și 7

judecători ai înaltei Curți de Casație și Justiție. In aceste condiții, sub

acest aspect, nu prezintă nicio relevanță faptul că alături de acești membri,

din cadrul Biroului Electoral Central fac parte și 11 membri reprezentanți ai

partidelor politice, alianțelor politice și alianțelor electorale.

Pe

fondul cauzei, instanța a reținut că prin adresa nr. 434/C/BEC din 23 mai 2012

emisă de pârâtul Biroul Electoral Central către Biroul Electoral de

Circumscripție Județeană Vaslui, s-a comunicat acestei din urmă autorități că

persoanele internate în spital își pot exercita dreptul la vot în conformitate

cu dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea

autorităților administrației publice locale, rep., cu modif. și complet.

Ulterioare, prevederi aplicabile doar persoanelor care domiciliază în raza

teritorială a secției de votare, conform art. 3 alin. (3) și art. 87 alin. (3)

din legea menționată, iar prin adresa nr. 522/C/BEC din 30 mai 2012 emisă de

pârâtul Biroul Electoral Central către Biroul Electoral de Circumscripție nr. 99,

Vadu Crișului, jud. Bihor, s-a comunicat acesteia că președintele și

locțiitorul de la biroul electoral de circumscripție care au domiciliul în alte

unități administrativ-teritoriale își pot exercita dreptul de vot în ziua

alegerilor, fără a afecta desfășurarea normală a procesului electoral, fiind o

problemă organizatorică a fiecărui birou electoral de circumscripție în parte,

că alegătorii vor vota la aceeași secție de votare pentru toate cele 4 funcții,

iar cetățenii care nu se află în circumscripția electorală comunală/orășenească/municipală

de domiciliu sau de reședință, dar se află în circumscripția electorală

județeană sau a Municipiului București, nu pot vota numai pentru candidatul la

funcția de președinte al Consiliului Județean și la funcția de consilier județean,

respectiv pentru Consiliul General al Municipiului București și pentru primarul

general al Municipiului București, la o altă secție de votare decât cea la care

sunt arondați.

De

asemenea, instanța a reținut că prin comunicatul nr. 23/CP/BEC din 28 mai 2012

Biroul Electoral Central a precizat că dreptul la vot se exercită numai în

comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a

municipiului în care alegătorul își are domiciliul, conform actului de

identitate, așa cum prevede art. 3 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea

autorităților administrației publice locale, rep., cu modif. și completările

ulterioare.

Instanța

a apreciat că prin actele administrative contestate în prezenta cauză -

adresele nr. 434/C/BEC din 23 mai 2012 și nr. 522/C/BEC din 30 mai 2012, precum

și comunicatul nr. 23/CP/BEC din 28 mai 2012, pârâtul Biroul Electoral Central

nu a făcut decât să transmită diverselor organisme implicate în procesul

electoral, la solicitarea acestora, conținutul dispozițiilor legale incidente,

respectiv Legea nr. 67/2004.

Astfel,

din analiza actelor menționate anterior, instanța a constatat că în cuprinsul

acestora sunt redate dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 67/2004 potrivit

cărora „(3) Dreptul de vot se exercită numai în comuna, orașul, municipiul sau

subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul își

are domiciliul.”, ale art. 14 conform cărora „(1) La aceeași secție de votare

alegătorii votează pentru consiliul local, consiliul județean, pentru primar și

pentru președintele consiliului județean. (2) în municipiul București, la

aceeași secție de votare, alegătorii votează pentru consiliul local al

sectorului, pentru primarul sectorului, pentru Consiliul General al

Municipiului București, precum și pentru primarul general al municipiului

București” și ale art. 87 care prevăd că „(1) Pentru alegătorii

netransportabili din cauză de boală sau invaliditate, președintele biroului

electoral al secției de votare poate aproba, la cererea scrisă a acestora, ca o

echipă formată din cel puțin doi membri ai biroului electoral să se deplaseze

cu o urnă specială și cu materialul necesar votării - ștampilă cu mențiunea „VOTAT”

și buletine de vot - la locul unde se află alegătorul, pentru a se efectua

votarea. în raza unei secții de votare se utilizează o singură urnă specială.

