ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2009, reclamantul I.L.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Electorală Permanentă și Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să anuleze Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009. La data de 23 iunie 2009 reclamantul a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, față de dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 20, art. 26, art. 29, art. 36, art. 38, art. 4 alin. (2) art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 8, art. 9, art. 14, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 215 din 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de către reclamant, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, reținând în acest sens următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Curtea a constatat că excepția este întemeiată, întrucât obiectul acțiunii îl constituie contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009, astfel încât, chiar dacă reclamantul invocă, printre altele, încălcarea dispozițiilor legale referitoare la protecția datelor cu caracter personal de către Biroul Electoral Central, obiectul litigiului nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de această autoritate,

nu pune în discuție un act emis de aceasta și nu se reclamă vreo vătămare ce i-ar fi fost adusă reclamantului printr-o acțiune sau inacțiune a acestei autorități. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Electorale Permanente, a fost apreciată ca neîntemeiată de către instanță, având în vedere, faptul că dispozițiile legale ce reglementează activitatea acesteia prevăd o succesiune ope legis în drepturile și obligațiile birourilor electorale, care sunt formațiuni cu activitate temporară.

Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, instanța a reținut că, în fapt, reclamantul a criticat decizia BEC pentru interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, iar nu conținutul intrinsec al acestui alineat.

Cum reclamantul nu a adus critici ale textului legii în esența sa, ci doar în lumina interpretării date de către Biroul Electoral Central prin decizia contestată, Curtea a constatat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, argumentele aduse în susținerea excepției ținând, în fapt, de fondul litigiului de contencios administrativ dedus judecății, astfel încât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție a fost apreciată ca inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992. 3. Recursul declarat de I.L.

Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs la data de 20 ianuarie 2010 reclamantul I.L., formulând critici numai în ceea ce privește respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, indicând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a susținut că soluția Curții de apel este greșită întrucât în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute expres și limitativ de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.

4. Procedura în fața Înaltei Curți Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 iunie 2010, intimata Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive dar, din motivele întâmpinării, rezultă că această intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Curții de apel prin care excepția arătată a fost rezolvată în favoarea părții. De asemenea, cu prilejul concluziilor asupra recursului, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat tardivitatea și lipsa de obiect a recursului de față. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Examinarea excepțiilor de procedură și de fond invocate Referitor la tardivitatea exercitării căii de atac a recursului Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „ Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

” Cu toate acestea, instanța de recurs constată că dreptul pe care îl are reclamantul de a beneficia în mod efectiv de calea de atac a recursului a fost obstrucționat chiar de către prima instanță care, în dispozitivul sentinței a menționat: „Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare pentru cererea de sesizare a Curții Constituționale și în termen de 15 zile de la comunicare pentru soluția dată cererii în contradictoriu cu Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor”. Prin urmare, având în vedere lipsa de precizie a instanței în privința indicării termenului în interiorul căruia se poate exercita calea de atac și faptul că, totuși, recurentul a formulat recursul în intervalul de timp indicat de aceasta, ținând seama și de principiul proporționalității conform căruia orice măsură dispusă trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte va respinge excepția de tardivitate a formulării recursului.

Referitor la lipsa de obiect a recursului Recursul de față privește sentința civilă nr. 215 din data de 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în partea privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. Așa fiind, nu se poate reține că recursul nu are obiect. Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor Intimata Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor a reiterat în recurs, din eroare, această excepție în condițiile în care prima instanță o admisese iar sentința nu fusese atacată și sub acest aspect. Prin urmare, această autoritate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ea fiind citată în recurs întrucât la momentul întocmirii conceptului de citare hotărârea Curții de apel nu era irevocabilă în privința modului de soluționare a excepției.

2. Argumente de drept relevante în privința recursului Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 42/D din 6 iunie 2009 a Biroului Electoral Central privind posibilitatea realizării de copii de pe listele electorale suplimentare de către reprezentanții formațiunilor politice în birourile electorale ale secțiilor de votare, susținând că aceasta adaugă la lege, respectiv completează nepermis prevederile art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007. Curtea de apel a respins în mod legal cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a aceluiași text de lege: art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 reținând că, în realitate, aspectele invocate de recurent nu vizează neconformitatea acestei reglementări cu legea fundamentală.

Într-adevăr, după cum rezultă chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurentul invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2008 de către Biroul Electoral Central dar dezlegarea acestei probleme de drept este de competența instanței de judecată, iar nu a Curții Constituționale. 3. Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 și II.2 din decizie, în temeiul art. 312 alin.(1) C. proc. civ. și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se vor respinge toate excepțiile invocate, precum și recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate. Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinței civile nr. 215 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.