Decizia nr. 2498/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 3472/2015 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 28 iulie 2015 sub Dosar nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 28.859,6 RON (2,5% * 14.992 RON* 77 zile) sumă ce reprezintă: (a) diurna de detașare, și anume 2% pe zi din indemnizația de încadrare lunară brută de 14.992 RON, cuvenită în cadrul activității desfășurate ca membru al Biroului Electoral Central pe perioada septembrie - noiembrie 2014, sumă prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006 și (b) suma reprezentând 0,5% din aceeași indemnizație, pentru fiecare noapte, pe toată durata detașării în altă localitate, sumă prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 27/2006 (nebeneficiind de cazare în condițiile legii), pentru 77 zile. Prin aceeași cerere a solicitat și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3472 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă și, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 23.087,68 RON cu titlu de diurnă aferentă perioadei 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 3472 din 22 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive. În motivarea căii de atac, recurenta arată că prin sentința criticată instanța fondului a respins excepția tardivității cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Electorale Permanente și a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând instituția pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 23.087,68 RON, reprezentând diurna aferentă perioadei 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014. Consideră recurenta că respingerea excepției calității procesuale pasive a Autorității Electorale Permanente și obligarea instituției la plata diurnei de detașare a reclamantei sunt netemeinice și nelegale, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de toate dispozițiile prevăzute de H.G. nr. 705 din 26 august 2014 privind aprobarea bugetului și a cheltuielilor necesare pentru pregătirea, organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2014, astfel: Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. e) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, din bugetul Autorității Electorale Permanente s-au asigurat cheltuielile pentru indemnizațiile și cheltuielile de protocol și cazare ale membrilor Biroului Electoral Central. Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (9) din aceeași hotărâre, pentru membrii Biroului Electoral Central s-a acordat o indemnizație de 85 de RON pe zi de activitate, începând cu data încheierii procesului-verbal de învestire, impozitată cu 16%, potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 571/2003 (în vigoare la momentul efectuării plății). De asemenea, pe lângă indemnizația pe zi de activitate, membrii Biroului Electoral Central au beneficiat, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, și de suma de 10 RON de persoană pentru fiecare zi de activitate pentru băuturi răcoritoare, cafea și gustări. Plata indemnizației de 85 de RON pe zi de activitate și plata sumei de 10 RON de persoană pentru fiecare zi de activitate pentru băuturi răcoritoare, cafea și gustări, acordate membrilor Biroului Electoral Central, au fost suportate din bugetul Autorității Electorale Permanente, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (12) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (13) din aceeași hotărâre, plata indemnizației de delegare pentru membrii Biroului Electoral Central a fost asigurată din bugetul Instituției Prefectului Municipiului București. Prin urmare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) lit. e) și art. 7 alin. (13) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, Autorității Electorale Permanente nu i-au fost alocate fonduri în buget pentru plata indemnizațiilor de delegare acordate membrilor Biroului Electoral Central cu domiciliul în altă localitate, această plată fiind în sarcina Instituției Prefectului Municipiului București. Singurele drepturi cuvenite membrilor Biroului Electoral Central, acordate din bugetul Autorității Electorale Permanente în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. e) și art. 7 alin. (1), alin. (5) și alin. (12) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, au fost indemnizația pe zi de activitate, cheltuielile de protocol (constând în asigurarea de băuturi răcoritoare, cafea și gustări în valoare de 10 RON de persoană pe zi de activitate) și cheltuielile de cazare. Cu toate acestea, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Electorale Permanente și a dispus ca instituția pârâtă să-i plătească reclamantei pentru perioada în care aceasta a avut calitatea de membru al Biroului Electoral Central, respectiv pentru perioada 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014, diurna de detașare la care are dreptul în baza dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006. Instanța de fond a apreciat "(...) că naturile juridice ale drepturilor la indemnizație și la diurnă sunt diferite, prima fiind achitată tuturor membrilor Biroului Electoral Central în considerarea activității desfășurate în cadrul acestuia, indiferent de domiciliul lor, în timp ce a doua are ca premisă o desfășurare a activității în altă localitate decât cea de domiciliu." Consideră recurenta că aprecierea instanței de fond este eronată, deoarece "indemnizația de delegare", prevăzută de art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, este, în cazul judecătorilor, corespondența "diurnei de detașare sau delegare", prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, ambele fiind acordate pentru activități desfășurate în altă localitate decât cea de domiciliu. De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin H.G. nr. 705 din 26 august 2014 se face distincție între "indemnizația pe zi de activitate", acordată din bugetul Autorității Electorale Permanente tuturor membrilor Biroului Electoral Central pentru activitatea desfășurată în cadrul biroului, și "indemnizația de delegare", acordată din bugetul instituției prefectului membrilor Biroului Electoral Central cu domiciliul în altă localitate, pentru activitatea desfășurată în altă localitate decât cea de domiciliu. În susținerea respingerii excepției calității procesuale pasive a instituției recurente, instanța de fond invocă dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, potrivit cărora "Drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus angajarea." Or, reclamanta nu a fost niciodată detașată la Autoritatea Electorală Permanentă, aceasta fiind detașată, conform dispozițiilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, la Biroul Electoral Central, organizat pentru alegerile din anul 2014 pentru Președintele României, ale cărui fonduri de organizare și funcționare au fost stabilite prin H.G. nr. 705 din 26 august 2014. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, membrii Biroului Electoral Central, care domiciliază în alte localități, beneficiază de indemnizația de delegare, precum și de decontarea cheltuielilor de transport și cazare, potrivit reglementărilor în vigoare care stabilesc aceste drepturi pentru personalul din instituțiile publice. Astfel, deoarece reclamanta are domiciliul în altă localitate, pentru perioada în care a fost detașată la Biroul Electoral Central, respectiv 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014, aceasta are dreptul la indemnizația de delegare, conform dispozițiilor art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014. Ținând cont de faptul că reclamanta este judecător în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, această indemnizație de delegare se va stabili în conformitate cu reglementările în vigoare aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006. Conform dispozițiilor art. 7 alin. (13) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, plata acestei indemnizații de delegare a fost suportată din bugetul instituției prefectului și nu din bugetul instituției recurente. Prin urmare, reclamanta era îndreptățită să solicite Instituției Prefectului Municipiului București plata îndemnizației de delegare (diurna de delegare) pentru perioada în care a exercitat funcția de membru al Biroului Electoral Central, această instituție fiind singura în măsură să angajeze, ordonanțeze și să plătească reclamantei suma de 23.087,68 RON. Față de aceste considerente, pârâta solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție nulitatea recursului apreciind că criticile invocate nu se circumscriu niciunui motiv de casare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, însă instanța prin încheierea din 31 octombrie 2018, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este nefondată, rezultând din cuprinsul memoriului de exercitare a căii de atac faptul că recurenta pârâtă critică Sentința civilă nr. 3472 din 22 decembrie 2015 din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material incidente cauzei. Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă la adresa Sentinței civile nr. 3472 din 22 decembrie 2015, Înalta Curte constată că sunt nefondate, nefiind incidentă în cauză ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că intimata reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând cenzurarea refuzului pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă de soluționare favorabilă a cererii de acordare a drepturilor cuvenite prin detașarea sa la Biroul Electoral Central în perioada septembrie - noiembrie 2014. Soluționând acțiunea reclamantei, curtea de apel a respins excepțiile invocate de pârâtă și a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate numai parțial, în acest sens obligând pârâta Autoritatea Electorală Permanentă la plata sumei de 23.087,68 RON cu titlu de diurnă aferentă perioadei 06 septembrie 2014 - 21 noiembrie 2014. Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, recurenta pârâtă a criticat Sentința civilă nr. 3472 din 22 decembrie 2015 numai cu privire la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Electorale Permanente, neformulând critici cu privire la îndreptățirea reclamantei la suma de 23.087,68 RON. Dispozițiile considerate relevante de către recurenta pârâtă în sensul criticilor sale sunt cele prevăzute de art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705 din 26 august 2014, potrivit cărora, pe lângă drepturile prevăzute la alin. (1)-(7), membrii Biroului Electoral Central, ai birourilor electorale județene, ai birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, ai biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate, precum și președinții birourilor electorale ale secțiilor de votare și locțiitorii acestora, care domiciliază în alte localități, beneficiază de indemnizația de delegare, precum și de decontarea cheltuielilor de transport și cazare, potrivit reglementărilor în vigoare care stabilesc aceste drepturi pentru personalul din instituțiile publice, dar mai ales cele cuprinse la art. 7 alin. (13) din același act, în acord cu care plata indemnizațiilor prevăzute la alin. (3), (4) și (11) și a cheltuielilor de protocol prevăzute la alin. (6) și (7) se asigură din bugetele instituțiilor prefectului, iar pentru biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate și pentru secțiile de votare din străinătate plata indemnizațiilor și a cheltuielilor de protocol se asigură din bugetul Ministerului Afacerilor Externe. Contrar celor afirmate de recurenta pârâtă, Înalta Curte constată că prevederile anterior menționate nu constituie temei pentru a se aprecia că instituția recurentă nu are calitate procesuală în cauză, fiind necesară, pentru a se identifica titularul obligației de plată a indemnizației de delegare corelarea dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 705/2014 cu cele ale O.G. nr. 27/2006 precum și ale C. muncii, dat fiind statutul intimatei reclamante. Astfel cum a arătat și judecătorul fondului, indemnizația solicitată de reclamanta intimată cade în sarcina "angajatorului la care s-a dispus detașarea", or, raportat la particularitățile cauzei, acest "angajator" este Autoritatea Electorală Permanentă, fiind de observat faptul că Biroul Electoral Central (BEC) nu poate avea acest statut, reprezentând o structură funcțională ce nu deține calitatea de ordonator de credite, calitate ce revine, în privința activităților desfășurate de BEC, Autorității Electorale Permanente. Prin urmare, angajarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor cuvenite personalului Biroului Electoral Central se dispune de către Autoritatea Electorală Permanentă, iar faptul că H.G. nr. 705/2014 prevede, la art. 7 alin. (13), că plata indemnizației de delegare a membrilor Biroului Electoral Central care domiciliază în alte localități se asigură din bugetele instituțiilor prefectului, nu presupune altceva decât un raport de natură administrativă între Autoritatea Electorală Permanentă și instituția prefectului, în temeiul căruia AEP este îndreptățită a solicita instituției prefectului sumele necesare plății drepturilor membrilor BEC aflați în ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (11) din H.G. nr. 705/2014, tocmai pentru a da curs obligațiilor statuate prin H.G. nr. 705/2014 în sarcina AEP față de membrii BEC. Constată Înalta Curte că nicio prevedere din cuprinsul hotărârii anterior menționate nu instituie o procedură prin intermediul căreia membrii Biroului Electoral Central ar avea obligația de a se adresa instituției prefectului în vederea plății drepturilor cuvenite ca urmare a desemnării și activității lor în cadrul Biroului Electoral Central și o atare omisiune este firească, devreme ce membrii BEC nu au niciun raport juridic cu instituția prefectului. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă este legală, astfel că nu se impune casarea hotărârii instanței de fond, recursul de față urmând a fi respins ca fiind nefondat.