ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1278/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 09 mai 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă ("B."), a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 76/16.03.2017 de nerambursare a cheltuielilor electorale;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 27.450 RON, reprezentând cheltuieli electorale realizate de reclamant cu ocazia alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea modificatoare înregistrată la data de 1 noiembrie 2017, reclamantul a completat acțiunea cu un petit vizând anularea Deciziei nr. 6276/29.05.2017, prin care pârâta a soluționat plângerea prealabilă.

2.1. Prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2017, instanța de fond a constatat că reclamantul a depus cererea modificatoare a acțiunii peste termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., fiind decăzut din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel București a respins excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1023 din 07 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă;

(ii) a anulat parțial Decizia nr. 76/16.03.2017 emisă de Autoritatea Electorală Permanentă, în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului de rambursare a unor cheltuieli electorale în sumă de 9.400 RON;

(iii) a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de rambursare formulată de reclamant referitoare la cheltuieli electorale în sumă de 9.400 RON.

(iv) a menținut decizia contestată în ceea ce privește soluția de respingere a cererii reclamantului de rambursare a unor cheltuieli electorale în sumă de 18.050 RON;

(v) a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 1023 din 07 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, anularea în tot a deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale și obligarea intimatei la restituirea sumei de 18.050 RON.

În motivarea recursului, reclamantul susține că sentința recurată este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. (7) și art. 48 alin. (11) din Legea nr. 334/2006.

Astfel, instanța fondului a reținut în mod greșit că reclamantul nu a făcut dovada realității și legalității cheltuielilor electorale, deși, conform art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, îi revenea această obligație. Arată recurentul-reclamant că acest text de lege face trimitere la "neconcordanțe" sau "erori" sesizate de pârâtă în etapa controlului, or în cauză pârâta B. nu a sesizat reclamantului existența acestor neconcordanțe/erori. Potrivit art. 47 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, intimata-pârâtă trebuia să recurgă la tehnicile de verificare a cheltuielilor pentru distribuirea materialelor electorale de către Compania Națională Poșta Română S.A., respectiv comparația și interviul, ceea ce în cauză pârâta nu a făcut.

Susține recurentul-reclamant că, potrivit art. 48 alin. (11) din Legea nr. 334/2006 și art. 60 alin. (1) din Normele de aplicare ale acestui act normativ, legiuitorul a reglementat trei situații în care rambursarea cheltuielilor poate fi refuzată, iar intimata-pârâtă nu a refuzat rambursarea cheltuielilor pentru niciunul din aceste considerente. Instanța de fond a înlăturat acest argument motivând că există alte reglementări care se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile electorale pentru a fi rambursate, fără a arăta care sunt aceste reglementări. Consideră recurentul că rambursarea sumelor aferente cheltuielilor electorale reprezintă regula, iar nerambursarea reprezintă o situație de excepție, de strictă interpretare și aplicare.

Mai arată recurentul că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 334/2006, cât timp, deși materialele electorale fac trimitere și la un alt candidat, din cuprinsul documentelor justificative rezultă fără îndoială că materialele de propagandă plătite se referă la reclamant, identificându-l în mod clar și indicând că acesta participă la alegerile pentru Camera Deputaților. Interpretarea instanței de fond este contrară textului de lege, care califică drept material de propagandă electorală orice material în care se face referire directă la un candidat.

Consideră recurentul-reclamant că este nelegală și soluția pronunțată asupra cererii accesorii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată parțiale, ca o consecință a soluției de admitere în parte a acțiunii.

3.2. Pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1023 din 07 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva soluției de respingere a excepției prematurității acțiunii, dispusă prin încheierea din 13 decembrie 2017, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, admiterea excepției prematurității acțiunii și rejudecarea fondului cauzei, cu consecința respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, respinsă prin încheierea din 13 decembrie 2017, recurenta-pârâtă susține că au fost încălcate prevederile art. 193 C. proc. civ., raportat la art. 7, art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul a formulat acțiunea în anularea deciziei de rambursare a cheltuielilor electorale la data de 09.05.2017, în aceeași zi în care a depus plângerea prealabilă. Nu poate fi primită interpretarea primei instanțe, în sensul că depunerea plângerii prealabile concomitent cu acțiunea acoperă finalitatea procedurii, întrucât, în acest caz, depunerea contestației administrative devine o simplă formalitate, lipsită de conținut.

