ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2016

Decizia nr. 313/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 681 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Academia de Înalte Studii Agronomice Cluj, prin succesoarea sa în drepturi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj.

S-a admis acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâților Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj, s-a constatat că pe terenul în suprafață de 4.568 mp înscris în CF Cluj, este edificată o construcție cu suprafața utilă de 449 mp, cu regim de înălțime P+E, pe fundații din beton, cadre din beton cu zidării de cărămidă, acoperit tip terasă, compusă din: parter, o cofetărie, două birouri, două magazii, o centrală termică, două anexe, o debara, un grup sanitar, un WC femei, un WC bărbați; etaj o sală restaurant, o bucătărie, un depozit, o garderobă, un antreu, un sas, un WC, un WC femei, un WC bărbați, o terasă intrare.

S-a constatat că pe același teren este edificată o fundație cu trei stâlpi în suprafață de 340 mp nefinalizată.

A fost obligată pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare privind supraedificatele descrise anterior, respectiv construcție finalizată și fundație, situate pe terenul înscris în CF Cluj, pentru diferența de preț de 63.128 dolari SUA achitată integral, în caz contrar prezenta decizie va ține loc de act autentic notarial. S-a dispus instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafață de 4.568 mp înscris în CF Cluj și a unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3.069 mp menționat în Hotărârea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nr. 33 din 25 ianuarie 2011 în favoarea reclamantei.

S-a dispus intabularea în CF a drepturilor astfel dobândite în favoarea reclamantei.

S-a respins acțiunea intentată împotriva pârâtului Statul Român prin Academia de înalte Studii Agronomice Cluj, prin succesoarea sa în drepturi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între pârâta B. Cluj și reclamantă s-a încheiat contract de asociere în participațiune nr. 47 din 23 aprilie 2008, prin care părțile au convenit să creeze o asociație în vederea exploatării unei suprafețe de 7.637 mp teren aflat în administrarea pârâtei, situat în municipiul Cluj-Napoca, prin realizarea și construirea unui ansamblu de turism, agrement și alimentație publică.

Aportul pârâtei a constat în acordarea dreptului de folosință asupra terenului menționat anterior și a dreptului de superficie pentru construcțiile, utilitățile, căile de acces etc., aferente construcțiilor.

Între aceleași părți, s-a încheiat ulterior antecontractul de vânzare-cumpărare la data de 29 mai 2008, prin care aceeași pârâtă i-a promis reclamantei înstrăinarea imobilului proprietate extratabulară, aflat în domeniul privat al B. Cluj, reprezentând clădire parter, etaj și terasă, precum și fundația alăturată acesteia, conform releveurilor anexate actelor, edificate în baza Autorizației pentru executare de lucrări nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Cluj-Napoca în favoarea Administrației Parcurilor și Străzilor Cluj-Napoca și a Autorizației de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993 emisă de Primărie, Municipiul Cluj-Napoca pe terenul înscris în CF Cluj, proprietatea Statului Român, Academia de înalte Studii Agronomice Cluj, pentru prețul de 41.180 euro, calculat ca fiind diferența între valoarea totală a construcției de 237.165 dolari SUA și aportul reclamantei de 174.737 dolari SUA, potrivit contractului de asociere.

B. Cluj a recunoscut la interogatoriu că prețul de vânzare-cumpărare stabilit a fost achitat și că nu și-a putut îndeplini obligația de predare a tuturor actelor necesare semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare, pentru că imobilul construcție nu a fost intabulat în cartea funciară, iar în prezent Municipiul Cluj-Napoca face demersurile legale în vederea intabulării terenului, urmând a fi reglementată situația juridică a acestuia, motiv pentru care este de acord cu acțiunea reclamantei.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 33 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat dezlipirea imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în CF Cluj, în suprafață de 59.308 mp, cu drept de proprietate în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, printre parcelele dezmembrate aflându-se și cea în suprafață de 4.568 mp și cea în suprafață de 3.069 mp.

Prima parcelă a trecut din domeniul public al municipiului, în proprietatea privată a acestuia și a făcut obiectul schimbului între Municipiul Cluj-Napoca și B. Cluj, care a oferit terenul în suprafață de 4.813 mp înscris în CF Cluj, aflat în proprietatea sa.

Prin aceeași hotărâre, s-a aprobat darea în administrarea B. Cluj a celei de-a doua suprafețe de 3.069 mp. În baza acestei hotărâri, s-a încheiat contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 611 din 8 aprilie 2011 de BNP C., imobilul în suprafață de 4.568 mp fiind înscris în cartea funciară cu același număr în favoarea pârâtei B. Cluj.

În cuprinsul contractului, părțile au declarat că au cunoștință de faptul că pe terenul înscris în CF Cluj, sunt menționate construcțiile administrative și social-culturale în suprafață de 407 mp, fără acte și înțeleg să încheie contractul în aceste condiții.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții B. Cluj și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.

În apelul declarat de pârâta B. Cluj, s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.

În apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 6/A din 23 ianuarie 2013 a reținut următoarele:

În speță, este vorba de două parcele de teren: 1) o parcelă de teren în suprafață de 4.568 mp înscrisă în CF Cluj-Napoca, asupra căreia este proprietară pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca. Pe acest teren este edificată construcția în litigiu, cu suprafața utilă de 449 mp, cu regim de înălțime P+E și o fundație cu trei stâlpi, în suprafață de 340 mp; 2) o parcelă în suprafață de 3.069 mp proprietatea pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, înscrisă în CF Cluj, în administrarea B. Cluj-Napoca, potrivit art. 7 din H.C.L. nr. 33 din 25 ianuarie 2011.

În baza Autorizației pentru executare de lucrări nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981, emisă de Consiliul Popular al Municipiului Cluj-Napoca, Administrația Parcurilor și Străzilor Cluj-Napoca a fost autorizată să execute o amenajare bază de agrement în cartierul Grigorescu.

În baza Autorizației de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a autorizat B. Cluj-Napoca să execute lucrările de închidere, din tâmplărie și geam la etajul I al bazei de agrement Someș.

Prin Certificatul nr. 438 din 14 mai 2008 emis de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, s-a atestat edificarea construcției realizate în conformitate cu Autorizațiile de construire nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 și nr. 11409/409 din 10 mai 1993.

Prin Contractul de asociere în participațiune nr. 47 din 23 aprilie 2008, încheiat între pârât B. Cluj-Napoca și reclamanta SC A. SRL Cluj-Napoca, părțile au convenit să creeze o asociație în vederea exploatării suprafeței de 7.637 mp teren aflat în administrarea B., situat în Cluj-Napoca, în vederea realizării și construirii unui ansamblu de turism, agrement și alimentație publică, B. Cluj-Napoca punând la dispoziția SC A. SRL Cluj-Napoca, terenul în suprafață de 7.637 mp cu drept de folosință, în timp ce aceasta se obligă să asigure finanțarea, coordonarea, realizarea, punerea în funcțiune a ansamblului de turism, agrement și alimentație publică.

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 mai 2008, pârâta B. Cluj-Napoca i-a promis reclamantei vânzarea „imobilului proprietate extra-tabulară, aflată în domeniul privat al B. Cluj constând din clădire parter, etaj și terasă precum și fundația alăturată acesteia conform releveurilor anexate care fac parte integrantă din prezentul contract edificate în baza Autorizației pentru executare de lucrări nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Cluj-Napoca și a autorizației de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993 emisă de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, pe terenul înscris în CF Cluj, proprietate a Statului Român, Academia de înalte Studii Agronomice Cluj".

Prin referatul nr. 53843/451.1 din 9 aprilie 2008 întocmit de Direcția Patrimoniului Municipiului Cluj-Napoca, s-a arătat că SC A. SRL Cluj-Napoca a edificat 1 tobogan acvatic și 2 terenuri de sport din investiții proprii, pe care le-a cedat și au intrat în domeniul public al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca prin H.C.L. nr. 199 din 15 aprilie 2008, în schimbul clădirii restaurant „edificată" în incinta Ștrand D., clădire care figurează în domeniul privat al B.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, nr. 33 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat trecerea terenului în suprafață de 4.568 mp din proprietatea publică a Municipiului Cluj-Napoca, în proprietatea privată a acestuia și s-a aprobat schimbul între terenul în suprafață de 4.568 mp cu număr cadastral nou situat în Municipiul Cluj-Napoca și administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, și terenul în suprafață de 4.813 mp rezultată după diminuare, înscrisă în CF Cluj-Napoca, aflată în proprietatea Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca (B.), situat în Municipiul Cluj-Napoca, schimb perfectat prin contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 611 din 8 aprilie 2011.

Analizând toate probele administrate în cauză, inclusiv răspunsurile pârâtei B. la interogatoriu s-a stabilit că Baza de Agrement Someș, respectiv clădirea restaurant, a fost construită în etape de A.P.S. Cluj-Napoca, B. Cluj-Napoca și parțial de reclamantă și face parte din domeniul privat al B. Cluj-Napoca. Așa fiind, ea poate face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.

Vestiarele care figurează ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, în administrarea B. Cluj-Napoca având ca element de identificare nr. ...., aflat la poziția III din graficul de descărcare privind investiția de Bază de Agrement Cluj-Napoca, nu sunt incluse în construcția în suprafață de 449 mp situată pe terenul în suprafață de 4.568 mp, și cu atât mai puțin în fundația în suprafață de 340 mp.

Prin urmare, s-a reținut, atât timp cât pârâta B. Cluj-Napoca a întreprins demersuri pe lângă Primăria Municipiului Cluj-Napoca, de obținere a atestatului privind edificarea construcției realizate în conformitate cu autorizațiile de construire nr. 13836/418 din 6 octombrie 1981 și nr. 11409/409 din 10 mai 1993, pe care l-a obținut cu nr. 438 din 14 mai 2008; câtă vreme Consiliul de Administrație al B. Cluj-Napoca a aprobat vânzarea construcțiilor către reclamantă iar apoi a încheiat cu aceeași reclamantă antecontractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2008, iar la întrebarea nr. 8 a interogatoriului „dacă este de acord cu admiterea acțiunii precizate, a răspuns „da", admiterea acțiunii reclamantei față de pârâta B. Cluj-Napoca, este legală și temeinică, situație în care apelul acestei pârâte împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat. Susținerea apelantei că terenul în suprafață de 4.568 mp din CF Cluj-Napoca, construcția în suprafață de 449 mp și fundația în suprafață de 340 mp ar face parte din domeniul public al municipiului Cluj-Napoca și prin urmare ar fi incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, nu au nicio acoperire în probațiunea administrată în cauză, din care rezultă cu certitudine că atât terenul în suprafață de 4.568 mp, cât și construcția în suprafață de 449 mp, precum și fundația în suprafață de 340 mp, sunt proprietatea privată a B. Cluj-Napoca.

