ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., a formulat în temeiul art. 26 alin. (1) Legea nr. 677/2001, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D. C. pen.) contestație împotriva deciziei de prelungire nejustificată a termenului de soluționare a plângerii înregistrată sub nr. x/02.02.2018, respectiv a documentului emis de către pârâta.
Totodată a solicitat ca în baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 anularea deciziei/răspunsul pârâtei și obligarea pârâtei la soluționarea plângerii înregistrată sub nr. x/02.02.2018 cu respectarea condițiilor și termenului prevăzut de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001 cu modificările și completările ulterioare, sub toate aspectele reclamate, să se dispună în temeiul art. 25 alin. (9) din legea nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluire participanților în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală B., până la soluționarea definitivă pe fond a plângerii, sub toate aspectele reclamate, să se constate că ANSPDCP, "a apreciat greșit" faptul că nu se impune aplicarea prevederilor art. 25 alin. (7) din Legea nr. 677/2001, să se constate că documentul contestat, este și o DECIZIE nemotivată de respingere a cererii de suspendare, cu care a fost investită pârâta, să se aplice art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, pentru efectivitatea hotărârii judecătorești în aplicarea Dreptului Comunitar; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, dovedite până la termenul de judecată.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018, Curtea de Apel București a hotărât următoarele:
- a respins excepțiile invocate de pârâtă;
- a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;
- a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluționeze plângerea reclamantei nr. 3365/02.02.2018;
- a respins în rest celelalte solicitări;
- a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 50 RON.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018 a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii și a cererii de obligare a sa, "să emită o decizie prin care să soluționeze plângerea reclamantei nr. 3365/02.02.2018 și a obligației de plată cheltuielilor de judecată".
Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat în cauză.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauza de față, reclamanta A. a formulat contestație împotriva deciziei de prelungire nejustificată a termenului de soluționare a plângerii înregistrată sub nr. x/02.02.2018.
Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, instanța de fond a constatat caracterul parțial temeinic al cererii de chemare în judecată, reținând, în esență, că pârâta nu i-a comunicat reclamantei un răspuns cu privire la plângerea formulată, astfel încât a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluționeze plângerea reclamantei nr. 3365/02.02.2018.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:
"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În speță, instanța de fond a pronunțat o soluție în considerarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea depusă de reclamantă. Și în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situația soluționării cererii prin emiterea actului administrativ.
Pe cale de consecință, sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Chiar dacă instanța de fond a menționat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, totuși mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii judecătorești nu deschide dreptul părții la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.