ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5275/2012

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

cauzei.

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, P.C. a solicitat constatarea nulității procesului

verbal din 3 aprilie 2012, constatarea calității de partid parlamentar a P.C.

cu consecința completării componenței B.E.C. cu reprezentantul desemnat al P.C.

În motivarea

contestației sale, contestatorul a arătat că, în temeiul art. 36 din Legea nr. 67/2004

pentru alegerea autorităților administrației publice locale, P.C., în calitate

de partid parlamentar, a solicitat B.E.C., cu adresa din 29 martie 2012,

completarea componenței sale cu reprezentantul desemnat de acest partid.

Și-a motivat cererea

pe prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, potrivit cărora B.E.C.

este alcătuit din 7

judecători ai Înaltei

Curți de Casație și Justiție, președintele

și vicepreședinții A.E.P. și 11

reprezentanți

ai partidelor politice, alianțelor politice și

alianțelor electorale.”și

alin. (4) care stipulează că”Î

n termen de

24 de ore de la alegerea președintelui

B.E.C.,

biroul se completează cu președintele

și

vicepreședinții A.E.P. și cu câte

un

reprezentant al partidelor politice parlamentare”.

Prin Decizia nr. 1961

din 6 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de P.C. împotriva procesului

verbal din 3 aprilie 2012 al B.E.C. și a dispus modificarea procesului verbal

în sensul includerii reprezentantului P.C. ca membru B.E.C.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut următoarele considerente:

Legea nr. 67/2004

reglementează regimul alegerilor pentru autoritățile administrației publice

locale – consilii locale, consilii județene, primari și președinți ai

consiliilor județene.

Potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din acest act normativ”Pentru organizarea și

desfășurarea operațiunilor electorale se înființează în condițiile prezentei

legi: B.E.C., birouri electorale județene, birouri electorale de circumscripție

și birouri electorale ale secțiilor de votare”.

De asemenea, în

conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din lege, B.E.C. este alcătuit

din 7 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și

vicepreședinții A.E.P. și 11 reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor

politice și alianțelor electorale.

Alin. (4): În termen

de 24 de ore de la alegerea președintelui B.E.C., biroul se completează cu

președintele și vicepreședinții A.E.P. și cu câte un reprezentant al partidelor

politice parlamentare”.

Înalta Curte,

analizând contestația formulată de petent prin prisma dispozițiilor Legii nr. 67/2004,

a reținut că B.E.C. se înființează în conformitate cu dispozițiile speciale ale

acestei legi, care în cuprinsul său, la art. 36 alin. (4), face referire la

„partide politice parlamentare” fără alte distincții, astfel cum s-a reținut în

procesul verbal de completare 3 aprilie 2012 al B.E.C.

Conform procesului

verbal contestat, B.E.C. a fost completat cu reprezentanți ai P.D.L., P.N.L., U.N.P.R.

inclusiv ai P.S.D. cu care petenta a format alianță politică la alegerile

parlamentare din 2008.

Cum legea se

interpretează în sensul de a produce efecte, iar aceasta reglementează strict

regimul alegerilor locale, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens,

includerea P.C. alături de P.S.D., P.D.L., P.N.L., U.N.P.R. și U.D.M.R., în

categoria partidelor politice parlamentare trebuie analizată din prisma

criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, respectiv ca fiind un partid politic

care este reprezentat în parlament prin membrii săi care au calitatea de

parlamentari.

A reținut Înalta

Curte că Legea nr. 35/2008, adoptată ulterior și menționată ca argument juridic

în cuprinsul procesului verbal nu poate servi pentru interpretarea art. 36 alin.

(4) din Legea nr. 67/2004 pentru că, definiția dată partidelor politice

parlamentare este prevăzută numai în art. 2 pct. 6.1 din Legea nr. 35/2008, la Titlul I pentru Alegerea Camerei Deputaților și Senatului, în timp ce Titlul II, privind

modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților

administrative publice locale, nu prevede o mențiune în acest sens.

De altfel, atunci

când legiuitorul a simțit nevoia unei definiții a prevăzut-o în mod expres, așa

cum a făcut-o în art. 124 din Legea nr. 67/2004, care condiționează asimilarea

organizațiilor cetățenilor români aparținând minorităților naționale cu

categoria partidelor politice parlamentare, de existența unui grup parlamentar

propriu în ambele Camere ale Parlamentului.

II. Calea de atac

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri irevocabile Camera Deputaților a formulat cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitând desființarea

hotărârii atacate și respingerea contestației formulate de P.C. împotriva

procesului – verbal din 3 aprilie 2012 al B.E.C. pentru alegerea autorităților administrației

publice locale 2012.

În soluționarea cererii

de revizuire au fost invocate ca acte noi stenograma ședinței Camerei Deputaților

din data de 15 decembrie 2008, publicată în M. Of. al României, partea a II, nr.

1 din 25 decembrie 2008, stenograma ședinței Camerei Deputaților din data de 1

februarie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea a II-a, nr. 1 din 10

februarie 2011 și stenograma ședinței Camerei Deputaților din data de 1

februarie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea a II-a, nr. 3 din 10

februarie 2012, arătându-se că aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere la

soluționarea contestației formulate de P.C.