Față de considerentele anterioare, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. Cluj-Napoca a fost apreciată ca neîntemeiată. În privința excepției autorității de lucru judecat raportat la Decizia civilă nr. 1962/2002 a Curții de Apel Cluj, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că terenul în suprafață de 4.568 mp, construcția în suprafață de 449 mp și fundația în suprafață de 340 mp fac parte din proprietatea privată a B. Cluj-Napoca.

În ceea ce privește apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, acesta a fost considerat fondat în parte.

Nu a fost considerat fondat apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca în privința suprafeței de 4.568 mp, din moment ce prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nr. 33 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat schimbul suprafeței de 4.568 mp proprietate privată a municipiului Cluj-Napoca, cu terenul în suprafață de 4.813 mp proprietatea B. Cluj-Napoca, după care s-a încheiat contractul de schimb imobiliar între aceleași părți, autentificat sub nr. 611 din 8 aprilie 2011, după care B. Cluj-Napoca și-a intabulat dreptul de proprietate în CF Cluj-Napoca.

Referitor la terenul în suprafață de 3.069 mp, din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 33 din 25 ianuarie 2011, rezultă că în urma dezlipirii, se va înscrie într-o carte funciară nouă, în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, astfel că s-a și înscris în CF Cluj-Napoca, dar în administrarea B. Cluj-Napoca.

Asupra terenului în suprafață de 3.069 mp proprietatea Municipiului Cluj-Napoca, aflat în administrarea B. Cluj-Napoca, chiar dacă împreună cu suprafața de 4.568 mp în total 7.637 mp, a făcut obiectul Contractului de asociere în participațiune nr. 47 din 3 aprilie 2008 încheiat între B. Cluj-Napoca și SC A. SRL Cluj-Napoca, în mod nelegal prima instanță a instituit un drept de folosință fără acordul proprietarului Municipiul Cluj-Napoca, față de care nu sunt opozabile convențiile încheiate între reclamantă și pârâta B. Cluj-Napoca.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a admis în parte apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, împotriva sentinței tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanta SC A. SRL Cluj-Napoca, împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, și în consecință, s-a înlăturat dispoziția privind instituirea unui drept de folosință în favoarea reclamantei, asupra terenului în suprafață de 3.069 mp proprietatea Municipiului Cluj-Napoca.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva Deciziei civile nr. 6/A/2013 a Curții de Apel Cluj au declarat recurs, în termen legal, recurentele B. Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și SC A. SRL.

Recurentele-pârâte B. Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au reiterat parțial criticile din apel.

Recurentul-pârât Municipiul Cluj-Napoca a arătat că hotărârea recurată este nelegală având în vedere prevederile Legii nr. 213/1998 care reglementează regimul juridic al proprietății publice, întrucât construcția este inclusă în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.

În cauză, s-a apreciat a fi încălcate prevederile art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Ambele recurente au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă, în motivarea recursului, a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în totalitate a apelului declarat de Municipiul Cluj-Napoca cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.

Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) teza I C. proc. civ., arătând că, deși instanța de apel este îndrituită să facă verificări numai în limitele cererii de apel, respingerea cererii privind instituirea unui drept de folosință asupra parcelei de teren în suprafață de 3.069 mp s-a realizat fără ca hotărârea Tribunalului Cluj să fie criticată în vreun fel cu privire la instituirea dreptului de folosință asupra terenului.

Pe fond, s-a învederat că, apreciind greșit asupra dreptului de administrare asupra terenului (care a fost dat antecesoarei în drepturi a B. în baza unui schimb de terenuri încheiat în anul 1979 cu stațiunea didactică Mănăștur), instanța de apel a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

S-a invocat încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1) și (3) din Legea nr. 213/1998 care consacră dreptul titularului dreptului de administrare să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.

Recurenta-reclamantă a invocat și lipsa de interes a recurentului Municipiul Cluj-Napoca în promovarea recursului, motivat de faptul că intimata recurentă și-a realizat în întregime interesul prin admiterea apelului, cu privire la suprafața de 3.069 mp teren.

Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea recursului de către Municipiul Cluj-Napoca, invocată de intimată, Înalta Curte a constatat că prin memoriul de recurs recurenta a invocat motive de nelegalitate a deciziei recurate care se referă la împrejurarea că din domeniul public face parte construcția asupra căreia poartă obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, astfel că alegațiile intimatei referitoare la faptul că intimata și-a realizat în întregime interesul ca urmare a admiterii apelului au fost apreciate ca lipsite de suport. În consecință, excepția lipsei de interes va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 526 din 13 februarie 2014, a respins excepția lipsei de interes invocată de recurenta-reclamantă SC A. SRL.

A respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 6/A/2013 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

A admis recursurile declarate de pârâții Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar împotriva aceleiași decizii.

A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj împotriva Sentinței civile nr. 681/2012 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, Înalta Curte a constatat că acestea sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Susținerea recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) teza I C. proc. civ. a fost găsită neîntemeiată întrucât Municipiul Cluj-Napoca, în cadrul motivelor de apel, a invocat că a fost inclus în domeniul public inclusiv terenul aferent bazei de agrement, în suprafață de 7.014 mp înscris în CF Cluj, precum și terenul în suprafață de 3.069 mp înscris în CF acesta fiind dat în administrarea B. Cluj.

În consecință, în mod corect s-a reținut existența unor critici referitoare la terenul în suprafață de 3.069 mp.

În ceea ce privește considerente deciziei care stabilesc că nu se poate institui un drept de folosință asupra terenului în lipsa unui acord prealabil al Municipiului Cluj-Napoca, instanța supremă a apreciat că cele reținute sunt corecte.

Critica recurentei în sensul că, prin admiterea apelului, instanța a anulat în parte contractul de asociere în participațiune, pronunțându-se asupra a cea ce nu face obiectul dosarului nu a putut fi primită din moment ce obiectul asocierii l-a constituit asocierea părților în vederea exploatării terenului și a bazei de agrement Someș, în scopul asigurării unor servicii de agrement și a unei activități de alimentație publică, de înaltă calitate, iar capătul de cerere soluționat în sensul respingerii se referă la instituirea unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3.069 mp.

Prin urmare, instanța de apel nici nu a fost învestită și nici nu s-a pronunțat cu privire la modificarea contractului de asociere în participațiune încheiat de părți.

Referitor la recursurile pârâtelor, instanța supremă s-a constatat că acestea conțin critici comune privitoare la construcția care este inclusă în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, sub acest aspect invocându-se încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998.

Cu privire la această critică, s-a reținut că pentru a stabili această situație, instanța de apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar și răspunsurile la interogatoriu, acest probatoriu fiind însă apreciat ca insuficient.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că este necesară în cauză administrarea unei probe cu expertiză tehnică în construcții care să stabilească dacă există identitate între clădirea intitulată generic vestiar care face parte din domeniul public și clădirea în suprafață de 449 mp care face obiectul prezentului litigiu.

În apel cu rejudecare a fost efectuată expertiza dispusă de instanța de recurs de către expertul ing. B.G., reclamanta solicitând și desemnarea unui expert asistent, anume pe domnul T.M.

Procedând la rejudecarea apelurilor potrivit celor dispuse de instanța de recurs, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 719/A din 17 aprilie 2015 a admis în parte apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 681 din 3 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2009, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea civilă înaintată de reclamanta SC A. SRL Cluj-Napoca împotriva pârâtului Municipiul Cluj-Napoca.

A înlăturat dispoziția din sentință privitoare la instituirea unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3.069 mp, înscris în CF Cluj-Napoca, aparținând domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea reclamantei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca împotriva aceleiași sentințe.

În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut în esență, următoarele:

Potrivit raportului de expertiză întocmit în rejudecarea apelurilor, atât expertul tehnic numit, dl. B.G., cât și expertul consilier numit la solicitarea reclamantei, au stabilit, prin raportare la planul general de proiectare a Bazei de Agrement Napoca din anul 1981, că etajul de deasupra cofetăriei existente la parter, precum și fundația alăturată, identică ca dimensiuni în plan, aveau denumirea „Vestiare".

Conform graficului de descărcare (de eșalonare) anexat raportului de expertiză, obiectivul cu denumirea „Vestiare" urma să fie edificat în trimestrele I și II ale anului 1982, însă nu a mai fost finalizat, rămânând sub forma unor stâlpi (cu mustăți metalice de îmbinare la vârf), la etajul cofetăriei, respectiv cu fundația existentă actualului restaurant.

Deși acest obiectiv („Vestiare") nu a fost finalizat, i s-a întocmit fișă a mijlocului fix și a primit numărul de inventar 10423, astfel că nu s-a putut reține că a existat o amenajare făcută din fonduri publice a lucrărilor ce corespund obiectivului denumit scriptic „vestiare", astfel încât să apară ca justificată cuprinderea acestui obiectiv în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.

La data de 15 mai 1998 Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca și reclamanta au încheiat un contract de asociere în participațiune, obiectul asocierii fiind reprezentat de exploatarea terenului și a dotărilor Bazei de Agrement „Someș", situată în Municipiul Cluj-Napoca, în vederea asigurării unor servicii de agrement și a unei activități de alimentație publică.

Potrivit unui nou contract de asociere în participațiune încheiat între Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca și reclamanta sub nr. 47 din 23 aprilie 2008, obiectul acestei noi asocieri este reprezentat de exploatarea unei suprafețe de 7.637 mp teren aflat în administrarea B. Cluj-Napoca, în vederea realizării și construirii unui ansamblu de turism, agrement și alimentație publică.

