ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății și procedura derulată în primă instanță

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul I.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă și Autoritatea Națională de

Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, anularea Deciziei

Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.

În motivarea cererii,

reclamantul a criticat faptul că, în conformitate cu decizia contestată, listele

electorale suplimentare utilizate în cadrul secțiilor de votare pot fi puse la dispoziția

partidelor politice. A argumentat, în esență, că deși art. 9 alin. (9) din Legea

nr. 33/2007 prevede că listele electorale permanente sunt puse la dispoziție, în

copie, partidelor politice, la cererea și pe cheltuiala acestora, aceasta nu îndreptățește

Biroul Electoral Central sa adauge la lege, prevăzând prin Decizia nr. 42/2009 că

listele suplimentare trebuie să aibă același regim cu listele electorale permanente

în ceea ce privește accesul formațiunilor politice la acestea.

A mai arătat că a formulat

contestație către Biroul Electoral Central, contestație care a fost transmisă Autorității

pentru Supravegherea Datelor cu Caracter Personal pentru emiterea unui punct de

vedere asupra conformității deciziei sus-menționate cu dispozițiile Legii nr. 677/2001.

La data de 23 iunie 2009

reclamantul a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor

pentru Parlamentul European, față de dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 20,

art. 26, art. 29, art. 36, art. 38, art. 4 alin. (2), art. 44 alin. (1) și (2) și

art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 8, 9, 14, 17 și 18 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pârâta Autoritatea Electorală

Permanentă a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția

lipsei calității sale procesual pasive, susținând că este o instituție de sine stătătoare,

cu personalitate juridică, ce nu se substituie Biroului Electoral Central, nefiind,

pe de altă parte, emitenta deciziei contestate.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

invocat, la rândul său, susținând, pe de o parte, că este autoritate publică cu

personalitate juridică, autonomă și independentă față de orice altă autoritate a

administrației publice, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a formulat nici o

plângere către autoritatea de supraveghere, ci numai către Biroul Electoral Central,

nefiind, astfel, îndeplinite cerințele art. 25 din Legea nr. 677/2001 pentru ca

autoritatea să se poată implica direct în prezenta cauză.

Prin sentința civilă

nr. 215 din 15 ianuarie 2010, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării

Datelor cu Caracter Personal și respinsă acțiunea formulată de reclamantul I.L.

în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite

de calitate procesuală, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, fiind respinsă, totodată, cererea de

sesizare a Curții Constituționale, formulată de către reclamant, ca inadmisibilă.

Sentința a rămas irevocabilă,

ca urmare a respingerii recursului formulat de către reclamant prin decizia civilă

nr. 3409 din 25 iunie 2010, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

în prezenta cauză

Prin sentința civilă

nr. 653

din

31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea reclamantului I.L. și, în consecință, a dispus anularea

Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, examinând dispozițiile legale incidente, a apreciat

că

Decizia Biroului Electoral

Central nr. 42 din 06 iunie 2009 dă o interpretare extensivă dispozițiilor art.

9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor

pentru Parlamentul European, prevederi care impun punerea la dispoziția partidelor

politice, a alianțelor politice și a alianțelor electorale a copiilor listelor electorale

permanente, aplicându-le în mod nejustificat și în privința listelor electorale

suplimentare, fără niciun suport legal.

Curtea a respins excepția

rămânerii acțiunii fără obiect, invocată de către reprezentantul Ministerului Public,

cu motivarea că, deși alegerile pentru Parlamentul European au avut loc și au fost

validate, Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009 este încă

în vigoare și își produce efecte.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul a arătat că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită

a prevederilor Legii nr. 33/2007, privind alegerea membrilor pentru Parlamentul

European și a dispozițiilor din Legea nr. 677/2001, privind protecția datelor cu

caracter personal.

În acest sens, recurentul

a arătat că Biroul Electoral Central are, potrivit art. 14

1

alin.