Din acest motiv, s-a susținut

că, decizia atacată este nelegală și contrară dispozițiilor art. 36 din Legea nr.

67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, art. 2 pct.

6.1 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și

pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004, a Legii nr. 215/2001 și a Legii

nr. 393/2004.

Astfel, s-a arătat că,

din stenograma ședinței Camerei Deputaților din data de 15 decembrie 2008

rezultă că au fost stabilite grupurile parlamentare în care erau reprezentate partidele

parlamentare, inclusiv P.C., dar conform stenogramei ședinței Camerei

Deputaților din data de 1 februarie 2011, Grupul parlamentar al Alianței

politice a P.S.D. și a P.C. s-a transformat în Grupul parlamentar al P.S.D.,

fără să mai cuprindă și reprezentanții P.C.

Cum în ședința Camerei

Deputaților din data de 1 februarie 2012 nu a existat nici o modificare în

privința denumirii, componenței sau conducerii grupurilor parlamentare, revizuienta

a învederat că, în legislatura 2008 – 2012, P.C. nu a avut un grup parlamentar

propriu, în sensul definit de art. 12 alin. (1) din Regulamentul Camerei

Deputaților, ca fiind grupul parlamentar constituit din cel puțin 10 deputați.

De asemenea, s-a

arătat că, față de noțiunea de partid politic parlamentar, definită la pct. 6.1

al art. 2 din Legea nr. 35/2008, P.C. nu îndeplinește cele două condiții cumulative

prevăzute de lege, fiind numai partid politic, iar nu partid politic

parlamentar.

Revizuienta a considerat

că este greșită motivarea deciziei contestate pe dispozițiile Legii nr. 67/2004,

arătând că această lege nu definește noțiunea de partid politic parlamentar,

întrucât se referă doar la alegerile locale și județene, fără a reglementa

alegerile parlamentare. Ca urmare, s-a apreciat că, noțiunea de partid politic

parlamentar constituie pentru Legea nr. 67/2004 doar un criteriu de selectare a

reprezentanților politici și nicidecum o noțiune specifică acestei legi, așa

cum este pentru Legea nr. 35/2008, care are legătură cu rezultatele alegerilor parlamentare.

Ca argument în acest

sens au fost invocate și dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea

nr. 24/2000, republicată, conform cărora, reglementările de același nivel și

având același obiect de reglementare se cuprind, de regulă, într-un singur act

normativ, iar o reglementare de aceeași materie și de același nivel poate fi

cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul care

cuprinde reglementarea generală în materie.

III. Considerentele Înaltei

Curți asupra cererii de revizuire

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca

nefondată pentru următoarele considerente:

de drept relevante

Revizuirea Deciziei nr.

1961 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost

solicitată de revizuenta Camera Deputaților pentru motivul de revizuire

prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit acestor

prevederi legale, care constituie temeiul juridic al prezentei cauze,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Din interpretarea

acestor dispoziții legale rezultă că, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută

în cazul descoperirii unui înscris de o importanță hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, care nu a fost prezentat inițial, independent de voința părții,

dar care exista la momentul judecății și nu a fost depus în instanță din cauza

reținerii lui de partea adversă ori dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

Înscrisurile depuse ca

acte noi în prezenta cauză nu corespund cerințelor impuse de lege pentru retractarea

unei hotărâri judecătorești irevocabile, întrucât se constată că, deși existau

la data judecării litigiului, înfățișarea lor în instanță nu a fost împiedicată

de o împrejurare mai presus de voința părților sau de faptul reținerii lor de

către partea potrivnică.

Contrar reglementării

susmenționate, actele noi invocate de revizuientă reprezintă stenogramele din ședințele

Camerei Deputaților din datele de 15 decembrie 2008, 1 februarie 2011 și 1

februarie 2012 care, prin publicarea lor în M. Of. al României, exclud ipoteza

juridică a unei imposibilități de depunere ca probe la judecarea litigiului.

În consecință, aceste

stenograme, ca de altfel și adresa din 3 aprilie 2012, care a fost întocmită

chiar de către autoritatea revizuientă, nu îndeplinesc condițiile impuse de

lege pentru existența și concludența înscrisurilor invocate în susținerea unei cereri

de revizuire, astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară

de atac exercitată în cauză.

Argumentele expuse cu

referire la aceste înscrisuri nici nu reprezintă o motivare efectivă a cazului

de revizuire invocat, fiind prezentate numai considerente de nelegalitate și

netemeinicie a deciziei atacate, care nu pot fi examinate în cadrul procesual

determinat de lege pentru calea extraordinară de atac exercitată.

De altfel, în

jurisprudența Curții europene a drepturilor omului s-a reținut că, revizuirea

nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui

proces soluționat definitiv și că, numai erorile care nu au devenit vizibil

decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul

securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea

căilor ordinare de atac.

de revizuire și temeiul juridic al acesteia.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute limitativ

de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta

cerere de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Camera Deputaților împotriva Deciziei nr. 1961 din 6

aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2012.