A apreciat instanța de control judiciar că probele administrate în cauză, inclusiv expertiza efectuată în urma celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, trimit la concluzia că obiectivul denumit „Vestiare" a rămas needificat în anul 1981 și următorii, fiind menționat doar scriptic ca poziție de inventar al bunurilor, însă fără a exista fizic, ca și componentă edificată în fapt a construcției aflate pe terenul în suprafață de 4.569 mp. Or, apartenența la domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca nu ar putea privi decât construcții (sau părți ale acestora) existente în mod real, faptic, fiind fără relevanță simplele mențiuni scriptice făcute în documente de inventariere sau chiar în alte documente scrise câtă vreme acestea nu își au corespondent în realitatea faptică.

În aceste circumstanțe, s-a observat că întemeiat s-a arătat în raportul de expertiză că în mod eronat a fost inclus în Hotărârea nr. 133 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca obiectivul „1 buc. Vestiar Baza de Agrement Someș" ca parte a listei cuprinzând bunuri din domeniul public, în realitate fiind vorba despre o parte de construcție edificată de reclamantă în temeiul convențiilor încheiate cu pârâta B. Cluj-Napoca.

Sub acest aspect, apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca a fost găsit neîntemeiat.

Pentru aceleași rațiuni, a fost considerat nefondat și apelul declarat de pârâta B. Cluj-Napoca.

Apelul pârâtului Municipiul Cluj-Napoca a fost găsit întemeiat în partea prin care se critică instituirea unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3.069 mp menționat în Hotărârea nr. 33 din 25 ianuarie 2011 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, sub acest aspect fiind avut în vedere că această chestiune a fost irevocabil tranșată prin decizia pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.

I. Recurentul-pârât Municipiul Cluj-Napoca își subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului declarat și modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în întregime a apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 681/2013 a Tribunalului Cluj.

Astfel, precizează această recurentă-pârâtă că față de prevederile art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestei; „dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public", hotărârea recurată este nelegală sub aspectul obligării la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, construcția fiind inclusă în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.

Se arată că, în mod eronat s-a reținut de către instanță că obiectivul vestiar a rămas needificat în anul 1981 pe terenul în suprafață de 4.569 mp, acest obiectiv fiind edificat parțial, fiind doar nefinalizat conform proiectului de execuție inițial, că prin Autorizația de construire nr. 11409/409 din 10 mai 1993 emisă în favoarea societății L. și la care face referire și instanța de apel, au fost autorizate doar lucrări de închideri din tâmplărie și geam la etajul I al bazei de agrement Someș, acest spațiu amenajat fiind în fapt actuala unitate de alimentație publică - restaurantul S., iar spațiul de la parter și-a menținut în continuare destinația inițială de cofetari, vestiare, WC, alte spații anexe.

Consideră recurentul-pârât că raportul de expertiză nu a clarificat dacă există identitate între clădirea intitulată generic vestiar - care face parte din daune publice - și clădirea în suprafață de 449 mp care face obiectul litigiului și totuși instanța de apel își fundamentează soluția pe concluziile acestuia. Se arată că potrivit art. 2 din O.G. nr. 2/2000, efectuarea unei expertize tehnice judiciare se dispune în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, că raportat la obiectivul fixat de instanță și la limitele legale pe care un expert le are, raportul de expertiză este nelegal întocmit, întrucât expertiza nu răspunde explicit la solicitarea instanței de recurs, aceasta fiind singura chestiune de fapt asupra căreia se impunea ca experții să se pronunțe în urma unor constatări la fața locului, aceștia s-au substituit instanței de judecată și au procedat la o veritabilă analiză a raporturilor juridice dintre părți. Apreciază recurenta-pârâtă că în loc de constatări de fapt, conform competențelor acestora, în finalul raportului experții propun soluții juridice, întregul raționament prezentat de experți, cu încălcarea atribuțiilor acestora, fiind preluat de instanța de apel, acest viciu al raportului, afectând chiar legalitatea hotărârii instanței de apel. Mai mult, arată recurentul că se poate constata că nu s-a oferit un răspuns concludent și neechivoc chestiunii de fapt pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus rejudecarea apelurilor și completarea probatoriului.

II. Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca solicită, în principal, modificarea deciziei recurate în temeiul art. 312 alin. (3), în sensul admiterii apelului pe care l-a formulat împotriva sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii în constatare formulată de către SC A. SRL și în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probelor la dosar.

Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca consideră decizia recurată ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca, recurenta-pârâtă solicită admiterea acesteia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Argumentându-și această critică recurenta-pârâtă arată următoarele:

Calitatea de parte în proces trebuie să fie legată de calitatea de titular al dreptului sau obligației raportului juridic dedus judecății. În sensul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local.

Supraedificatele de pe terenul în suprafață de 4.568 mp înscris în CF Cluj, respectiv construcția cu suprafața utilă de 449 mp, cu regim de înălțime P+E și fundația alăturată cu trei stâlpi, în suprafață de 340 mp, nefinalizată fac parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca (B. Cluj-Napoca având doar calitatea de administrator al acestor bunuri și nicidecum de proprietar).

Având în vedere caracterele dreptului de proprietate publică (inalienabilitate, insesizabilitate, imprescriptibilitate), precum și calitatea sa de administrator al unor asemenea bunuri, recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca nu poate fi obligată la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare privind supraedificatele amintite mai sus, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond în dispozitivul sentinței apelate.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată, recurenta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca, solicită admiterea acesteia modificarea deciziei recurate și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de către intimata-reclamantă.