În atare condiții, consideră recurenta că, în lipsa plângerii prealabile, persoana vătămată nu face dovada existenței dreptului de a sesiza instanța de contencios administrativ, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă critică soluția de obligare la emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de rambursare a cheltuielilor electorale în sumă de 9400 RON, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 36 alin. (4), art. 37, art. 38 alin. (2), art. 48 alin. (12) din Legea nr. 334/2006 și art. 59 alin. (1), alin. (6) și alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 336/2004.

Referitor la cheltuiala în sumă de 1000 de RON, privind un banner electoral online și 7 articole, arată recurenta că, potrivit contractului de prestare servicii publicitate încheiat de reclamant cu ziarul Monitorul de Neamț și Roman, s-a stabilit plata sumei de 1000 de RON pentru un banner online. Ulterior, prin Actul adițional nr. x și Procesul-verbal nr. x/08.12.2016, s-a arătat că materialul de propagandă electorală reprezintă un bonus, aspect recunoscut și prin Nota explicativă din data de 17.02.2017, precum și prin prezenta acțiune.

Susține autoritatea recurentă că materialul de propagandă electorală a fost publicat și în presa scrisă, iar factura fiscală emisă de Monitorul de Neamț și Roman a fost prezentată ca document justificativ pentru o cheltuială de tip online, astfel încât mențiunile din factură nu corespund cu cele din contractul de publicitate, aspecte pe care instanța de fond le-a apreciat în mod greșit, fiind astfel greșit aplicate prevederile art. 36 alin. (4) și art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006.

Referitor la cheltuiala în sumă de 8400 RON, solicitată la rambursare conform facturii emisă de Compania Națională Poșta Română, susține recurenta-pârâtă că din conținutul contractului încheiat de reclamant cu prestatorul serviciului nu rezultă tipul de cheltuială electorală sau materialul de propagandă electorală care a fost contractat.

De asemenea, arată recurenta, factura este completată necorespunzător, adresa beneficiarului fiind incompletă, iar calculul matematic este eronat, fiind incidente prevederile art. 48

1

alin. (1) din Legea nr. 334/2006, potrivit cărora prin documente justificative se înțelege facturi emise în conformitate cu prevederile legislației naționale, coroborate cu dispozițiile art. 319 alin. (20) Codul fiscal, care stabilește elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă factura.

Potrivit art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, eventualele neconcordanțe/erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului B., însă informațiile din Nota explicativă dată de reclamant nu au clarificat neconcordanțele sesizate.

În acest context, consideră recurenta-pârâtă B. că instanța de fond a considerat greșit că factura emisă de Compania Națională Poșta Română îndeplinește condițiile necesare pentru rambursarea cheltuielii, conținând suficiente elemente de identificare a reclamantului, precum și numărul și greutatea trimiterilor. Factura prezentată nu precizează tipul de materiale de propagandă electorală ori tipul de cheltuială electorală, astfel cum prevăd art. 36 alin. (4) și art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006. De asemenea, nu este menționat nici prețul unitar, element obligatoriu al facturii, conform art. 319 alin. (20) lit. i) Codul fiscal. Instanța de fond și-a întemeiat analiza pe informațiile furnizate de Oficiul Județean de Poștă Neamț, care, în opinia recurentei, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care se tinde la dovedirea unei alte situații de fapt și de drept decât cea care rezultă din cuprinsul contractului nr. x NT.33/14.11.2016 și a facturii nr. x/05.12.2016.

Mai susține recurenta că instanța de fond a reținut, cu privire la conținutul trimiterilor poștale, că acestea reprezintă scrisori către alegători și afișe electorale, apreciind că se încadrează în prevederile art. 38 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 334/2006, deși acest text de lege se referă la broșuri, pliante și alte materiale de propagandă electorală tipărite, care pot fi în cuantum de 50% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală. În realitate, cheltuiala cu afișe electorale este reglementată de art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 334/2006 și este în cuantum de 20% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală. Totodată, în cuprinsul art. 59 alin. (6) lit. b) și alin. (7) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 336/2004, se prevede obligația prezentării facturilor care vor conține mențiuni privind tipul de serviciu furnizat, atât pentru producția și difuzarea afișelor electorale, cât și a broșurilor, pliantelor și altor materiale de propagandă electorală tipărite.

Recurenta-pârâtă critică și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, atât timp cât acțiunea este neîntemeiată, reclamantul nefiind îndreptățit la rambursarea cheltuielii electorale în sumă de 9400 RON.

