ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a solicitat: - anularea integrală a actului administrativ "Decizie de nerambursare a cheltuielilor electorale" nr. 172/05.09.2017 și anexa la acesta, "Situația cheltuielilor/contribuțiilor invalidate", comunicate reclamantului în data de 14.09.2017, cu adresa nr. x/12.09.2017; - anularea parțială a actului administrativ "Raport de control" nr. x/31.08.2017 și anexele la acesta, comunicat reclamantului în data de 14.09.2017, cu adresa nr. x/12.09.2017, în ceea ce privește mențiunile privind nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 și invalidarea cheltuielilor electorale, precum și deficiențele constatate (Cap. IV); - constatarea ca fiind valide a cheltuielilor electorale efectuate de reclamant în cuantum de 18.946,1 RON care fac obiectul "Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale" nr. 172/05.09.2017; - obligarea pârâtei la rambursarea cheltuielilor electorale în cuantum de 18.946,1 RON; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 53/2018 din 30 ianuarie 2018, a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a anulat decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 172/05.09.2017 și parțial raportul de control x/31.08.2017 în ceea ce privește cheltuielile electorale invalidate în cuantum de 18.946,1 RON, a obligat pârâta la rambursarea cheltuielilor electorale în cuantum de 18.946,1 RON, a respins capătul de cerere privind constatarea ca valide a cheltuielilor electorale în cuantum de 18.946,1 RON și a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, taxa timbru.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prin încheierea de ședință din 16.01.2018, care face parte integrantă din sentința civilă nr. 53/30.01.2018, instanța de fond a respins excepția netimbrării capătului 4 al cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare, motivând că ".. .rambursarea sumei menționate la punctul 4 din cerere, este o consecință a solicitării de anulare a actului administrativ și nu se încadrează în categoria cererilor menționate de art. 16 lit. b) din O. U.G. nr. 80/2013". Prin respingerea acestei excepții instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Prin Cererea de rambursare a cheltuielilor electorale nr. 357/10.07.2017, reclamantul a solicitat rambursarea cheltuielilor electorale în cuantum total de 25.988,10 RON, iar prin Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 172/05.09.2017 s-a dispus nerambursarea sumei de 18.946,10 RON, reprezentând cheltuieli electorale care nu îndeplinesc condițiile legale de rambursare prevăzute de Legea nr. 334/2006, explicitarea motivelor de invalidare a cheltuielilor fiind menționate în anexa la decizie. Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013. În concluzie, instanța de fond avea obligația să pună în vedere reclamantului să facă dovada timbrării capătului 4 de cerere, iar în caz contrar să admită excepția invocată de instituția noastră și să anuleze cererea ca insuficient timbrată. De asemenea, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 172/05.09.2017, pentru lipsa plângerii prealabile, reținând că "...în aceasta situație reclamanta nu era obligată să parcurgă procedura prealabilă, întrucât decizia de nerambursare exprimă un refuz de soluționare a unei cereri, situație în care procedura prealabilă nu se mai efectuează". Recurenta consideră că soluția instanței de fond, cu privire la această excepție, este total nefondată, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 193 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. La dosarul cauzei nu există nici un înscris prin care reclamantul să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile împotriva Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 172/05.09.2017 și a Raportului de control nr. x/31.08.2017, obligatorie conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., astfel ca cererea sa este inadmisibilă. Fără nici un temei legal, instanța de fond consideră că procedura prealabilă nu se aplică în speță, deoarece decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale reprezintă un refuz la cererea de rambursare a cheltuielilor electorale. De asemenea, în mod neîntemeiat, instanța de fond reține că singura condiție pe care trebuia să o îndeplinească cererea reclamantului de rambursare a cheltuielilor electorale era cea prevăzută de art. 48 alin. (8) din Legea nr. 334/2006, potrivit căruia "în cazul alegerilor locale, cheltuielile efectuate într-o circumscripție electorală de către un candidat independent se rambursează numai dacă acesta a obținut minimum 3% din voturile valabil exprimate pentru funcția la care a candidat". Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 172/05.09.2017 este un act administrativ individual, creator de drepturi și obligații, ce poate fi contestat la instanța de contencios administrativ, fiind emis în temeiul dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016, ca urmare a verificării îndeplinirii condițiilor legale pentru rambursarea cheltuielilor electorale realizate de către reclamant în cadrul alegerilor parțiale pentru autoritățile administrației publice locale din 11.06.2017, solicitate prin cererea de rambursare nr. x/10.07.2017. Recurenta mai susține că soluția instanței de judecată de admitere în parte a acțiunii a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 334/2006, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin, H.G. nr. 10/2016 și Ordinul nr. 2634/2015, emis de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 și art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin H.G. nr. 10/2016, contribuțiile pentru campania electorală pot fi utilizate numai pentru cheltuieli electorale care pot fi efectuate în campania electorală. Potrivit H.G. nr. 252/20.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295/26.04.2017, campania electorală pentru alegerile locale parțiale din 11 iunie 2017 a început la data de 27.05.2017 și s-a încheiat la data de 10.06.2017, iar data rămânerii definitive a candidaturilor a fost 28.05.2017. Pentru aceste argumente, intimatului-reclamant i-au fost invalidate și nerambursate cheltuieli electorale realizate înainte de începerea campaniei electorale, în cuantum total de 18.671,1 RON, reprezentând materiale de propagandă electorală achiziționate de la S.C. B. S.A., în data de 17.05.2017 și 25.05.2017. recurenta consideră că în mod contrar celor reținute de instanța de fond, plata acestor materiale de propagandă nu putea fi angajată înainte de data la care intimatul-reclamant putea depune în mod legal contribuții în conturile deschise pentru finanțarea campaniei electorale, respectiv 28.05.2017, data rămânerii definitive a candidaturilor. Instanța de fond consideră legale aceste cheltuieli electorale, constatând că serviciile facturate de S.C. B. S.A. au fost prestate în timpul campaniei electorale, respectiv 27.05.2017-10.06.2017. Însă, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006, pentru validarea și rambursarea acestor cheltuieli electorale era absolut necesar ca și angajarea acestora să se realizeze în perioada campaniei electorale, respectiv facturile fiscale seria x nr. x și nr. x, seria x nr. x și nr. x, să fi fost emise în timpul campaniei electorale, după rămânerea definitivă a candidaturilor, și nu anterior acesteia, așa cum s-a întâmplat în fapt. Se mai arată că în ceea ce privește nelegalitatea nerambursări sumei de 275 RON, având ca document justificativ Factura fiscală RPC nr. x/09.06.2017, emisă de C. Craiova și Contractul de prestări servicii hoteliere nr. 670/29.05.2017, instanța de fond a apreciat că în vederea rambursării cheltuielilor electorale important este obiectul contractului stabilit de părți, chiar dacă pe factura emisă este menționat banqueting în loc de cofee break". În opinia recurentei, concluziile controlorilor financiari, reținute în Raportul de control nr. x/31.08.2017, cu privire la nelegalitatea cheltuielilor electorale realizate în baza documentelor justificative anterior menționate, prin raportare la încălcarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334, sunt temeinice și legale. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 48 alin. (11) lit. c) și alin. (13) din Legea nr. 334/2006, recurenta consideră că a dispus în mod temeinic și legal, prin Decizia nr. 172 din 05.09.2017, că nu se rambursează suma de 18.946,10 RON, reprezentând cheltuieli electorale care nu îndeplinesc condițiile legale de rambursare, realizate de intimatul-reclamant în cadrul alegerilor locale parțiale din 11.06.2017, în calitate de candidat independent la funcția de primar în Circumscripția electorală nr. 1 Craiova, jud. Dolj. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a candidat ca independent pentru funcția de primar al Municipiului Craiova la alegerile parțiale din data de 11.06.2017, campania electorală desfășurându-se în perioada 27.05.2017-10.06.2017. Din totalul voturilor valabil exprimate, reclamantul a obținut 12,98%, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 48 alin. (8) din legea 334/2006, conform căruia: "În cazul alegerilor locale, cheltuielile efectuate într-o circumscripție electorală de către un candidat independent se rambursează numai dacă acesta a obținut minimum 3% din voturile valabil exprimate pentru funcția la care a candidat". Reclamantul a solicitat pârâtei rambursarea cheltuielilor electorale în sumă de 25.988,10 RON, fiind emisă decizia de rambursare nr. x/05.09.2017 precum și decizia de nerambursare 172/05.09.2017. Potrivit anexei la decizia de nerambursare, motivul refuzului rambursării unei părți a cheltuielilor electorale l-a constituit faptul că aceste cheltuieli nu au fost efectuate în timpul campaniei electorale. De asemenea, pentru suma de 275 RON s-a arătat că există neconcordanțe între informațiile din documentele justificative, în sensul că pe factură este menționat la servicii facturate "banqueting", iar în contract este menționat închiriere sală coffee break. În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita respingere a excepției nulității cererii de chemare în judecată pentru insuficientă timbrare, Înalta Curte constată că reclamantul a achitat taxa de timbru în cuantumul solicitat de către instanța de judecată în etapa de regularizare, astfel că acesta și-a îndeplinit obligația dispusă de instanță. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că nu pot fi avute în vedere susținerile recurentei-pârâte cu privire la obligativitatea achitării unei taxe suplimentare, având în vedere că rambursarea sumei menționate la punctul 4 al cererii de chemare în judecată este o consecință directă a solicitării de anulare a actului administrativ și nu se încadrează în categoria cererilor menționate de art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte constată că prin Adresa nr. x intimata-reclamantă a solicitat să-i fie rambursate toate cheltuielile efectuate în campania electorală, potrivit art. 48 din Legea nr. 334/2006. Recurenta-pârâtă a răspuns prin Decizia de rambursare a cheltuielilor electorale nr. 171/05.09.2017 prin care s-au rambursat parțial cheltuielile, doar în ceea ce privește suma de 7.042 RON, precum și prin Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 172/05.09.2017, prin care s-a respins cererea de rambursare pentru diferența de 18.946,1 RON. Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu există obligativitatea parcurgerii unei alte proceduri prealabile, întrucât decizia de nerambursare exprimă un refuz de soluționare a unei cereri, situație în care procedura prealabilă nu se mai efectuează. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia invalidarea cheltuielilor s-a făcut pentru motivul prevăzut la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006, respectiv că acestea nu ar fi fost efectuate în timpul campaniei electorale, Înalta Curte constată că această situație vizează cea mai mare parte a cheltuielilor invalidate, respectiv suma de 18.671,1 RON. Toate aceste cheltuieli au avut caracter publicitar (radio/tv/presă scrisa, online, afișe și broșuri electorale). Decizia de invalidate, a fost stabilită inițial prin Raportul de control, care arată că "s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 având în vedere efectuarea unor cheltuieli înainte de începerea campaniei electorale". Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și argumentat a constatat că s-a făcut o greșită interpretare a textelor de lege. Potrivit art. 38 alin. (2) din Legea nr. 334/2006: "Contribuțiile pentru campania electorală pot avea numai următoarele destinații: a) cheltuieli pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă electorală la radio, televiziune și în presa scrisă în cuantum de maximum 40% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală; b) cheltuieli pentru producția și difuzarea materialelor de propagandă electorală online, în cuantum de maximum 30% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală; c) cheltuieli pentru cercetări sociologice, în cuantum de maximum 30% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală; d) cheltuieli pentru afișe electorale, în cuantum de maximum 20% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală; e) cheltuieli pentru broșuri, pliante și alte materiale de propagandă electorală tipărite, în cuantum de maximum 50% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală; f) cheltuieli pentru închirierea de spații și echipamente și cheltuieli de protocol destinate organizării de evenimente cu tematică politică, economică, culturală sau socială, pentru transport și cazare, pentru asistență juridică și alte tipuri de consultanță, precum și pentru plata serviciilor mandatarilor financiari, în cuantum de maximum 30% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală; g) cheltuieli pentru comisioane bancare". Prin urmare, art. 38 alin. (2) nu instituie o limitare în ceea ce privește perioada de timp în care pot fi efectuate anumite cheltuieli electorale, ci impune un prag valoric al fiecărei categorii de cheltuieli, în raport de cuantumul total al cheltuielilor electorale. Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că interpretarea dată de recurenta-pârâtă, respectiv că nu ar putea fi validate deoarece ar fi fost efectuate anterior începerii campaniei electorale este greșită, scopul urmărit de legiuitor fiind acela ca respectivele cheltuieli în ceea ce privește bunurile/serviciile achiziționate să nu fie utilizate decât în perioada campaniei electorale. În schimb, contractele pentru achiziționarea acestor bunuri/servicii pot fi încheiate oricând, chiar anterior de începerea campaniei, fiind astfel inclusă și efectuarea plății. Recurenta-pârâtă a apreciat că există neconcordanțe între documentele prezentate, respectiv că în contractul încheiat cu furnizorul de servicii s-ar fi prevăzut "închiriere sala-coffee break", iar pe factura emisă de furnizor ar fi fost menționat "banqueting". În realitate, cheltuiala a fost efectuată în scop electoral, pentru serviciile descrise în contract, respectiv închiriere sală pentru coffee break. Așadar, sub acest aspect în mod corect a stabilit instanța de fond că important pentru stabilirea categoriei cheltuielilor este obiectul contractului în temeiul căruia au fost efectuate, iar nu mențiunea de pe factura fiscală, care nu este un act juridic și nici izvor de obligații. Înalta Curte constată că și celelalte susțineri sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.