Arată recurenta că prin Decizia civilă nr. 1962/2002 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2002, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că „bunul în litigiu se afla în incinta zonei de agrement, astfel cum reiese din Anexa nr. 2b cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentând parcuri, scuaruri și zone de agrement, care include la nr. 27 și Baza de Agrement Someșul", respectiv, s-a respins acțiunea aceleiași intimate-reclamante formulate împotriva recurentei prin care s-a solicitat validarea antecontractului care viza aceeași construcție pe considerentul că bunul aparține domeniului public.

Apreciază această recurentă că în mod greșit a respins Curtea de Apel Cluj excepția puterii de lucru judecat invocată din oficiu, raportat strict la aspectul că terenul pe care a fost edificată construcția a ieșit din domeniul public, trecând în domeniul privat al municipiului, făcând în cele din urmă obiectul contractului de schimb încheiat între Municipiul Cluj-Napoca și B. Cluj-Napoca, schimbul de teren amintit neschimbând natura juridică a supraedificatelor, care își păstrează calitatea de bunuri aflate în domeniul public al Municipiului Cluj.

Clădirea care face obiectul prezentului dosar (precum și obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurentă și reclamantă în data de 29 mai 2008) este identică cu clădirea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2002 al Curții de Apel Cluj, astfel încât cu privire la aceasta există autoritate de lucru judecat fără putință de tăgadă.

Această clădire a fost inițial modificată în baza autorizației de construire nr. 11409/409/1993 din 10 mai 1993 obținute de către B. Cluj-Napoca pentru închideri de tâmplărie și geam la etajul I al Bazei de Agrement Someș.

În baza acestei autorizații, reclamanta SC A. SRL care avea calitatea de chiriaș al recurentei la data respectivă, a efectuat modificări asupra clădirii inițiale care avea la parter o cofetărie, iar la etaj o fostă discotecă, construind la primul etaj (peste vestiarele din domeniul public - (nr. inventar 10423) și dușuri) sală de restaurant, bucătăria și restul anexelor.

Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca solicită, în situația în care cele două excepții vor fi respinse, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca nefondată.

În acest sens, recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca reiterează, în sinteză, aspectele ce vizează, în opinia sa, caracterul de bun public al supraedificatelor care formează obiectul prezentului dosar, respectiv construcția cu suprafața utilă de 449 mp, cu regim de înălțime P+E, cu acoperiș tip, terasă - în fapt, clădirea de „vestiare" - și fundația alăturată, inclusiv probatoriul adus în susținerea acestui aspect în ambele cicluri procesuale, astfel:

- imobilul teren în suprafață de 4.568 mp înscris în CF provine din dezmembrarea imobilului teren în suprafață de 59.308 mp înscris în CF, care a fost dobândit de către Municipiul Cluj-Napoca prin Hotărârea nr. 645/2009 a Tribunalului Cluj. Pe suprafața de 4.568 mp, proprietate privată a regiei s-a edificat construcția cu suprafața utilă de 449 mp în baza Autorizației de construire nr. 13836/418/1981, cu regim de înălțime P+E, cu acoperiș tip terasă și fundația alăturată;

- aceste imobile au fost edificate în baza Autorizației de construcție nr. 13836/418/1981 și Autorizației de construcție nr. 11409/409/1993;

- potrivit planșei planului de situație nr. 3217/79 intitulat „Amenajare ștrand Cluj-Napoca - PE+DE", plan care face parte integrantă din Autorizația de construire nr. 13836/418/1981 după cum se prevede expres în ultimul paragraf al primei pagini „s-a eliberat autorizația de față împreună cu documentația tehnică reținându-se: borderou și plan de situație";

- din amenajările Bazei de agrement Someș, situate în Cluj-Napoca, fac parte, pe lângă bazinele de înot, dușuri, drum de acces interior și clădirea de „vestiare". Cu următoarea precizare: modulul hașurat cu galben, intitulat vestiar a fost finalizat și transformat ca urmare a închiderilor de tâmplărie și geam în baza Autorizației de construire nr. 11409/409/1993 în clădirea în regim de înălțime P+E, cunoscută sub denumirea de restaurant S. (vă rugăm să observați similitudinea cu denumirea societății intimatei-reclamante), care face obiectul acestei cauze;

- potrivit autorizației de construire din anul 1993, lucrările autorizate au constat în „închideri de tâmplărie și geam la etajul I al bazei de agrement Someș", urmând ca după „montarea tâmplăriei" fațada să fie renovată. În baza acestei autorizații, intimata-reclamantă care avea calitatea de chiriaș a efectuat modificări asupra clădirii inițiale care avea la parter o cofetărie, iar la etaj o fostă discotecă, construind la primul etaj sala de restaurant, bucătăria și restul anexelor;