(5) din Legea nr. 33/2007, competența de a emite decizii și hotărâri pentru asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii și în exercitarea acestei atribuții a

reținut în mod corect că listele suplimentare trebuie să aibă același regim cu listele

electorale permanente, în ceea ce privește accesul formațiunilor politice la acestea,

de vreme ce conțin aceleași date privind alegătorii înscriși în ele. Prin decizia

contestată, Biroul Electoral Central a asigurat cadrul legal prin care partidele

politice pot sesiza organele competente cu privire la neregulile înregistrate în

timpul votării.

În fine, recurentul a

arătat că formațiunile politice care intră în posesia datelor cuprinse în listele

electorale suplimentare au obligația de a respecta regulile instituite de Legea

nr. 677/2011, iar reclamantul nu a precizat dacă vreo formațiune politică ar fi

încălcat aceste obligații cu privire la datele sale cu caracter personal, cuprinse

în lista suplimentară.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând

criticilor formulate de recurent.

În esență, a arătat că

instanța de fond a reținut corect regimul juridic distinct, aplicabil fiecăreia

dintre categoriile de liste electorale reglementate prin art. 9, 9

1

și

9

2

din Legea nr. 33/2007, iar vătămarea vizează dreptul la protecția

informațiilor cu caracter personal, fiind cu atât mai gravă cu cât listele suplimentare

puse abuziv la dispoziția reprezentanților partidelor politice conțin informații

cu privire la prezența la vot a persoanelor incluse, care au semnat pentru primirea

buletinelor de vot, dezvăluind participarea acestora la procesul electoral.

De asemenea, intimatul-reclamant

a susținut existența unor încălcări ale unor drepturi înscrise în legea fundamentală

– art. 26, 29, 36 și 44 din Constituția României și în Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale – art. 8, 9, 14, 17, 18.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor formulate de recurent și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama și de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

de drept relevante

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă făcută la pct. 1.1. al prezentei decizii, intimatul-reclamant a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia

nr. 42 din 06 iunie 2009, adoptată de Biroul Electoral Central constituit pentru

alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2009, în temeiul

art. 14

1

alin. (5) din Legea nr. 33/2007 în forma atunci în vigoare:

„În exercitarea atribuțiilor

ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă

decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea

unitară a prezentei legi și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral

Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum și

în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor care sunt de competența sa. Deciziile

Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile. instituțiile

publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în

materie electorală. Deciziile se aduc la cunoștință prin afișare și prin orice mijloc

de publicitate, iar hotărârile se publică în M. Of. al României, Partea I.”

Prin articolul unic al

deciziei contestate s-au stabilit următoarele: „(1) Reprezentanții partidelor politice,

alianțelor electorale și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților

naționale în birourile electorale ale secțiilor de votare pot realiza, prin orice

mijloace, pe cheltuiala lor, copii de pe listele electorale suplimentare.

(2) În acest sens, reprezentanții

partidelor politice, alianțelor electorale și ai organizațiilor cetățenilor aparținând

minorităților naționale în birourile electorale ale secțiilor de votare trebuie

să depună o cerere scrisă la președintele biroului electoral al secției de votare.”

În motivarea deciziei,

autoritatea emitentă a reținut prevederile art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007

privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările

și completările ulterioare, din care rezultă că partidele politice, alianțele politice

și alianțele electorale au acces la datele înscrise în listele electorale permanente,

privind corpul electoral, art. 9

2

din același act normativ, privind alegătorii

care sunt înscriși în listele electorale suplimentare, și ale art. 21 alin. (5)

din Legea nr. 33/2007, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora

sesizările formațiunilor politice care participă la alegeri, adresate Autorității

Electorale Permanente în vederea verificării listelor electorale pentru a descoperi

cazurile în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de mai

multe ori în aceeași zi de referință, trebuie să fie însoțite de probe.