Prin întâmpinarea formulată față de recursul declarat de reclamant, recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a invocat excepția netimbrării recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă consideră legală soluția instanței de fond, prin care a reținut că sumele de 14.200 RON rezultată din factura nr. x/09.12.2016, 1000 de RON rezultată din factura nr. x/22.11.2016, 2400 RON rezultată din factura nr. x/25.11.2016 și 450 RON rezultată din contractul nr. x/07.12.2016 nu pot fi rambursate întrucât materialul de propagandă electorală face referire la campania electorală a doi candidați independenți. Nefiind identificată realitatea și legalitatea cheltuielii electorale, sunt încălcate prevederile art. 36 alin. (7), art. 48 alin. (13) și art. 48

1

din Legea nr. 334/2006 și art. 2 pct. 33 din Legea nr. 500/2002.

Arată recurenta că prevederile Legii nr. 334/2006 și H.G. nr. 10/2016 nu reglementează posibilitatea realizării unei campanii electorale comune pentru mai mulți candidați independenți, iar reclamantul nu a indicat un alt temei legal care să-i permită desfășurarea unei campanii comune.

În mod eronat a susținut reclamantul că art. 48 alin. (11) din Legea nr. 334/2006 reglementează toate situațiile în care se resping la rambursare cheltuieli electorale, întrucât acest text prevede doar anumite situații particulare, existând și alte reglementări specifice care se referă la condiții ce trebuie îndeplinite pentru rambursare. Totodată, art. 37 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 334/2006 prevede cerința ca materialul de propagandă electorală să se refere în mod direct la un candidat, clar identificat, situație neregăsită în speță.

Cât privește răspunsul pe care autoritatea pârâtă l-a dat cu privire la plângerea prealabilă formulată de reclamant, aceasta nu reprezintă o decizie, cum eronat a prezentat-o recurentul, ci un răspuns, prin care B. și-a îndeplinit obligația de a-și exprima poziția față de susținerile petentului. Plângerea prealabilă a fost soluționată cu respectarea termenului de 30 de zile, iar reclamantul nu a prezentat vreun motiv de fapt sau de drept în susținerea nelegalității acestui răspuns.

Cât privește criticile reclamantului referitoare la cheltuielile de judecată acordate parțial, pârâta susține că acestea au fost acordate conform art. 453 C. proc. civ., în limita pretențiilor admise, însă, în opinia sa, aceste cheltuieli nu ar fi trebuit acordate deloc, întrucât acțiunea reclamantului nu este întemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Înalta Curte, analizând recursul declarat de reclamantul A. în raport de motivul de casare invocat, urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de reclamant privește refuzul pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, exprimat prin Decizia nr. 76/16.03.2017, de rambursare a cheltuielilor electorale în sumă de 18.050 RON, refuz pe care instanța de fond l-a apreciat a fi legal în raport de prevederile art. 48 alin. (11) și (13) și art. 48 indice 1 din Legea nr. 334/2006 și de documentele justificative depuse de reclamant. Atât autoritatea pârâtă, cât și instanța de fond, au considerat că sumele de 14.200 RON din factura nr. x/09.12.2016, 1.000 RON din factura nr. x/22.11.2016 și 2400 RON din factura nr. x/25.11.2016 nu pot fi rambursate, întrucât materialul de propagandă face referire la campania electorală a doi candidați independenți (C. și A.), astfel că nu se poate identifica realitatea și legalitatea cheltuielilor electorale, respectiv facturarea corespunzătoare a serviciului prestat pentru fiecare competitor electoral. În ceea ce privește suma de 450 RON din contractul nr. x/07.12.2016, aceasta a fost, de asemenea, considerată nerambursabilă, întrucât nu se poate identifica realitatea și legalitatea cheltuielii electorale, cheltuiala fiind realizată în comun cu alt candidat independent.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile reclamantului, prima instanță aplicând în mod greșit prevederile legale incidente referitoare la caracterul rambursabil al cheltuielilor electorale.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 36 alin. (7) din Legea nr. 334/2006 și art. 39 din normele metodologice de aplicare a acestei legi, este considerat material de propagandă electorală orice material scris, audio sau video, care îndeplinește următoarele condiții: a) se referă în mod direct la un candidat sau partid politic care participă la alegeri sau referendum, clar identificat; b) este utilizat în perioada campaniei electorale, stabilită potrivit legilor privitoare la organizarea alegerilor; c) are obiectiv electoral și se adresează publicului larg; d) depășește limitele activității jurnalistice de informare a publicului.