Arată recurenta-pârâtă că a depus în probațiune la dosarul din apel - primul ciclu procesual - pentru termenul din 16 ianuarie 2013 Contractul de închiriere nr. 2946 din 2 aprilie 1993, actul adițional la acest contract (încheiat cu SC A. SRL), procesul-verbal de predare-primire al mijloacelor fixe care fac obiectul contractului, precum și o fisă de calcul a chiriei din aceste înscrisuri rezultând că acest contract a avut ca obiect folosirea imobilului situat în incinta Bazei de Agrement Someș, imobil reprezentat de clădirea de „vestiare" cu numărul de inventar 10432, iar prin raportare la planul parter-modul al imobilului depus în probațiune de către recurentă, precum și la fișa de calcul a chiriei nr. 14022 din 16 septembrie 2002, rezultând că „vestiarele" reprezintă o clădire formată din spațiu de bază cu destinație de alimentație publică (cafe-bar, parti-bar, disco-video, cofetării), precum și din următoarele dependințe: garderobă, vestibul, WC bărbați, WC femei, antreu, depozit, bucătărie, magazii, anexe și două birouri.

În ceea ce privește cel de-al doilea modul, intitulat tot vestiar, se arată că acesta este situat în stânga clădirii de vestiare, se arată că nu a fost niciodată finalizat și nu reprezintă altceva decât fundația alăturată clădirii restaurantului S., obiect al prezentului dosar, situația faptică a obiectivelor care alcătuiau Baza de Agrement Someș în anul 1981 fiind identică cu cea din anul curent.

Făcând o analiză comparativă a acestor două planuri recurenta-pârâtă conchide în sensul că, clădirea P+E din planul de amplasament întocmit în 2011 este una și aceeași cu clădirea de vestiare ridicată în baza planului de situație nr. 3217/79, iar fundația alăturată reprezintă cel de-al doilea modul alăturat care nu a fost finalizat.

În concluzie, se arată, clădirea restaurant SUN, cu suprafața utilă de 449 mp, cu regim de înălțime P+E, obiect al prezentului dosar reprezintă în fapt, clădirea intitulată generic „vestiare" având numărul de inventar ...., aflată în inventarul domeniului public, fiind singura clădire edificată în baza Autorizației de construire nr. 13836/418/1981 și Autorizația de construire nr. 11409/409/1993, precum și a planului de situație din 1981 care fac parte integrantă din autorizația de construire, respectiv a planului de amplasament și delimitare a imobilului din anul 2011, fundația alăturată clădirii P+E, cu suprafața de 340 mp reprezentând cel de-al doilea modul nefinalizat, edificat în baza autorizațiilor evidențiate, fiind intitulată generic tot vestiare conform planului de situație nr. 3217/79.

Precizează recurenta-pârâtă că a solicitat Curții de Apel Cluj efectuarea unei contraexpertize în cauză, în conformitate cu prevederile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., cererea fiindu-i refuzată, prin această atitudine fiindu-i încălcat dreptul de apărare.

Apreciază recurenta că prin refuzul experților de a răspunde obiectivului fixat de instanță, aceștia s-au eschivat să precizeze explicit dacă există sau nu identitate între clădirea denumită generic „vestiare" și clădirea restaurant SUN, experții procedând la reanalizarea raporturilor juridice desfășurate de-a lungul anilor, fără a răspunde coerent obiecțiunilor instanței, dând dovadă de o atitudine părtinitoare față de intimata-reclamantă apreciind drept veridice afirmațiile acesteia, potrivit cărora vestiarele nu s-a realizat deși au avut la dispoziție atât fișa mijlocului fix 10423 - Anexa 13 din raportul de expertiză, din care rezultă fără echivoc că s-a edificat o clădire din fundație din beton, stâlpi, grinzi din beton, pereți din cărămidă, planșee, instalații: electrică, apă, canalizare, telefon, cât și clădirea în materialitatea ei, care putea fi supusă expertizării.

Se arată că pe de-o parte experții susțin total eronat, că imobilul cu numărul de inventar .... ar fi reevaluat doar până la data de 31 decembrie 2001, „după care nu s-au mai efectuat reevaluări (la 3 ani)", raportat la împrejurarea că Anexa nr. 16 la raportul de expertiză - intitulată generic balanță de stocuri - anul 2012 - obiect de inventar domeniul public, cuprinde tocmai valoarea actualizată a clădirii de vestiare 10423, în cuantum de 646.428,10 RON, din fișa mijlocului fix - Anexa nr. 13 și balanța de stocuri Anexa nr. 16, ambele atașate de domnii experți la raportul de expertiză, rezultând indubitabil că în anul 2001, valoarea contabilă a clădirii de vestiare era de 4.872.451,152 RON vechi, iar în anul 2012, după reevaluare era de 646.428,10 RON.

Precizează recurenta-pârâtă că, potrivit reglementărilor contabile în vigoare, reevaluările mijloacelor fixe, respectiv a obiectelor de inventar din domeniul public al municipiului, aflate în administrarea regiei, sunt obligatorii o dată la trei ani, astfel încât recurenta nu poate deroga de la aceste prevederi legale.

Pe de altă parte, apreciază această recurentă că nu au nicio relevanță în prezenta cauză alegațiile experților privind obiectivele edificate de către intimata-reclamantă la Baza de Agrement Someș - Grigorescu, respectiv terenurile de sport, sistemele de filtrare a apei, terenul de tenis cu suprafața bitumată, toboganul acvatic cu bazin, s.a.m.d, întrucât prin obiectivul fixat de instanța de judecată nu s-a solicitat expertizarea acestor bunuri sau stabilirea valorilor acestora.

