ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.10.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal contestație împotriva deciziei de prelungire nejustificată a termenului de soluționare a plângerii înregistrată sub nr. x/07.09.2017, solicitând anularea răspunsului pârâtei (primit la data de 06.10.2017) și obligarea pârâtei la soluționarea plângerii înregistrată sub nr. x din data de 07.09.2017 cu respectarea condițiilor și termenului prevăzut de art. 25 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea prelucrării datelor reclamantei cu caracter personal prin dezvăluire participanților, în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală F/CO, până la soluționarea definitiva pe fond a plângerii, A mai solicitat să se constate faptul că ANSPDCP, "a apreciat greșit faptul că nu se impune aplicarea prevederilor art. 25 alin. (7) din Legea nr. 677/2001 și faptul că documentul contestat, este și o decizie, nemotivată de respingere a cererii de suspendare, cu care a fost investită pârâta. Totodată a mai solicitat obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) și art. 19 din Legea nr. 554/2004 și art. 1349-1350 C. civ., la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluționată, până la data la care ANSPDCP, va soluționa efectiv plângerea și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12.12.2017, pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepția nulității cererii, excepția netimbrării cererii, excepția lipsei dovezi calității de reprezentant, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepția prematurității acțiunii, excepția lipsei îndepliniri procedurii plângerii prealabile, excepția lipsei de obiect și de interes a cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nefondată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1006 din 7 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârâtă ca neîntemeiate, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Națională de Supraveghre a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantei înregistrată sub nr. x/07.092017 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea 677/2001, a respins în rest cererea ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în valoare de 100 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488. alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea, în tot, a cererii de chemare în judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererilor de recurs, invocată de instanță din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt inadmisibile pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, obiect al recursului poate fi o hotărâre dată în apel sau o hotărâre dată fără drept de apel, iar nu o hotărâre pronunțată, la rândul ei, într-un alt recurs exercitat de aceeași parte, admisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, examinându-se restrictiv, în raport cu hotărârile prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.".

În speță, recurentul-reclamant A. și recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal au declarat recurs împotriva unei sentințe prin care a fost soluționată cererea formulată de recurentul-reclamant pe temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) teza finală din aceeași Lege:

"Cererea- contestarea deciziei autorității de supraveghere, s.n.- se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă".

În atari condiții, raportat și la prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sentința Curții de Apel București nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reține inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă.

Or, în lipsa unei dispoziții derogatorii, hotărârea prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei autorității de supraveghere conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, nu poate fi atacată nici prin căile ordinare, și nici prin căile extraordinare de atac, recursul declarat împotriva unei asemenea hotărâri fiind inadmisibil, întrucât, hotărârea recurată nu este din cea la care se referă textul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care, în această ipoteză, exercitarea căii ordinare de atac este inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Se reține, deci, că, sentința care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu, cu consecința respingerii recursurilor deduse judecății, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de A. și Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței nr. 1006 din 7 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2020.