Totodată, potrivit art. 48 alin. (11) din Legea nr. 334/200:

"Nu se rambursează: a) sumele de bani care depășesc plafoanele stabilite conform art. 37; b) sumele de bani care provin din alte surse de finanțare decât cele prevăzute de prezenta lege; c) sumele de bani utilizate în campania electorală cu încălcarea prevederilor art. 38 alin. (2).", iar conform alin. (13) din același act normativ:

"Eventualele neconcordanțe și/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie inițiativă sau la cererea autorității de control, suma conținută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată și rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă. […]".

Aceste dispoziții se corelează cu cele ale art. 48

1

din Legea nr. 334/2006, care stabilesc că:

"(1) Prin documentele justificative prevăzute la art. 48 alin. (1) - (5), (7) și (9) se înțelege facturi emise în conformitate cu prevederile legislației naționale sau a statului în care acestea au fost emise ori alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligația de plată, precum și documente privind efectuarea plăților.

(2) În situația în care din documentele justificative prevăzute de alin. (1), depuse de către mandatarii financiari, nu rezultă în mod clar legalitatea și realitatea cheltuielilor, Autoritatea Electorală Permanentă poate solicita declarații, clarificări sau documente justificative suplimentare."

Înalta Curte reține, în prim rând, că în speță nu a fost relevată, de către pârâta B., niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 48 alin. (11) din Legea nr. 334/2006, în care legea prevede cheltuielile nesupuse rambursării.

Cu toate acestea, nu pot fi reținute argumentele recurentului-reclamant în sensul că doar acest text de lege trebuie avut în vedere la stabilirea caracterului nerambursabil al cheltuielilor, câtă vreme art. 48 alin. (12) din Legea nr. 334/2006 dispune că Autoritatea Electorală Permanentă validează și rambursează, în limita plafoanelor stabilite la art. 37 și art. 38 alin. (2), sumele aferente cheltuielilor efectuate în circumscripțiile electorale, precum și cele efectuate la nivel central, pentru care s-a constatat că respectă destinațiile prevăzute de art. 38 alin. (2) și nu sunt finanțate din alte surse decât cele prevăzute de lege. Totodată, art. 48

1

alin. (2) din Legea nr. 334/2006 prevede că din documentele justificative trebuie să rezulte legalitatea și realitatea cheltuielilor.

Așadar, textul art. 48 alin. (11) din Legea nr. 334/2006 nu reprezintă singurul temei al refuzului de rambursare a cheltuielilor efectuate în campania electorală. Rambursarea se realizează pe bază de documente justificative, ceea ce implică refuzul legal al autorității competente de a proceda la o astfel de rambursare în cazul nedepunerii documentelor justificative în sensul legii. La aceeași concluzie se ajunge și atunci când, deși se prezintă documente, totuși din conținutul lor nu rezultă în mod clar legalitatea și realitatea cheltuielilor pretins a fi fost efectuate, existând erori și/sau neconcordanțe.

În speță, însă, Înalta Curte constată că cheltuielile electorale în sumă de 14.200 RON, 2400 RON și 1000 de RON îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi admise la rambursare. Astfel, deși materialele de propagandă fac referire la doi candidați independenți, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 334/2006 și art. 39 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice, în sensul că materialele se referă în mod direct la candidatul A., neexistând vreo dificultate în identificarea acestuia.

De altfel, Legea nr. 334/2006 nu conține dispoziții care să interzică acțiuni comune ale unor candidați independenți și nu impune condiția ca materialul de propagandă să se refere la un singur candidat. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, nu este necesar să existe un text de lege care să permită în mod expres desfășurarea unei campanii electorale comune, fiind suficient ca o astfel de interdicție să nu fie stipulată în vreun act normativ.

Într-adevăr, în ceea ce privește cheltuielile electorale, în cazul a doi candidați care au desfășurat o campanie comună, acestea nu pot fi rambursate fiecărui candidat decât în limitele în care a contribuit la plata lor. Or, în cauză, singurul candidat care a depus documentele justificative pentru cheltuielile amintite a fost reclamantul A., pârâta nesusținând și nefăcând dovada că aceste cheltuieli au fost solicitate la rambursare, total sau parțial, și de către candidatul C..