Se mai arată că deși inițial, domnii experți susțin, în ciuda evidenței scriptice și a realității din teren ca prin „inspecția de la fața locului a rezultat că vestiarele nu s-au finalizat", în ultimele trei paragrafe ale răspunsului la obiecțiuni menționează că „cele două module/clădiri identice, ambele intitulate generic vestiare au făcut parte din actualul restaurant" și că într-adevăr, „s-a amenajat doar unul din cele două module/clădiri identice, iar cel de-al doilea a rămas în stadiu de fundație de beton, alăturat actualului restaurant".

Față de faptul că experții refuză să menționeze expres dacă exista sau nu identitate între clădirea intitulată generic „vestiare" și clădirea restaurant Sun, precum și contradicțiile vădite dintre constatările din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni și concluziile acestuia (ambele identice cu cele din raportul de expertiză), recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca solicită efectuarea unei contraexpertize în prezenta cauză de către un alt expert.

Menționează recurenta că, deși intimata-reclamantă a construit deasupra vestiarelor un spațiu comercial, acest fapt nu schimbă natura juridică a clădirii - respectiv de imobil aflat în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca.

Excepția inadmisibilității este argumentată pe baza unor apărări ce țin de fondul cauzei astfel că nu va fi soluționată în mod distinct.

Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca a depus o completare a motivelor de recurs la data de 28 ianuarie 2006.

Aceasta nu va forma obiectul analizei în recurs dată fiind soluția de admitere a excepției tardivității depunerii acesteia, invocată de intimata-reclamantă.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la 9 februarie 2016 intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat să se respingă, în principal, ca inadmisibile ambele recursuri, iar în subsidiar, ca neîntemeiate.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Criticile celor două recurente se suprapun prin conținut, astfel încât acestea vor fi dezlegate în cadrul unor considerente comune.

Ambele recursuri repun în discuție - recurentei-pârâte Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca în mod punctual - excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca și autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 1962 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj.

Aceste excepții au fost tranșate în mod irevocabil în cadrul primului ciclu procesual, intrând în autoritate de lucru judecat, astfel încât ele nu mai pot forma obiect de analiză în prezentul recurs.

Înalta Curte, prin decizia de casare, a reținut că situația de fapt nu a fost complet lămurită de instanțe față de împrejurarea că nu a fost stabilită apartenența clădirii intitulată generic „vestiar" la domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca în considerarea faptului că în evidențele scriptice apare cu această calitate.

Raportat la recomandările instanței de casare, instanța de prim control judiciar a avut a analiza exclusiv această chestiune, acestea fiind de altfel și limitele judecății.

Aceste limite au fost respectate ad literam de instanța de apel care, pentru clarificarea situației juridice a imobilului în discuție a dispus efectuarea unei expertize în construcții care alături de celelalte probatorii administrate, au relevat faptul că obiectivul „vestiar" cu nr. de inventar ... a fost reînscris în evidența contabilă a Regiei Autonome a Domeniului Public în condițiile în care, urmare a lucrărilor efectuate ulterior acesta a fost inclus în clădirea restaurantului, aspect ce reiese din Procesul-verbal din 6 mai 2008, restaurantul fiind construit pe cheltuiala intimatei-reclamante SC A. SRL.

În mod judicios noțiunea de bun aparținând domeniului public al unei unități administrativ teritoriale a fost examinată de instanță din perspectiva existenței sale materiale, expertiza în construcții efectuată în rejudecare relevând faptul că obiectivul în dispută a fost menționat doar scriptic, fără a avea o existență concretă, efectivă.

Din această perspectivă instanța de control judiciar a validat concluzia raportului de expertiză potrivit căreia în mod eronat a fost inclus în Hotărârea nr. 133 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca obiectivul „1 buc. Vestiar Baza de Agrement Someș" ca parte a listei cuprinzând bunuri din domeniul public.

Așadar, reținând în baza întregului probatoriu administrat, că obiectivul intitulat „Vestiare" nu face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, fiind parte a restaurantului S. aparținând intimatei-reclamante, nu se poate reproșa instanței de apel încălcarea art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, din această perspectivă, dispoziția instanței de obligare a recurentei-pârâte Municipiul Cluj-Napoca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare neaducând atingere evocatului act normativ, fiind astfel conformă cu legea.

Critica recurentei-pârâte Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca vizând faptul că instanța de apel, refuzându-i cererea sa de efectuare a unei contraexpertize, i-a încălcat dreptul la apărare, nu poate fi primită în condițiile în care instanța este suverană în a aprecia asupra pertinenței și utilității probelor solicitate în vederea stabilirii situației de fapt în cauză.

De remarcat totuși este faptul că, în proporție covârșitoare, criticile de nelegalitate aduse deciziei atacate de către ambele recurente tind la reaprecierea probatoriilor administrate și se constituie în adevărate obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat, împrejurare ce nu permite exercitarea controlului de legalitate a deciziei atacate din perspectiva cerințelor impuse de art. 304 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar împotriva Deciziei nr. 719/A din 17 aprilie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de GGC - LM