ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2021

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea pârâtei la soluționarea plângerii pe care i-a adresat-o, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001, suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluire participanților, în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală PICO, până la soluționarea definitivă pe fond a plângerii, obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) și art. 19 din Legea nr. 554/2004 și art. 1349-1350 C. civ., la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluționată, până la data la care ANSPDCP,va soluționa efectiv plângerea, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2831 din 15 iunie 2018, a respins excepțiile invocate, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să comunice reclamantului un răspuns scris cu privire la modul de soluționare a sesizărilor înregistrate sub nr. x și y din 15.11.2017, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material fapt ce conduce la nulitatea hotărârii raportat la dispozițiile art. 176 pct. 3 din C. proc. civ., având în vedere că intimatul-reclamant la primul capăt al cererii de chemare în judecată solicită "să obligați pârâta la soluționarea plângerii înregistrată sub nr. x și y din 15.11.2017", obligație exclusivă "de a face" care potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ. competența soluționării pe fond al acestor cauze aparține judecătoriei, iar curților de apel.

Referitor la respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată invocată și motivată în drept prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, recurenta apreciază că în mod greșit instanța consideră că atunci când "cererea a fost scanată și transmisă prin poșta electronică, în conformitate cu dispozițiile art. 199 alin. (1) C. proc. civ., (...) nu se impune anularea acesteia".

În același timp, și în situația transmiterii cererii către instanță prin intermediul poștei electronice, art. 148 alin. (2) din C. proc. civ. prevede ca transmiterea se poate face "dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege".

Ceea ce înseamnă ca intimatul-reclamant trebuie sa folosească semnătura electronică pentru a înlătura orice fel de incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții în ceea ce privește sesizarea instanței, astfel încât instanța să aibă siguranța că provine de la intimatul-reclamant și nu este o copie care poartă suspiciunea însușirii acesteia de o altă persoană.

În ceea ce privește respingerea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată invocată și motivată în drept prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, recurenta arată că în mod greșit instanța a considerat că, potrivit art. 18 din Legea nr. 677/2001, cererea este scutită de taxa de timbru.

În consecință, în mod greșit instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată având în vedere că drepturile garantate de prezenta lege se referă la drepturile de care beneficiază persoana vizată în baza Legii nr. 677/2001 (prevăzute de art. 12-16 și 18), exclusiv în raporturile sale cu operatorul - entitatea care-i prelucrează datele ce o privesc.

Prin urmare, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 677/2001, modificată și completată, conferă persoanelor vizate dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege, care le-au fost încălcate de operator, iar nu la acțiunile formulate împotriva Autorității de supraveghere. Astfel, oricărei acțiuni promovate împotriva Autorității de supraveghere îi sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013.

Referitor la respingerea excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, recurenta arată că instanța de fond în mod greșit instanța a reținut că "Pârâta nu a indicat textul de lege care obligă reclamantul să sesizeze instanța cu o astfel de acțiune după expirarea unui alt termen în afara celui prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004", întrucât:

Articolul 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 prevede "nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt fel".

Prin urmare, pentru soluționarea unei plângeri, reținută ca admisibilă, operațiunile pe care urmează a le îndeplini Autoritatea de supraveghere sunt complexe și nu pot fi finalizate într-un anumit termen. De altfel, așa cum se poate constata din conținutul integral al art. 25 din Legea nr. 677/2001 nu se prevede un termen pentru soluționarea plângerii.

Așadar, recurenta precizează că i-a răspuns intimatului-reclamant (prin adresa nr. x/15.12.2017, în sensul că "(...) în urma analizării temeinice a tuturor aspectelor de fond invocate în petiție, cu privire la prelucrarea datelor dvs. cu caracter personal prin intermediul unui sistem de supraveghere video aparținând Casei de Ajutor Reciproc Unirea Hunedoara, vă aducem la cunoștință că am reținut aspectele semnalate de dumneavoastră, acestea urmând a face obiectul unei investigații în limitele competențelor noastre legale."

De altfel, în considerentele hotărârii instanța nu a reținut că prin adresa nr. x/18.12.2017 Autoritatea de supraveghere i-a comunicat în scris intimatului-reclamant un răspuns la plângerile acestuia (nr. x și nr. y din 15.11.2017), deși se află depusă la dosarul cauzei ca anexă la întâmpinare.

Prin urmare, instanța de fond nu a analizat întreg probatoriu administrat în dosarul cauzei, fapt ce a condus la decizia greșită de admitere în parte a plângerii și obligarea Autorității de supraveghere la comunicarea unui răspuns la plângerile intimatului-reclamant, care deja există (adresa nr. x/18.12.2017).

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a adresat Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal două plângeri formulate împotriva operatorului de date cu caracter personal Casa de Ajutor Reciproc Unirea Hunedoara, înregistrate sub nr. x și nr. y/15.11.2017.

Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal i-a comunicat petentului că aspectele semnalate urmează a face obiectul unei investigații.

În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita soluționare a excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, Înalta Curte constată că în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul autorității pârâte și sediul acesteia, competența de soluționare aparține Curții de Apel, astfel că instanța de fond în mod corect a respins această excepție.

În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut că cererea a fost scanată și transmisă prin poștă electronică, în conformitate cu dispozițiile art. 199 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu se impune anularea acesteia.

Înalta Curte constată că și excepția de netimbrare a cererii a fost corect respinsă în raport cu prevederile art. 18 din Legea nr. 677/2001, cererea cu care a fost învestită instanța fiind scutită de taxă judiciară de timbru.

În ceea ce privește excepția prematurității cererii, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a reținut că pârâta nu a indicat textul de lege care obligă reclamantul să sesizeze instanța cu o astfel de acțiune după expirarea unui alt termen în afara celui prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că obiectul dosarului îl reprezintă obligarea pârâtei la soluționarea plângerii reclamantului.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001, în vigoare la data formulării plângerii: (1) În vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări care cade sub incidența prezentei legi pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezată poate împuternici o asociație sau o fundație să îi reprezinte interesele. (2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost introdusă anterior. (3) În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent și ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operator. (4) În vederea soluționării plângerii, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată, operatorul și, dacă este cazul, persoana împuternicită sau asociația ori fundația care reprezintă interesele persoanei vizate. Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente și memorii. Autoritatea de supraveghere poate dispune efectuarea de expertize. (5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicția temporară a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii. (7) Autoritatea de supraveghere poate ordona, dacă apreciază necesar, suspendarea unora sau tuturor operațiunilor de prelucrare până la soluționarea plângerii în condițiile alin. (5). (8) Autoritatea de supraveghere se poate adresa justiției pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate. Instanța competentă este Tribunalul Municipiului București. Cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru. (9) La cererea persoanelor vizate, pentru motive întemeiate, instanța poate dispune suspendarea prelucrării până la soluționarea plângerii de către autoritatea de supraveghere. (…)."

Conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen."

Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal are obligația de a soluționa plângerile ce îi sunt adresate privind apărarea drepturilor prevăzute de acest act normativ, astfel că instanța de fond în mod corect a obligat-o să răspundă, în scris, cu privire la modul de soluționare al petițiilor reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 2831 din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.