Totodată, din Notele explicative transmisă de reclamant la solicitările de clarificări ale pârâtei, rezultă că furnizorii D. S.R.L. și E. S.R.L. au întocmit două seturi de materiale, fiecare dintre acestea având în prim plan pe unul dintre cei doi candidați, fiecare dintre aceștia efectuând plata setului de materiale care-l aveau în prim plan. Așadar, reclamantul a plătit, separat de candidatul C., propriile materiale, respectiv pe cele în care figura în prim plan, fără a achita costul celor în care figura în plan secund.

În concluzie, documentele justificative sunt emise pe numele reclamantului, iar materialul de propagandă îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 36 alin. (7) din Legea nr. 336/2004, astfel încât Înalta Curte constată că realitatea și legalitatea cheltuielilor electorale a fost dovedită, refuzul pârâtei de rambursare a sumelor de 14.200 RON, 2400 RON și 1000 RON fiind nejustificat.

În ceea ce privește suma de 450 RON din contractul nr. x/07.12.2016, aceasta a fost, de asemenea, considerată nerambursabilă, întrucât nu se poate identifica realitatea și legalitatea cheltuielii electorale, cheltuiala fiind realizată în comun cu alt candidat independent. Înalta Curte constată că această cheltuială privește închirierea unui sediu de campanie și se încadrează în prevederile art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 334/2006 care menționează "cheltuieli pentru închirierea de spații și echipamente".

Recurenta-pârâtă a susținut, în fața instanței de fond, argumentul campaniei comune a celor doi candidați independenți, care va fi respins, pentru aceleași argumente anterior prezentate, precum și faptul că reclamantul nu a închiriat și echipamentele aferente sediului, acestea fiind închiriate de celălalt candidat. Această susținere nu este relevantă pentru stabilirea caracterului rambursabil al contravalorii chiriei, neexistând vreo obligație în sarcina candidatului de a închiria și echipamentele deodată cu sediul de campanie, cu atât mai mult cu cât costul de închiriere a echipamentelor a fost suportat de celălalt candidat, nefiind solicitat la rambursare de reclamant.

Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond a făcut o greșita aplicare a normelor de drept material în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va anula în tot Decizia nr. 76/16.03.2017, obligând pârâta Autoritatea Electorală Permanentă să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de rambursare formulată de reclamant, referitoare la cheltuieli electorale în sumă de 27.450 RON.

Cât privește criticile formulate de reclamant cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că aceste cheltuieli au fost acordate parțial de instanța de fond, în limita admiterii cererii de chemare în judecată. Or, admiterea în tot a pretențiilor reclamantului conduce și la admiterea cererii accesorii și la stabilirea cheltuielilor de judecată în cuantum integral.

Pe cale de consecință, constatând a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâta Autoritatea Electorală Permanentă să plătească reclamantului A. suma de 4.998,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și recurs și anume: 350 RON taxă judiciară achitată în fond, 100 RON taxă judiciară achitată în recurs și 4.548,50 RON onorariu avocațial achitat în fond .

II.2. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, analizat în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, reținând următoarele:

Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, soluționată prin încheierea din 13 decembrie 2017, se constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că aceasta este neîntemeiată, reținând că, deși plângerea prealabilă a fost formulată la data de 9 mai 2017, în aceeași zi cu înregistrarea acțiunii pe rolul Curții de Apel București, prematuritatea acțiunii se analizează în funcție de momentul la care se soluționează această excepție.

Înalta Curte constată că, la termenul din 13 decembrie 2017, când excepția a fost pusă în discuția părților, procedura prealabilă fusese parcursă de reclamant și finalizată prin emiterea unui răspuns de către autoritatea pârâtă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a menținut decizia contestată. Nu se poate reține argumentul recurentei referitor la lipsa de finalitate a procedurii prealabile, cât timp autoritatea a avut posibilitatea exercitării efective a dreptului de reexaminare a actului administrativ, respectiv de revocare sau modificare a acestuia, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004. În acest context, admiterea excepției prematurității acțiunii ar fi o măsură disproporționată în raport cu scopul pentru care procedura plângerii prealabile a fost instituită.

În ceea ce privește fondul recursului, pârâta B. a contestat legalitatea sentinței de fond din perspectiva caracterului nerambursabil al cheltuielilor electorale în sumă de 9400 RON.

