ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat:

- obligarea pârâtei la soluționarea plângerii pe care i-a adresat-o, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001;

- suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală PICO, până la soluționarea definitivă pe fond a plângerii;

- obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluționată, până la data la care va soluționa efectiv plângerea;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2761 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate în cauză și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în sensul că a obligat pârâta să comunice reclamantului un răspuns scris cu privire la modul de soluționare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2761 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a respins instanța de fond excepțiile invocate în cauză și că în mod netemeinic și nelegal s-a dispus prin sentința recurată obligarea sa la emiterea unui răspuns intimatului-reclamant privind modalitatea de soluționare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017, având în vedere că plângerea reclamantului a fost soluționată.

Astfel, prin adresa nr. x/17.01.2018 i-a fost comunicat intimatului - reclamant faptul că cererea sa a fost considerată admisibilă, urmând a se efectua o investigație la operatorul reclamat, iar prin adresa nr. x/14.08.2018, i-a fost comunicat și rezultatul investigației.

Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la comunicarea către reclamant a unui răspuns scris cu privire la modul de soluționare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a emis adresa nr. x/14.08.2018, prin care a comunicat reclamantului modul de soluționare a sesizării înregistrată sub nr. x/18.12.2017.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 2761 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.