Decizia nr. 2617/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 738/2018 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat anularea deciziei, respectiv a răspunsului primit la data 25.08.2017, de prelungire nejustificată a termenului de soluționare a plângerii, înregistrată sub nr. x/26.07.2011, cu termen de soluționare efectivă la data de 26.08.2017, aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, pentru ca funcționarul vinovat să răspundă în solidar; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) și art. 19 din Legea nr. 554/2004, la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluționată, până la data la care ANSPDCP, va soluționa efectiv plângerea; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 738 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. A respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, excepția nulității cererii, excepția netimbrării cererii, excepția prematurității cererii, excepția lipsei de interes a cererii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate. A respins excepțiile de nelegalitate ca fiind inadmisibile. A admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și, în consecință, a respins capătul de cerere referitor la anularea deciziei ca fiind inadmisibil. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. A obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului, înregistrată sub nr. x/26.07.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. A respins cererea privind aplicarea penalităților prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a amenzii prevăzute de art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 738 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă arată că în mod greșit, fără o motivare temeinică, instanța de fond a respins toate excepțiile formulate de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere. Totodată, raportat la fondul cauzei, în mod eronat și netemeinic instanța de fond, a apreciat că intimatei-reclamante ar fi trebuit să i se emită o decizie în termenul prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 susținând că "plângerea trebuie soluționată în termen de 30 de zile de la primirea plângerii" independent de soluția de admitere sau respingere adoptată". În motivarea susținerilor sale în mod greșit prima instanță a interpretat restrictiv prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 apreciind că "decizia" autorității nu se poate limita la a comunica persoanei faptul că plângerea a fost înregistrată și că vor fi efectuate verificări (fără precizarea duratei acestora), ci trebuie să cuprindă o soluție pe fond a acesteia. Cu alte cuvinte, instanța de fond în mod greșit a interpretat un simplu răspuns de informare ca fiind o "decizie" de nesoluționare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, acesta se interpretează numai coroborat cu dispozițiile art. 25 alin. (5), legiuitorul prevăzând următoarele: "(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin, (3) lit. d). Interdicția temporară a prelucrării poate fi instituiri numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii." Totodată, pentru soluționarea unei plângeri, în măsura în care este întemeiată și căreia i s-au atașat dovezile necesare, se impune efectuarea de demersuri diferite pe o perioadă de timp care nu se poate prestabili, astfel că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, rezultă că Autoritatea de supraveghere este abilitată să emită o decizie în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii numai în cazul în care consideră că este necesară aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege menționată anterior (suspendarea provizorie, încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială sau integrală a datelor). Or, în cazul de față, nu se poate vorbi de luarea unei măsuri dintre cele enumerate de art. 21 alin. (3) lit. d), astfel că dispozițiile art. 25 privind termenul de 30 de zile nu se aplică în cazul în speță. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 27/2002 "(...) termenul poate fi depășit, (...), doar în situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o cercetare mai amănunțită", așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Or, în speță, soluționarea unei petiții admisibile nu putea fi realizată decât după efectuarea unei investigații la operatorii reclamați, care impune efectuarea unor anume demersuri legale desfășurate într-un timp care prelungește, potrivit art. 9 din O.G. nr. 27/2002, termenul de soluționare a plângerii. De altfel, având în vedere durata demersurilor efectuate pentru soluționarea unei petiții, ținând cont de faptul că Autoritatea de supraveghere este organizată numai la nivel central și gestionează petițiile de pe întreg teritoriul țării, raportat și la complexitatea unor petiții, soluționarea în mod final a unei plângeri nu se poate efectua în 30 de zile de la data depunerii acesteia. Cu privire la situația semnalată de intimata-reclamantă A., potrivit atribuțiilor de investigare stabilite de art. 27 din Legea nr. 677/2001, s-a hotărât demararea unei investigații fată de operatorul reclamat. Ulterior finalizării investigațiilor, intimata-reclamantă A. a fost înștiințată cu privire la rezultatele acestora, după cum urmează: În ceea ce privește prelucrarea datelor de către Biroul de Credit, reclamanta a fost informată prin adresa Autorității naționale de supraveghere nr. 8852/16.03.2018- anexa 1) astfel: "… în ceea ce privește petiția/petițiile dvs., transmisă/transmise Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu privire la prelucrarea de către Biroul de Credit S.A. a scorului FICO, vă informăm că, în urma investigațiilor realizate, s-a aplicat o sancțiune pentru "Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal", prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001. De asemenea, s-a mai dispus suspendarea prelucrării numărului de interogări în cadrul scorului Fico până Ia data la care Biroul de Credit va prezenta garanții privind respectarea regulilor generale de prelucrare a datelor cu caracter personal și a drepturilor persoanei vizate." În ceea ce privește prelucrarea datelor de către B.. reclamanta a fost informată prin adresa Autorității naționale de supraveghere nr. 6332/27.02.2018 anexa 2) astfel: "Referitor la petiția dumneavoastră, înregistrată la registratura generală a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. x din 26.07.2017, prin care reclamați prelucrarea nelegală a datelor sale de către B. S.A., vă informăm că, în urma investigației efectuate, banca