Prin Decizia nr. 76/16.03.2017, recurenta a respins la rambursare suma de 1.000 RON din factura nr. x/08.12.2016, emisă de Grupul de Presă F. S.R.L., întrucât materialul de propagandă reprezintă bonus, fiind publicat și în presa scrisă, iar suma de 8400 RON din factura nr. x/05.12.2017, emisă de Compania Națională Poșta Română a fost respinsă întrucât documentul a fost completat necorespunzător, respectiv cuprinde un calcul matematic eronat și nu se identifică tipul de cheltuială electorală. În recurs, pârâta a reluat aceste argumente de nelegalitate, referitoare la documentele justificative prezentate de reclamant, susținând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 36 alin. (4), art. 37, art. 38 alin. (2), art. 48 alin. (12) din Legea nr. 334/2006 și art. 59 alin. (1), alin. (6) și alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 336/2004.

Cât privește suma de 1000 de RON, aferentă facturii nr. x/08.12.2016, emisă de Grupul de Presă F. S.R.L., recurenta-pârâtă a susținut neconcordanța dintre conținutul facturii și cel al Contractului de prestări servicii nr. x/24.11.2016, al Actului adițional nr. x și al Procesului-verbal nr. x/08.12.2016. În esență, recurenta apreciază că factura a fost emisă pentru un serviciu online (banner), care reprezintă în realitate un bonus, iar materialul de propagandă electorală a fost publicat în presa scrisă, deși factura a fost emisă pentru un serviciu online, critici pe care Înalta Curte le consideră nefondate.

Astfel, din cuprinsul contractului de prestări servicii, actului adițional și procesului-verbal sus-indicate, rezultă că serviciul contractat de reclamant cu prestatorul Grupul de Presă F. S.R.L. este acela de publicare a unui banner online, iar publicarea celor șapte articole a reprezentat un bonus. Potrivit Actului adițional nr. x/08.12.2016 la Contractul de prestări servicii nr. x/24.11.2016:

"Cele 7 articole publicate pe site-ul www.x.ro sunt un bonus, articolele respective fiind publicate și în presa scrisă", iar din Procesul-verbal nr. x/08.12.2016 rezultă că s-a procedat la predarea către candidatul A. a unui banner electoral online + 7 articole bonus.

Ca urmare, contrar susținerilor recurentei-pârâte, factura nr. x/08.12.2016 a fost emisă pentru serviciul de publicare a banner-ului online, articolele bonus (publicate atât online, cât și în presa scrisă) nefiind tarifate de prestatorul de servicii.

Totodată, Înalta Curte reține că factura nr. x/08.12.2016 a fost stornată prin factura nr. NT GF nr. 19979/17.02.2017, concomitent cu emiterea facturii nr. x/17.02.2017, care stipulează clar că suma de 1000 de RON a fost achitată pentru plata bannerului electoral online în Monitorul de Neamț și Roman pe site-ul www.x.ro, cu mențiunea celor 7 articole bonus (documente depuse la B. conform opisului de la dosar fond).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu există dubii cu privire la serviciul contractat și achitat de reclamant, documentele justificative probând că acesta a achitat o sumă de 1000 de RON, care reprezintă cheltuială electorală, supusă rambursării, conform art. 36-38 din Legea nr. 336/2004.

Referitor la suma de 8400 RON din factura nr. x/05.12.2017, emisă de Compania Națională Poșta Română, se constată că, în anexa la Decizia de nerambursare nr. x/16.03.2017, recurenta-pârâtă B. a susținut că documentul este necompletat corespunzător, calculul matematic fiind eronat și nefiind identificat tipul de cheltuială electorală. Totodată, în fața instanței de fond s-a invocat caracterul incomplet al adresei beneficiarului și lipsa mențiunii prețului unitar din cuprinsul facturii.

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă analiză a documentelor justificative depuse de reclamant ca anexă la cererea de rambursare, în raport de prevederile legale incidente, criticile pârâtei fiind nefondate.

În privința caracterului incomplet al adresei beneficiarului, lipsa acestui element de identificare nu este suficientă pentru a concluziona asupra încălcării dispozițiilor art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, atât timp cât restul mențiunilor permit identificarea reclamantului, fără a exista un risc de confuzie, neexistând vreun dubiu asupra persoanei care a contractat și achitat serviciul. Înalta Curte constată că singura omisiune în privința adresei reclamantului este cea a județului Neamț, însă, fiind indicată localitatea de domiciliul - Piatra Neamț, este nerezonabil a susține că această omisiune face imposibilă identificarea beneficiarului, județul în care se află localitatea Piatra Neamț reprezentând un aspect de notorietate sau, cel puțin, ușor verificabil.