Urna specială poate fi transportată numai de membrii biroului electoral al

secției de votare. (2) în cazurile prevăzute la alin. (1), votarea se face

numai pe baza unui extras întocmit personal de președintele biroului electoral

de pe copia listei electorale permanente, copia listei electorale complementare

sau a listei suplimentare existente la secția respectivă. Lista se semnează de

președinte și se ștampilează, iar persoanele cuprinse în aceste extrase trebuie

să fie radiate din celelalte liste existente la secție. (3) în modalitatea

prevăzută la alin. (1) și (2) pot vota numai persoanele care domiciliază în

raza teritorială a secției de votare respective și numai dacă se asigură secretul

votului. Cetățenii Uniunii Europene trebuie să îndeplinească, după caz,

condițiile prevăzute de art. 22

A

alin. (1), art. 22

A

3 alin.

(1) sau art. 22

A

alin. (1) și (2).”

Prin

urmare, instanța a statuat că intervenția Biroului Electoral Central nu a fost

făcută în scopul de a da o interpretare unitară dispozițiilor Legii nr. 67/2004,

iar această interpretare să fie în contradicție cu dispozițiile

constituționale, ci doar pentru a aduce la cunoștința solicitanților

dispozițiile legale aplicabile în soluționarea problemelor evidențiate pe

parcursul derulării procesului electoral.

în

acest context, Curtea a reținut că legalitatea actelor administrative

contestate se face în raport de prevederile legale în executarea cărora au fost

emise, iar din această perspectivă nu pot fi reținute elemente de nelegalitate

care să fie de natură a atrage nulitatea acestora.

Cu

privire la cererea reclamantei de obligarea a BEC la emiterea unei hotărâri de

interpretare unitară a Legii nr. 67/2004, astfel încât să poată fi exercitat

dreptul la vot pentru alegerea consiliului județean și a președintelui

consiliului județean, respectiv a Consiliului General al municipiul București

și a Primarului General al municipiului București și de persoanele care în ziua

alegerii se află în altă localitatea decât cea de domiciliul, dar pe raza

teritorială a județului în care domiciliază, Curtea a apreciat că reclamanta nu

s-a adresat, în prealabil, autorității pârâte cu cereri prin care să solicite

drepturile pretinse prin prezenta acțiune, adresându-se direct instanței de

contencios administrativ

În

aceste condiții, nu se poate imputa pârâtului un pretins refuz nejustificat de

soluționare a unei cereri în condițiile dispozițiilor art. 1 alin. (1) rap. la art.

2 alin. (1) lit. i) corob. cu lit. n) a aceluiași articol din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în

condițiile în care lipsește situația premisă a unei cereri adresate în

prealabil autorității pârâte.

Relativ

la solicitarea reclamantei de obligare a președintelui pârâtului la plata sumei

de 1 lei cu titlu de daune morale, observând caracterul său accesoriu, raportat

la soluția cu privire la primele capete de cerere și a faptului că reclamanta

nu a dovedit existenta daunelor morale invocate, instanța a respins-o ca

neîntemeiată.

I.3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația Solidaritatea pentru

Liberatate și Conștiință, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

a susținut că instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute de alin. (2) al art. 105 din C. pr.

civ. care menționează că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se

vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se

poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităților prevăzute

anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Recurenta

a susținut, că în speță, instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri

care în mod clar și explicit viza constatarea unei situații discriminatorii și

eliminarea acesteia.

Actul

normativ care reglementează cadrul general cu privire la constatarea și

combaterea discriminării este O.G. nr. 137/2000, care impune citarea singurei

autorități publice din România cu atribuții în privința cazurilor de

discriminare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, în art.

27, alin (3) al O.G. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în

varianta republicată, se precizează că: judecarea cauzei are loc cu citarea

obligatorie a Consiliului.

A

arătat recurenta că, în speța cu care Curtea de Apel București a fost învestită

spre soluționare, respectiv constatarea situației discriminatorii și emiterea

unei hotărâri în vederea eliminării acesteia, instanța a îndeplinit toate

actele procedurale, pe fondul cauzei, cu neobservarea formelor legale,

pricinuindu-se o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Recurenta

a mai criticat sentința în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, pronunțându-se  pe o problemă privind acte sau fapte de

discriminare, în lipsa poziției singurei autorități publice abilitată legal să

se pronunțe.

în

ceea ce privește argumentul instanței de fond în sensul că nu s-a adresat cu

plângere prealabilă autorității, recurenta a precizat că în mod neîntemeiat a

reținut prima instanță, întrucât s-a adresat BEC prin petiția înregistrată la nr.

663C.

În

ceea ce privește respingerea cererii de acordare a daunelor morale, recurenta a

susținut că prima instanță nici nu a pus în discuția părților acest aspect.