a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 677/2001 (Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) și la art. 13 din aceeași lege și la art. 8 alin. (1) din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007." Față de cele de mai sus nu pot fi primite nici susținerile instanței de fond, care induc ideea că o procedură legală de desfășurare a investigației, urmată în cazul intimatei-reclamante A., pentru soluționarea plângerii sale ar încalcă vreun termen impus de lege pentru soluționarea plângerii, cu atât mai mult cu cât doamna A. a fost informată în datele de 27.02.2018 și 16.03.2018 asupra finalizării investigațiilor. Având în vedere că investigațiile au fost finalizate, consideră că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei, respectiv a răspunsului primit la data 25.08.2017, de prelungire nejustificată a termenului de soluționare a plângerii, înregistrată sub nr. x/26.07.2011, cu termen de soluționare efectivă la data de 26.08.2017, aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, pentru ca funcționarul vinovat să răspundă în solidar; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) și art. 19 din Legea nr. 554/2004, la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluționată, până la data la care ANSPDCP, va soluționa efectiv plângerea. Prima instanță a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, excepția nulității cererii, excepția netimbrării cererii, excepția prematurității cererii, excepția lipsei de interes a cererii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate. A admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și, în consecință, a respins capătul de cerere referitor la anularea deciziei ca fiind inadmisibil. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății, a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantei, înregistrată sub nr. x/26.07.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și a respins cererea privind aplicarea penalităților prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a amenzii prevăzute de art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că Autoritatea Națională de Supraveghere nu a rămas în pasivitate cu privire la petiția înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/26.07.2017, ci a emis un prim răspuns (adresa nr. x/25.08.2017 - dosar fond) prin care a comunicat intimatei-reclamante că plângerea a fost înregistrată și că aspectele semnalate vor face obiectul unei investigații în limitele competențelor legale. În raport de aceste aspecte se constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că "decizia" autorității nu se poate limita la a comunica persoanei faptul că plângerea a fost înregistrată și că vor fi efectuate verificări (fără precizarea duratei acestora), ci trebuie să cuprindă o soluție pe fond a acesteia. În acord cu susținerile recurentei-pârâte Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001: "(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin, (3) lit, d). Interdicția temporară a prelucrării poate fi instituiri numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii." Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, rezultă că Autoritatea de supraveghere este abilitată să emită o decizie în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii numai în cazul în care consideră că este necesară aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege menționată anterior (suspendarea provizorie, încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială sau integrală a datelor). Per a contrario, în cazul în care pentru verificarea aspectelor semnalate Autoritatea Națională de Supraveghere apreciază că sunt necesare investigații amănunțite, termenul de 30 de zile nu se aplică, cum este și în cazul în speță. Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că ulterior finalizării investigațiilor, intimata-reclamantă A. a fost înștiințată cu privire la rezultatele acestora, după cum urmează: În ceea ce privește prelucrarea datelor de către Biroul de Credit, reclamanta a fost informată prin adresa Autorității naționale de supraveghere nr. 8852/16.03.2018 s-a răspuns că: "… în ceea ce privește petiția/petițiile dvs., transmisă/transmise Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu privire la prelucrarea de către Biroul de Credit S.A. a scorului FICO, vă informăm că, în urma investigațiilor realizate, s-a aplicat o sancțiune pentru "Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal", prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001 și s-a dispus suspendarea prelucrării numărului de interogări în cadrul scorului Fico până la data la care Biroul de Credit va prezenta garanții privind respectarea regulilor generale de prelucrare a datelor cu caracter personal și a drepturilor persoanei vizate." În ceea ce privește prelucrarea datelor de către B.. reclamanta a fost informată prin adresa Autorității naționale de supraveghere nr. 6332/27.02.2018, s-a răspuns că: "Referitor la petiția dumneavoastră, înregistrată la registratura generală a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. x din 26.07.2017, prin care reclamați prelucrarea nelegală a datelor sale de către B. S.A., vă informăm că, în urma investigației efectuate, banca a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 677/2001 (Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) și la art. 13 din aceeași lege și la art. 8 alin. (1) din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007". Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de lipsa unui răspuns la o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, deoarece cererea intimatei-reclamante a fost soluționată. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantei și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unei decizii referitoare la petiția înregistrată sub nr. x/26.07.2017, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere. Verificând legalitatea soluției pronunțate de prima instanță cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel, excepția nulității cererii, excepția netimbrării cererii, excepția prematurității cererii, excepția lipsei de interes a cererii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este invocat pur formal, deoarece pe de o parte aceste excepții au primit o dezlegare corectă din partea instanței de fond, iar pe de altă parte, recurenta-pârâtă își exprimă nemulțumirea cu privire la soluționarea acestor excepții fără a aduce critici concrete.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/26.07.2017, ca rămas fără obiect. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.