Așadar, lipsa menționării județului de domiciliu reprezintă o omisiune care nu afectează conținutul și legalitatea datelor din factură. De altfel, recurenta-pârâtă nu a reținut, prin actul administrativ contestat în cauză sau prin răspunsul la plângerea prealabilă, că această omisiune ar fi determinat dificultăți în identificarea cu certitudine a beneficiarului cheltuielii solicitate la rambursare, argumentele acesteia bazându-se pe o interpretare strict formală, excesivă, a textului de lege.

Referitor la criticile vizând lipsa mențiunii prețului unitar și a neidentificării cheltuielii electorale, Înalta Curte reține că scopul trimiterii de către legiuitor, conform art. 48

1

alin. (1) din Legea nr. 336/2004 raportat la art. 319 din Codul fiscal, la mențiunile ce trebuie să se regăsească obligatoriu în factură, îl reprezintă verificarea realității și legalității achizițiilor realizate în timpul campaniei electorale. Acest scop nu este împiedicat, în prezenta cauză, prin lipsa mențiunii prețului unitar ori prin neidentificarea exactă a cheltuielii electorale în cuprinsul facturii nr. x/05.12.2016, existând suficiente elemente în clauzele Contractului nr. x NT.33/14.11.2016, a borderourilor de trimitere, a centralizatorului depus de Poșta Română care să confirme că serviciul prestat de Poșta Română privește trimiteri realizate prin serviciul G. în beneficiul candidatului independent la funcția de deputat A., iar conținutul acestor trimiteri este reprezentat de un afiș electoral, cheltuială rambursabilă conform Legii nr. 334/2006.

Recurenta-pârâtă a contestat precizările pe care Oficiul Județean de Poștă Neamț le-a prezentat instanței de fond prin adresa nr. x/22.01.2018, considerând că acestea sunt în contradicție cu situația care rezultă din cuprinsul Contractului nr. x NT.33/14.11.2016 și a facturii nr. x/05.12.2016. Or, contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că adresa oficiului județean de poștă nu face decât să confirme situația care rezultă din cuprinsul actelor anterior indicate, respectiv că serviciul contractat și achitat de candidatul A. este aferent campaniei electorale pe care a desfășurat-o în scopul alegerii sale în Camera Deputaților, înscriindu-se, așadar, în rândul cheltuielilor electorale rambursabile.

Cât privește argumentul incorectitudinii calculului matematic, recurenta-pârâtă nu a arătat în anexa la decizia de nerambursare în ce constă eroarea de calcul, ca de altfel nici în cuprinsul întâmpinării depuse în fond ori a cererii de recurs. Înalta Curte reține că instanța de fond a analizat detaliat această chestiune, prin raportare la tariful contractual (20 RON/kg), la numărul trimiterilor (conform borderourilor) și la greutatea trimiterilor (420 kg), concluzionând că suma de 8400 RON, înscrisă în factură, este corect calculată de prestatorul serviciului, concluzie care este apreciată a fi legală și va fi menținută de instanța de recurs.

Recurenta-pârâtă a mai invocat și greșita încadrare a acestei cheltuieli, de către instanța de fond, în prevederile art. 38 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 334/2006, deși, în opinia sa, trebuia încadrată în dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. d), care prevede un procent mai scăzut din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală. Cu toate acestea, recurenta-pârâtă nu a explicat care este consecința concretă a pretinsei încadrări eronate a cheltuielii într-o altă categorie, limitându-se la indicarea procentului diferit de angajare a cheltuielilor reglementate la lit. d) și e) ale art. 38, fără a arăta dacă acest procent diferit are relevanță în prezenta cauză. Chestiunea disputată în speță o reprezintă conținutul pretins necorespunzător al documentelor justificative prezentate de reclamant, acesta fiind motivul respingerii rambursării, iar nu depășirea procentului din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală, astfel încât criticile recurentei-pârâte sunt străine cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1023 din 07 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, și rejudecând:

Anulează în tot Decizia nr. 76/16.03.2017, emisă de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.

Obligă pârâta Autoritatea Electorală Permanentă să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de rambursare formulată de reclamant referitoare la cheltuieli electorale în sumă de 27.450 RON.

Obligă pârâta Autoritatea Electorală Permanentă să plătească reclamantului A. suma de 4998,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și recurs.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.