În

fine, recurenta a solicitat casarea sau modificarea hotărârii atacate, în

sensul constatării situației discriminatorii sesizate -obligarea B.E.C. la

repararea acesteia rămânând fără obiect - și a obligării plății sumei de 1 leu

sub titlu de daune morale, așa cum a fost solicitat în fata instanței de fond.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 5 iunie

2012, reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință a

chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central solicitând să se

constate situația discriminatorie creată prin interpretarea, de către Biroul

Electoral Central a prevederilor Legii 67/2004, să se dispună anularea adresei

B.E.C. nr. 434/C din 23 mai 2012 și comunicatul B.E.C. nr. 23 din 28 mai 2012,

obligarea B.E.C. la emiterea unei hotărâri de interpretare unitară a Legii

67/2004, astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot, pentru alegerea

consiliului județean și a președintelui consiliului județean, respectiv a

Consiliului General al municipiului București și a Primarului General al

municipiului București, în cazul scrutinului din 10 iunie 2012, și de categoria

de alegători constituită din persoanele care în ziua alegerii se află în altă

localitate decât cea de domiciliu, dar pe raza teritorială a județului în care

domiciliază, precum și obligarea doamnei Florentina Preda Popescu, având funcția

de Președinte al BEC, la plata sumei de 1 leu cu titlu de despăgubiri pentru

daune morale.

Prin

cererea de recurs formulată la data de 4 iulie 2012 precum și prin precizarea

depusă la dosar la data de 11 septembrie 2012, recurenta reclamantă a susținut

că cererea prin care a solicitat obligarea BEC la repararea situației

discriminatorii a rămas fără obiect și de asemenea că renunță la capătul de

cerere care viza obligarea BEC la emiterea unei hotărâri de interpretare

unitară a Legii nr. 67/2004.

Înalta

Curte reține că, în mod corect prima instanță a apreciat că prin actele

administrative contestate - adresele nr. 434/C/BEC din 23 mai 2012 și nr. 522/C/BEC

din 30 mai 2012, precum și comunicatul nr. 23/CP/BEC din 28 mai 2012, pârâtul

Biroul Electoral Central nu a făcut decât să transmită diverselor organisme

implicate în procesul electoral, la solicitarea acestora, conținutul

dispozițiilor legale incidente, respectiv a art. 3 alin. (3) și a art. 87 din

Legea nr. 67/2004.

Prin

urmare, în mod corect s-a stabilit că intervenția Biroului Electoral Central nu

a fost făcută în scopul de a da o interpretare unitară dispozițiilor Legii nr. 67/2004,

iar această interpretare să fie în contradicție cu dispozițiile constituționale,

ci doar pentru a aduce la cunoștința solicitanților dispozițiile legale

aplicabile în soluționarea problemelor evidențiate pe parcursul derulării

procesului electoral.

În

acest context, se apreciază că în cauză nu pot fi reținute elemente de

nelegalitate care să fie de natură a atrage nulitatea acestora.

Înalta

Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la

încălcarea de către instanța de fond a normelor procedurale privind necitarea

în cauză a Consiliului Național pentru Discriminare, având în vedere, pe de o

parte, că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în contradictoriu cu

Biroul Electoral Central, aceeași autoritate fiind și emitenta actelor

administrative a căror anulare a fost solicitată, iar pe de altă  parte, că în procesul

civil aplicarea principiului disponibilității acordă părților posibilitatea

delimitării cadrului procesual.

Înalta

Curte respinge și critica referitoare la depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești de către prima instanță, având în vedere că prin soluția

pronunțată în temeiul art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța

a dat o dezlegare cu privire la legalitatea adreselor emise de Biroul Electoral

Central și care au fost contestate de reclamantă, reținând că intervenția

Biroului Electoral Central nu a fost făcută în scopul de a da o interpretare

unitară dispozițiilor Legii nr. 67/2004, ci doar pentru a aduce la cunoștința

solicitanților dispozițiile legale aplicabile în soluționarea problemelor

evidențiate pe parcursul derulării procesului electoral.

Critica

recurentei referitoare la împrejurarea că nu s-ar fi pus în discuție capătul de

cerere privind daunele morale este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere

că la termenul de judecată din data de 7 iunie 2012, când părțile au fost legal

citate, reprezentantul reclamantei a susținut cererea astfel cum a fost

formulată, împrejurare ce rezultă din practicaua sentinței nr. 3839 din 7 iunie

2012, Curtea respingând în mod legal și acest capăt de cerere, raportat la

soluția cu privire la primele capete de cerere și a faptului că reclamanta nu a

dovedit existența daunelor morale invocate.

În

concluzie, pentru considerentele expuse și constatând că prima instanță a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E:

Respinge

recursul declarat de Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință

împotriva sentinței nr. 3839 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.