Fiind învestită cu o acțiune

în contencios subiectiv, formulată de o persoană fizică, supusă prevederilor

art. 8 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel avea

de verificat , pe de o parte, conformitatea actului administrativ cu normele cu

forță juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat și pe de altă parte,

existența unei vătămări produse unui drept subiectiv sau interes legitim privat

al reclamantului, luând în considerare trăsăturile raportului juridic administrativ,

care, fiind caracterizat de preeminența interesului public, trebuie, în același

timp, să asigure un echilibru rezonabil între acesta și interesele legitime private

ori drepturile subiective ce ar putea fi vătămate.

În ceea ce privește primul

aspect, unicul argument reținut de judecătorul fondului a fost acela că decizia

Biroului Electoral Central dă o interpretare extensivă dispozițiilor art. 9

alin. (9) din Legea nr. 33/2007, aplicându-le în mod nejustificat și în privința

listelor electorale suplimentare, fără un suport legal.

Textul legal menționat

instituie obligația primarului ca, în termen de 10 zile de la primirea listelor

electorale permanente, să pună la dispoziția partidelor politice, a alianțelor politice

și a alianțelor electorale, la cererea și pe cheltuiala acestora, copii ale listelor

electorale permanente.

Având însă în vedere elementele

pe care trebuie să le cuprindă listele electorale permanente, conform art. 9

alin. (4) din Legea nr. 33/2007 - numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul,

tipul, seria și numărul actului de identitate - și conținutul listelor electorale

suplimentare, reglementate în art. 9

2

din Legea nr. 33/2007, în forma

atunci în vigoare, Înalta Curte constată, contrar concluziei primei instanțe, că,

așa cum se deduce și din preambulul deciziei Biroului Electoral Central, nu există

o justificare rezonabilă pentru a se crea un regim diferit acestor categorii de

liste electorale din punctul de vedere al accesului formațiunilor politice, în condițiile

în care interesul public urmărit de autoritatea emitentă este acela al derulării

legale a procesului electoral și identificării unor soluții adecvate pentru prevenirea,

combaterea și sancționarea fraudelor electorale.

Prin instituirea obligației

prevăzute în art. 9 alin. (9), legiuitorul însuși a pornit de la premisa că măsura

comunicării listelor permanente, cu toate datele personale incluse în ele, este

justificată și necesară pentru atingerea acestui scop legitim, iar Biroul Electoral

Central nu a făcut decât să adopte o decizie de aplicare unitară a legii, luând

în considerare elementele comune celor două categorii de liste și exercitându-și

dreptul de apreciere în limitele legii.

De altfel, chiar Legea

nr. 677/2001 prevede, la art. 7 alin. (2) lit. h), că datele cu caracter personal

pot fi prelucrate când „legea prevede expres aceasta în scopul protejării unui scop

public important, cu condiția ca prelucrarea să se efectueze cu respectarea drepturilor

persoanei vizate și a celorlalte garanții prevăzute de prezenta lege”.

În ceea ce privește condiția

vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat al reclamantului,

prima instanță s-a rezumat la a enunța că, prin interpretarea adoptată de Biroul

Electoral Central, se aduce atingere dreptului la protecția informațiilor cu caracter

personal cuprinse în lista suplimentară întocmită de reclamant în calitate de președinte

al Biroului Electoral al Secției de Votare nr. X Timișoara.

Înalta Curte constată

însă că nici judecătorul fondului, nici reclamantul, în cererile și susținerile

sale, inclusiv în întâmpinarea formulată în recurs, nu explică în mod convingător

în ce mod s-ar fi produs o lezare a dreptului la viață privată, care să decurgă

în mod nemijlocit din aplicarea deciziei Biroului Eelectoral Central, în condițiile

în care formațiunile politice care solicită copiile de pe listele electorale – fie

ele permanente sau suplimentare – au propria responsabilitate în transferul și prelucrarea

datelor personale, conform regulilor statuate prin Legea nr. 677/2001.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată, urmând

a fi menținute dispozițiile privind respingerea excepției lipsei de obiect, care

nu au fost atacate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

sentinței civile nr. 653 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului I.L. ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.