ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul
procesual
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2009,
reclamantul I.L. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâții Autoritatea
Electorală Permanentă și Autoritatea Națională de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca prin
hotărârea ce se va pronunța,
instanța să anuleze Decizia Biroului
Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.
La data de
23 iunie 2009 reclamantul a invocat, în scris, excepția de
neconstituționalitate
a prevederilor art. 9
alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfășurarea alegerilor
pentru Parlamentul European, față de dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 20,
art. 26, art. 29, art. 36,
art. 38,
art. 4 alin. (2) art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituția României,
precum și ale art. 8, art.
9, art. 14, art. 17 și art. 18 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Hotărârea
Curții de apel
Prin
sentința civilă nr.
215
din 15
ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții
Constituționale, formulată de către reclamant, a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal,
respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind
formulată
împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă
și a respins excepția lipsei
calității
procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, reținând în
acest sens
următoarele:
În ceea ce
privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale
de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal, Curtea a constatat că excepția este întemeiată, întrucât obiectul
acțiunii îl constituie contestația formulată de reclamant împotriva
Deciziei
Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009, astfel încât, chiar dacă
reclamantul invocă, printre altele, încălcarea dispozițiilor legale referitoare
la protecția datelor cu caracter personal de către Biroul Electoral Central,
obiectul litigiului nu tinde la stabilirea unui drept
potrivnic față de această autoritate, nu pune în discuție un act emis
de aceasta și nu se reclamă
vreo vătămare ce i-ar fi fost adusă
reclamantului printr-o acțiune sau inacțiune a acestei autorități.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Electorale
Permanente, a fost
apreciată
ca neîntemeiată de către instanță, având în vedere, faptul că dispozițiile
legale ce reglementează activitatea acesteia prevăd o succesiune
ope legis
în drepturile și obligațiile birourilor electorale, care sunt formațiuni cu
activitate temporară.
Asupra
cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea si desfășurarea alegerilor
pentru Parlamentul European, instanța a reținut că, în fapt,
reclamantul a criticat decizia BEC pentru
interpretarea extensivă a
dispozițiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si
desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, iar nu conținutul
intrinsec al acestui alineat.
Cum
reclamantul nu a adus critici ale textului legii în esența sa, ci doar în
lumina interpretării date de către Biroul Electoral Central prin decizia
contestată, Curtea a constatat că excepția invocată nu are legătură cu
soluționarea cauzei, argumentele aduse în susținerea
excepției ținând, în fapt, de fondul litigiului de contencios
administrativ dedus judecății, astfel
încât cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu această excepție a fost apreciată ca inadmisibilă în raport
cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recursul
declarat de I.L.
Împotriva sentinței
Curții de apel a formulat recurs la data de 20 ianuarie 2010 reclamantul I.L.,
formulând critici numai în ceea ce privește respingerea cererii sale de
sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și
desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, indicând, în drept,
dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art.
304
1
C. proc. civ.
Recurentul a
susținut că soluția Curții de apel este greșită întrucât în cauză sunt îndeplinite
toate condițiile de admisibilitate prevăzute expres și limitativ de art. 29
alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Procedura
în fața Înaltei Curți
Prin
întâmpinarea înregistrată la data de 24 iunie 2010, intimata
Autoritatea Națională de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a invocat excepția lipsei calității
sale procesuale pasive dar, din motivele întâmpinării, rezultă că această
intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței
Curții de apel prin care excepția arătată a fost rezolvată în favoarea părții.
De asemenea, cu prilejul concluziilor asupra recursului, reprezentantul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat tardivitatea
și lipsa de obiect a recursului de față.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinarea excepțiilor de procedură și de fond invocate
Referitor la tardivitatea exercitării căii de atac a recursului
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
„
Dacă excepția este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții
Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile.
”
Cu
toate acestea, instanța de recurs constată că dreptul pe care îl are
reclamantul de a beneficia în mod efectiv de calea de atac a recursului a fost
obstrucționat chiar de către prima instanță care, în dispozitivul sentinței a menționat:
„Cu
drept de recurs în 5 zile de la pronunțare pentru cererea de sesizare a Curții
Constituționale și în termen de 15 zile de la comunicare pentru soluția dată cererii
în contradictoriu cu
Autoritatea
Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor”.
Prin urmare,
având în vedere lipsa de precizie a instanței în privința indicării termenului
în interiorul căruia se poate exercita calea de atac și faptul că, totuși,
recurentul a formulat recursul în intervalul de timp indicat de aceasta, ținând
seama și de principiul proporționalității conform căruia orice măsură dispusă
trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, Înalta
Curte va respinge excepția de tardivitate a formulării recursului.
Referitor la
lipsa de obiect a recursului
Recursul de
față privește sentința civilă nr. 215 din data de 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în partea
privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca
inadmisibilă.
Așa fiind,
nu se poate reține că recursul nu are obiect.
Referitor la
lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale de Supraveghere a
Prelucrării Datelor
Intimata
Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor a reiterat în recurs,
din eroare, această excepție în condițiile în care prima instanță o admisese
iar sentința nu fusese atacată și sub acest aspect.
Prin urmare,
această autoritate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ea fiind citată
în recurs întrucât la momentul întocmirii conceptului de citare hotărârea Curții
de apel nu era irevocabilă în privința modului de soluționare a excepției.
Argumente
de drept relevante în privința recursului
Recurentul-reclamant
a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios
administrativ Decizia nr. 42/D din 6 iunie 2009 a Biroului Electoral Central privind posibilitatea realizării de copii de pe listele electorale
suplimentare de către reprezentanții formațiunilor politice în birourile
electorale ale secțiilor de votare, susținând că aceasta adaugă la lege,
respectiv completează nepermis prevederile art. 9 alin. (9) din Legea nr.
33/2007.
Curtea de apel a respins în mod legal cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a aceluiași text de lege:
art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 reținând că, în realitate, aspectele invocate
de recurent nu vizează neconformitatea acestei reglementări cu legea
fundamentală.
Într-adevăr, după cum rezultă chiar din cuprinsul cererii de chemare în
judecată, recurentul invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.
9 alin. (9) din Legea nr. 33/2008 de către Biroul Electoral Central dar
dezlegarea acestei probleme de drept este de competența instanței de judecată, iar
nu a Curții Constituționale.
Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 și II.2 din decizie, în
temeiul art. 312 alin.(1) C. proc. civ. și art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, se vor respinge toate excepțiile invocate, precum și recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepțiile invocate.
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva
sentinței civile nr. 215 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie
2010.